TOMOV v. RUSSIA

Comunicat la 7 ianuarie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 18255/10 Aleksey Gennadyevich TOMOV împotriva Rusiei depusă la 15 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksey Gennadyevich Tomov, este un național rusesc. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. Mezak, avocat care practică în Syktyvkar în Republica Komi a Federației Ruse. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004-2009, reclamantul a efectuat o condamnare în custodie într-o instituție de corecție de înaltă securitate IK-22 din Vorkuta. În august 2009, Curtea orașului Vorkuta din Republica Komi și-a modificat sentința, înlocuind o instituție de înaltă securitate cu o decontare. În consecință, autoritățile penitenciare au hotărât să transfere reclamantul în localitatea KP-52 situată în satul Vetyu din districtul Knyazhpogostskiy din Republica Komi. Cel mai apropiat oraș este orașul Yemva, care este separat de Vorkuta cu o distanță de aproximativ 900 de kilometri. O linie feroviară directă conectează Vorkuta cu Yemva. La aproximativ 14:00. la 19 septembrie 2009 a început transferul reclamantului la Yemva. Reclamantul și alți trei deținuți au fost încărcați pe o furgonetă GAZ-3307. Vanul a inclus trei compartimente: două compartimente măsurate 3,4 mp și au fost proiectate pentru transportul până la zece persoane, iar compartimentul al treilea a fost proiectat pentru izolare. Reclamantul și ceilalți prizonieri au fost plasați într-unul dintre compartimentele mari. Pe drum spre stația de feroviar, dubița a chemat la închisoarea de închidere Vorkuta, unde mai mulți prizonieri erau așezați în compartimentul reclamantului până la un număr total de zece persoane. Toate au purtat saci îngrozitoare cu bunurile lor personale și proviziile de hrană. În total, călătoria către gară a durat aproximativ trei ore. Nimeni nu a fost permis să părăsească furgoneta și încălzirea furgonetului a fost oprită. Transportul deținut a călătorit pe cale ferată de-a lungul rutei următoare: (a) între ora 17:00 în 19 septembrie 2009 și 15:30 în 20 septembrie 2009: de la Vorkuta la Pechora, cuplat la trenul de pasageri 375 Vorkuta-Moscow; (b) între ora 15:30 și 19:35: oprire la Pechora; (c) între orele 7.35 și 11.30: de la Pechora la Usinsk, cuplată la trenul de pasageri 616 Pechora-Ussinsk; (d) între orele 11.30 și orele 16.10: oprire la Usinsk; (e) între orele 4.10 și 8.00: de la Usinsk la Pechora, cuplută la trenul de pasageri 615 Usinsk-Pechora; (f) între orele 8.00 și 1.55 a.m. la 21 septembrie 2009: oprire la Pechora; (g) Între 1.55 și 12.45 a.m.: de la Pechora la Yemva, cuplat la trenul de pasageri 635 Pechora-Syktyvkar. Pe secțiune între Vorkuta și Usinsk reclamantul a împărtășit un compartiment de șase locuri cu alți nouă prizonieri. Compartimentul a măsurat 3,6 mp. m și a fost echipat cu șase berți, trei pe peretele stâng și trei pe peretele dreapta, plus un adăpost suplimentar extrabil care ar putea fi montat între două berți la nivel mediu. A fost mai scurt decât parțile normale și a măsurat doar 1,2 metri în lungime. După oprirea la Usinsk și până la sosirea sa la destinație reclamantul a împărtășit un compartiment de trei locuri cu alte trei persoane. A măsurat 2 mp m și a fost echipat cu trei berți pe un perete. Prizonierii au fost autorizați să viziteze toaleta de două sau trei ori pe zi. Folosirea toaletei la oprire a fost interzisă. Legea și practica internă relevantă O ordine comună a Ministerului Justiției și a Ministerului Internului din 24 mai 2006 (nr. 199dsp/369dsp), de aprobare a Instrucțiunii privind activitățile profesionale ale departamentelor speciale ale sistemului penitenciar însărcinat cu transportul („Instrucția de Conveință”), nu a fost publicată oficial și textul acestuia nu este disponibil. Cu toate acestea, se poate înțelege din diferite decizii judiciare că punctul 167 din instrucțiunile de transport prevăzute după cum urmează: (1) rata normativă de ocupare într-un transport feroviar nu trebuie să depășească douăsprezece persoane într-un compartiment mare sau cinci persoane într-un compartiment mic; (2) în cazul în care timpul de transfer este mai mic de patru ore, este permis să se plaseze până la șaisprezece persoane într-un compartiment mare sau până la șase persoane într-un compartiment mic; (3) o dubă de închisoare cu capacitatea de transport de până la 2 tone poate transporta până la 13 prizonieri, până la 3 tone – până la 21 de prizonieri, 4 tone – până la 36 de prizonieri. Prin hotărârea din 13 octombrie 2011, astfel cum s-a confirmat la recurs la 27 decembrie 2011, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins o provocare juridică la punctul 167 din Instrucția de Convocație (cazul nr. Acesta a constatat că rata normativă de ocupare corespunde specificațiilor tehnice ale transportului și reglementărilor sanitare și că nu există nici o indicație de tortură sau tratament inuman. La 24 ianuarie 2012, Curtea Supremă a Federației Ruse a acordat, în parte, o probă juridică ulterioară la punctele 2 și 3 din punctul 167 din Instrucțiunile de Convoie (cazul nr. „S-a stabilit că prizonierii însarcinați și condamnați sunt transportați prin cărucioare în cărucioare care sunt o versiune modificată a unui transport de pasageri cu emisii standard. Carrierii pentru prizonieri pot avea fie nouă compartimente (5 mari și 4 Mici), sau opt compartimente (5 mari și 3 mici). Un compartiment mare este dotat cu șase berți și un berți amovibil; capacitatea de proiectare este de cinci locuri de