Tomov și alții împotriva Rusiei

Comunicat la 3 aprilie 2017 Aleksey Gennadyevich TOMOV și alții împotriva Rusiei depuse la 2 iulie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților sunt: (a) dl Aleksey Gennadyevich Tomov, născut în 1966 în Republica Komi, care a fost conferită o condamnare la 19 noiembrie 2015 de Curtea de District Syktyvdinskiy din Republica Komi; (b) Dl Nikolay Konstantinovich Roshka, născut în 1965 în Moldova, care a primit o condamnare în custodie la 13 mai 2015 de Curtea Orașului Syktyvkar; (c) dl Nikita Valerievich Barinov, născut în 1990 în Syktyvkar, care a primit o condamnare în custodie la 16 noiembrie 2015 de Curtea Orașului Ukhta. Reclamanții sunt reprezentați de dl E. Mezak, un apărător de drepturi umane de la Syktyvkar.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Condiții de transport De la 18 decembrie 2015 până la 16 ianuarie 2016, reclamanții au fost în tranzit între închisoarea IZ-11/1 retrasă din Syktyvkar și IK-23 Instituția penală de securitate din regiunea Murmansk. Distanța dintre punctele de început și final al călătoriei este de aproximativ 2.200 km. Reclamanții au furnizat o descriere detaliată a condițiilor de transfer. Din ora 15.30 până la ora 5.00, la 18 decembrie 2015, reclamanții au fost duși într-o dubă de închisoare Kamaz-4308 la stația feroviară Syktyvkar. Opt deținuți au fost transportați, împreună cu bagaje înglomerate, într-un compartiment de 4,3 metri pătrați.

De la ora 5.00, la 18 decembrie până la ora 18.00, în ziua următoare (20-5 ore) aceiași opt deținuți, inclusiv reclamanții, au fost transportați pe cale ferată către Ukhta. Ei au împărtășit compartimentul de 3,4 metri pătrați de TsMV [1] 61-512 carrușul feroviar de închisoare. După o seară de trei nopți la închisoarea de închidere a lui Sosnogorsk, prizonierii au fost adusi înapoi la stația feroviară Ukhta. De la ora 10.00 la 22 decembrie până la ora 7.30 în ziua următoare (20 de ore) au fost transferați prin feroviar de la Ukhta la Vologda într-un compartiment de 3,3 metri pătrați al carului feroviar TsMV 61-827. Reclamanții au petrecut după aceea aproape trei săptămâni într-un centru de reținere vocală.

La 13 ianuarie 2016 transferul a fost reluat. De la ora 15.40 până la ora 17.40, cincisprezece prizonieri, inclusiv reclamanții, au fost dus într-o dubă de închisoare Kamaz-4308 la stația Vologda. A trebuit să împărtășească un singur compartiment furgone de 4,3 metri pătrați. De la ora 17.40, la 13 ianuarie până la ora 8.10, la 16 ianuarie (sext-două ore) 12 deținuți, inclusiv reclamanții, au fost transferați într-un interval de 3.1 Compartimentul TsMV 61-4500 de la Vologda la Olenegorsk din regiunea Murmansk. Dificultatea lor a fost agravată de o oprire de 15 ore în St Petersburg pe 14 ianuarie, când temperatura a scăzut la -20 grade C și încălzirea nu a lucrat în autocarul feroviar staționar.

În cele din urmă, de la ora 8.10 până la ora 10.10, la 16 ianuarie, 14 deținuți, inclusiv reclamanții, au fost duși de o dubă de închisoare Kamaz-43114 la clădirea penală. Ei au fost plasați într-un compartiment de 4,3 metri pătrați pentru durata călătoriei. De-a lungul întregului drum feroviar, deținuții au fost autorizați să viziteze toaleta de două ori pe zi și au primit apă pentru rațiile uscate de trei ori pe zi. Compartimentele au fost echipate cu șase dormitoare pline, plasate vertical trei pe fiecare parte, care erau de 2 metri de lungime și de 60 cm de lățime. cm largă. podul a împiedicat prizonierii să stea în picioare în interiorul compartimentului. Bagajele de deținuți au redus mai mult spațiul deja limitat.

Nu era nici o masă sau lumină în compartiment și nu a fost furnizată rochie. Un car feroviar TsMV 61-4500 este conceput pentru transportul până la 75 de prizonieri. Conține cinci compartimente mari de 2,06 cu 1,51 metri (3,10 metri pătrați) cu rata normativă de ocupare a celor 12 persoane, și trei compartimente mici de 2,05 cu 1,00 metri (2 metri pătrați) cu rata normativă de ocupare de până la cinci deținuți pentru călătorie mai lungă de patru ore. Un car feroviar TsMV 61-824 este conceput pentru același număr de deținuți. Compartimentele sale mari măsoară 2,02 cu 1,64 metri (3,31 metri pătrați) și compartimentele mici 2,02 cu 1,00 metri (2 metri pătrați). Ratele normative de ocupare sunt identice cu fostul car feroviar.