dormit și opt locuri de ședință, cu patru persoane stând pe fiecare dintre berțile inferioare. Un compartiment mic este dotat cu trei berți concepute pentru două dormitori și patru persoane de ședință. Din 2004, transportul TsMV61-4500 a fost utilizat pentru transportul deținuților. Conform specificațiilor sale tehnice, transportul are opt compartimente (5 mari și 3 mici) și o capacitate de scaun de 85 locuri (10 locuri pentru gardieni și 75 locuri pentru prizonieri); dispune de ventilație și aer condiționat, iluminare, încălzire și o toaletă; toate ferestrele sunt dotate cu bare care nu blochează deschiderea ferestrelor pentru ventilație prin tragerea cadru în jos. Compartimentele nu au ferestre, dar numai bare metalice și o ușă cu bare, mai degrabă decât un perete solid, compartimente separate de coridor, formarea unui singur spațiu ... Potrivit specificațiilor tehnice, compartimentul mare măsoară 205 cu 150,9 cm, cel mic 205 cu 100 cm; un berth este de 205 cm de lungime; trecerea dintre berți este de 47 cm de lățime. Acomodarea a șase prizonieri într-un compartiment mic ... nu depășește capacitatea de proiectare și este compatibilă cu dreptul internațional și federal. Reprezentantul Serviciului Penitenciar a explicat instanței că șaisprezece deținuți sunt găzduiți în compartimentul mare în următoarele moduri: cinci deținuți pe fiecare dintre bărțile inferioare, un prizonier pe fiecare dintre bărțile superioare, patru persoane pe bărțile mijlocii, cu bertea amovibilă instalată între ele. Având în vedere dimensiunea bertelor și lățimea bertei amovibile (nu mai mult de 47 cm), instanța consideră că plasarea șaisprezece deținuți într-un compartiment mare care are cinci dormiți și opt locuri de ședere trebuie să fie excesiv de disconfortabil pentru ei și este incompatibilă cu normele minime standard pentru tratarea prizonierilor. În consecință, punctul 2 din punctul 167 din instrucțiuni trebuie să fie declarat invalid în partea relevantă. ... În conformitate cu standardul industriei PR 78.01.0024-2010 „Operative and service vans for transporting suspects and inculpats”, adoptat la 14 octombrie 2010 (care a înlocuit standardul 78.01.0002-99 din 1 iunie 1999), camionetele de închisoare sunt fabricate pe șasiul camioanelor, mașinilor de călători, camione sau autobuzele; acestea pot transporta numai persoanele care sunt asezate; acestea sunt echipate cu încălzire, ventilație, iluminare și toalete de compoziție (pentru peste șapte prizonieri) (punctele 4.3, 4.5, 5.4, 5.8, 5.9, 5.10); acestea includ una sau două celule multiocupante și celule de confinante solitare care sunt echipate cu bancuri; o bancă multiocupante trebuie să furnizeze cel puțin 45 cm pe persoană, un singur scaun ar trebui să fie de cel puțin 42 cm larg; dimensiunțele minime pentru o celulă de confinment solitar sunt 50 cu 65 cm ... Astfel, omologarea de tip a unei dubii de închisoare de pe șasiul GAZ-3307 prevede două celule multiocupante și o singură continență la o capacitate totală de 25 de persoane, dintre care 21 sunt deținute. Omologarea de tip a furnizorului de închisoare KAMAZ-4308 indică capacitatea de 37 de persoane, dintre care 6 persoane sunt gardieni și 31 de prizonieri. Rezultă că capacitatea normativă de ședere, astfel cum a stabilit la punctul 3 din punctul 167 din instrucția de transport, este compatibilă cu specificațiile tehnice ale acestor vehicule. Regulamentul nu este încălcat art. 3 din Convenția Europeană ... [pentru că] transferul deținuților de către o furgonetă în conformitate cu capacitatea normativă de ședere prevăzută la punctul 167 punctul 167 din Instrucție nu este, în sine, constitutiv al torturii, al tratamentelor crude sau inumane.” Materiale internaționale relevante Normele minime pentru tratarea deținuților, adoptate de Primul Congres al Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea crimelor și tratarea infracțiunilor, deținute la Geneva în 1955, și aprobate de Consiliul Economic și Social prin rezoluția sa 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957 și 2076 (LXII) din 13 mai 1977, prevăd, în special, după cum urmează: „45. (1) Când deținuții sunt îndepărtați într-o instituție sau dintr-o instituție, ele sunt expuse cât mai puțin posibil la o viziune publică și se adoptă garanții adecvate pentru a le proteja de insulte, curiozitate și publicitate în orice formă. (2) Transportul deținuților în transport cu ventilație sau lumină inadecvată, sau în orice fel care le-ar supune dificultăților fizice inutile, este interzis. (3) Transportul deținuților se efectuează în detrimentul administrației și se obține condiții egale pentru toate acestea.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că condițiile de transport într-o dubă de închisoare și într-un transport feroviar constituie tratamente inumane și degradante. (a) instrucția de transport (aprobată prin ordinul comun al Ministerului Justiției și al Ministerului Internului din 24 mai 2006, nr. 199dsp/369dsp) în partea referitoare la condițiile de transfer a deținuturilor; (b) standarde tehnice și specificații ale furgonerilor de închisoare și ale căilor ferate utilizate pentru transportul deținuților; (c) Hotărârile și hotărârile instanțelor ruse privind transferul deținuților în condițiile similare cu cele obținute în cazul reclamantului. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile transferului reclamantului: (a) de către o dubă de închisoare de la centrul de corecție la gașa ferată? (b) de către un transport feroviar de la Vorkuta la Yemva?