În cadrul procedurii cotemporaneee, primul reclamant și dl Vasiliev, care este reclamantul în cazul nr. 56201/13, au contestat orientările privind specificațiile tehnice ale instituțiilor și transporturilor penale (Ordin nr. 279 eliberate de Ministerul Justiției la 4 septembrie 2006 și modificate la 17 iunie 2013). Ei se plângeau că ratele normative de ocupare pentru autocarele și furgonetele de închisoare standard, astfel cum s-au stabilit în orientările, au fost excesiv de ridicate și au avut ca rezultat suprapopularea.

Ei se bazează pe concluziile Curții în cazurile Khudoyorov c. Rusia (nr. 6847/02, §§ 117-119, CEDO 2005 X (extracte)), Guliyev c. Rusia (n. 24650/02, §§ 61-69, 19 iunie 2008) și Idalov c. Rusia (n. 5826/03, § 103-108, 22 mai 2012). La 16 noiembrie 2015, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins provocarea, hotărând după cum urmează: „Argumentul reclamanților potrivit căruia măsurarea compartimentelor de furnizori de închisoare și de autocare feroviare, astfel cum este stabilit în ghid, sunt incompatibile cu cerințele dreptului internațional este nefondată deoarece niciun alt act normativ de ordine juridică mai mare nu prevede diferite măsurători ale celulelor în aceste transporturi.

Reclamanții susțin că specificațiile tehnice ale orientării încalcă jurisprudența Curții Europene în cazul Khudoyorov c. Rusia Guliyev c. Rusia și Idalov c. Rusia în partea referitoare la condițiile de transfer pe drum și pe cale ferată, este eronată deoarece nu corespunde la conținutul [de aceste hotărâri].” La 25 februarie 2016, comitetul de apel al Curții Supreme a respins apelul lor în mod rezumat. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție cu privire la condițiile inumane și degradante ale transferului și absența unui remediu eficace. Condițiile transferului rutier și feroviar al reclamanților erau compatibile cu cerințele art. 3 din Convenție?

Reclamanții aveau un remediu eficace pentru plângerea lor privind condițiile de transfer inumane și degradante, așa cum se prevede în art. 13 din Convenție, citit coroborat cu art. 3? Având în vedere situația reclamanților în cauza instantană și concluziile Curții în cazurile anterioare referitoare la condițiile inumane și degradante ale transferului reclamanților pe drum și pe cale ferată și lipsa unui remediu eficace în acest sens (a se vedea, în special, Khudoyorov c. Rusia nr. 6847/02, §§§ 117-119, CEDH 2005 X (extras), Guliyev c. Rusia, nr. 24650/02, §§ 61-69, 19 iunie 2008, și Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§§§ 103-108, 22 mai 2012), precum și un număr mare de cazuri individuale în așteptare cu privire la aceleași chestiuni, este că situația indică o problemă sistemică și/sau un deficit structural al legislației ruse care justifică aplicarea procedurii de judecată pilot în temeiul articolului 46 din Convenție (a se vedea, pentru principiile generale, Ananiev și altele c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08 , § 180 et seq., 10 ianuarie 2012)? [1] TsMV este un acronim rusesc pentru „autocarul feroviar de tot metalul”.

Communicated on 3 April 2017

THIRD SECTION

Application no. 41234/16 Aleksey Gennadyevich TOMOV and others against Russia lodged on 2 July 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicants are: (a) Mr Aleksey Gennadyevich Tomov, born in 1966 in the Komi Republic, who was given a custodial sentence on 19 November 2015 by the Syktyvdinskiy District Court in the Komi Republic; (b) Mr Nikolay Konstantinovich Roshka, born in 1965 in Moldova, who was given a custodial sentence on 13 May 2015 by the Syktyvkar Town Court; (c) Mr Nikita Valeryevich Barinov, born in 1990 in Syktyvkar, who was given a custodial sentence on 16 November 2015 by the Ukhta Town Court. The applicants are represented by Mr E. Mezak, a human-rights defender from Syktyvkar. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. Conditions of transport From 18 December 2015 until 16 January 2016 the applicants were in transit between the IZ-11/1 remand prison in Syktyvkar and the IK-23 high ‑ security penal facility in the Murmansk Region.

The distance between the start and end points of the journey is approximately 2,200 kilometres. The applicants provided a detailed description of the conditions of transfer. From 3.30 p.m. to 5.00 p.m. on 18 December 2015 the applicants were taken in a Kamaz-4308 prison van to the Syktyvkar railway station. Eight prisoners were transported, together with bulky luggage, in a compartment measuring 4.3 square metres. From 5.00 p.m. on 18 December until 6.00 p.m. on the following day (twenty-five hours) the same eight prisoners, including the applicants, were transported by rail to Ukhta. They shared the compartment measuring 3.4 square metres of the TsMV [1] 61-512 prison railcar. After a three-night stay at the Sosnogorsk remand prison, the prisoners were brought back to the Ukhta railway station.

From 10.00 a.m. on 22 December until 7.30 a.m. on the following day (twenty-one hours) they were transferred by rail from Ukhta to Vologda in a 3.3-square-metre compartment of the TsMV 61-827 prison railcar. The applicants spent thereafter almost three weeks in a Vologda remand centre. On 13 January 2016 the transfer resumed. From 3.40 p.m. to 5.40 p.m. fifteen prisoners, including the applicants, were taken in a Kamaz-4308 prison van to the Vologda station. They had to share a single van compartment measuring 4.3 square metres. From 5.40 p.m. on 13 January until 8.10 a.m. on 16 January (sixty-two hours) twelve prisoners, including the applicants, were transferred in a 3.1 ‑ square-metre compartment of a TsMV 61-4500 railcar from Vologda to Olenegorsk in the Murmansk Region.

Their plight was aggravated by a fifteen-hour stop in St Petersburg on 14 January when the temperature fell to -20 degrees C and the heating did not work in the stationary railcar. Finally, from 8.10 a.m. until 10.10 a.m. on 16 January, fourteen prisoners, including the applicants, were taken by a Kamaz-43114 prison van to the penal facility. They were put in a 4.3-square-metre compartment for the duration of the journey. Throughout the entire journey by rail, prisoners were allowed to visit toilet twice a day and were given water for their dry rations three times a day. Compartments were equipped with six full sleeping berths, placed vertically three on each side, which were 2 metres long and 60 cm wide.

There was also a shorter “bridge” berth, fixed between the middle berths, which was 1.6 metres long and 50 cm wide. The bridge berth prevented prisoners from standing upright inside the compartment. The prisoners’ bags further reduced the already restricted space. There was no table or light in the compartment and bedding was not provided. A TsMV 61-4500 prison railcar is designed for transporting up to seventy-five prisoners. It contains five large compartments measuring 2.06 by 1.51 metres (3.10 square metres) with the normative occupancy rate of twelve people, and three small compartments measuring 2.05 by 1.00 metres (2 square metres) with the normative occupancy rate of up to five detainees for journeys longer than four hours.

A TsMV 61-824 railcar is designed for the same number of prisoners. Its large compartments measure 2.02 by 1.64 metres (3.31 square metres) and small compartments 2.02 by 1.00 metres (2 square metres). The normative occupancy rates are identical to the former railcar. B. Challenge to the normative regulations In cotemporaneous proceedings, the first applicant and Mr Vasiliev, who is the applicant in case no. 56201/13, challenged the guidance on the technical specifications of the penal facilities and conveyances (Order no. 279 issued by the Ministry of Justice on 4 September 2006 and amended on 17 June 2013). They complained that the normative occupancy rates for standard-issue prison railcars and vans, as established in the guidance, were excessively high and necessarily resulted in the overcrowding.

They relied on the Court’s findings in the cases of Khudoyorov v. Russia (no. 6847/02, §§ 117-119, ECHR 2005 ‑ X (extracts)), Guliyev v. Russia (no. 24650/02, §§ 61-69, 19 June 2008), and Idalov v. Russia ([GC], no. 5826/03, §§ 103-108, 22 May 2012). On 16 November 2015 the Supreme Court of the Russian Federation rejected the challenge, finding as follows: “The plaintiffs’ argument that the measurements of compartments of prison vans and railcars, as established in the guidance, are incompatible with the requirements of international law are unfounded because no other normative act of a higher legal order provides for different cell measurements in those conveyances.

The plaintiffs’ claim that the technical specifications of the guidance are in breach of the case-law of the European Court in the cases of Khudoyorov v. Russia , Guliyev v. Russia , and Idalov v. Russia in the part concerning the conditions of transfer by road and by rail, is erroneous because it does not correspond to the contents [of those judgments].” On 25 February 2016 the Appeals Panel of the Supreme Court rejected their appeal in a summary fashion. COMPLAINTS The applicants complain under Articles 3 and 13 of the Convention about the inhuman and degrading conditions of the transfer and the absence of an effective remedy.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Were the conditions of the applicants’ transfer by road and by rail compatible with the requirements of Article 3 of the Convention?

2. Did the applicants have an effective remedy for their complaint about inhuman and degrading conditions of transfer, as required by Article 13 of the Convention, read in conjunction with Article 3? 3. Having regard to the applicants’ situation in the instant case and to the Court’s findings in previous cases concerning the inhuman and degrading conditions of the applicants’ transfer by road and by rail and the lack of an effective remedy in this respect (see, in particular, Khudoyorov v. Russia , no. 6847/02, §§ 117-119, ECHR 2005 ‑ X (extracts), Guliyev v. Russia , no. 24650/02, §§ 61-69, 19 June 2008, and Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 103-108, 22 May 2012), as well as to a large number of pending individual cases concerning the same issues, is that situation indicative of a systemic problem and/or a structural deficiency of the Russian law warranting the application of the pilot-judgment procedure under Article 46 of the Convention (see, for general principles, Ananyev and Others v. Russia , nos.

42525/07 and 60800/08, § 180 et seq., 10 January 2012)? [1] . TsMV (ЦМВ) is a Russian acronym for “all-metal railcar”.