Communicated on 7 January 2014

FIRST SECTION

Application no. 18255/10

Aleksey Gennadyevich TOMOV

against Russia

lodged on 15 March 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Aleksey Gennadyevich Tomov, is a Russian national. He is represented before the Court by Mr E. Mezak, a lawyer practising in Syktyvkar in the Komi Republic of the Russian Federation.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 2004-2009 the applicant had served a custodial sentence in a high-security correctional facility IK-22 in Vorkuta. In August 2009, the Vorkuta Town Court of the Komi Republic amended his sentence, replacing a high-security institution with a correctional settlement. Accordingly, the penitentiary authorities decided to transfer the applicant into the KP-52 settlement located in the Vetyu village in the Knyazhpogostskiy district of the Komi Republic. The nearest city is the city of Yemva which is separated from Vorkuta by a distance of approximately 900 kilometres. A direct railway line connects Vorkuta with Yemva.

At about 2 p.m. on 19 September 2009 the applicant’s transfer to Yemva began. The applicant and three other detainees were loaded onto a prison van GAZ-3307. The van featured three compartments: two compartments measured 3.4 sq. m and were designed for transporting up to ten persons, and the third compartment was designed for solitary confinement. The applicant and the other prisoners were placed in one of the large compartments.

On the way to the railway station the van called at the Vorkuta remand prison where more prisoners were seated in the applicant’s compartment up to a total number of ten persons. All of them carried bulky bags with their personal belongings and food supplies.

In total, the journey to the station took approximately three hours. No one was allowed to leave the van and the van heating was off.

The prisoner carriage travelled by railway along the following route:

(a)

between 5 p.m. on 19 September 2009 and 3.30 a.m. on 20

September 2009: from Vorkuta to Pechora, coupled to passenger train 375 Vorkuta-Moscow;

(b)

between 3.30 and 7.35 a.m.: stop at Pechora;

(c)

between 7.35 and 11.30 a.m.: from Pechora to Usinsk, coupled to passenger train 616 Pechora-Usinsk;

(d)

between 11.30 a.m. and 4.10 p.m.: stop at Usinsk;

(e)

between 4.10 and 8.00 p.m.: from Usinsk to Pechora, coupled to passenger train 615 Usinsk-Pechora;

(f)

between 8.00 p.m. and 1.55 a.m. on 21 September 2009: stop at Pechora;

(g)

between 1.55 a.m. and 12.45 a.m.: from Pechora to Yemva, coupled to passenger train 635 Pechora-Syktyvkar.

On the section between Vorkuta and Usinsk the applicant shared a six-place compartment with nine other prisoners. The compartment measured 3.6 sq. m and was equipped with six berths, three on the left wall and three on the right wall, plus one additional removable berth that could be fitted between two berths at mid-level. It was shorter than the normal berths and only measured 1.2 metre in length.

After the stop at Usinsk and until his arrival at the destination the applicant shared a three-place compartment with three other persons. It measured 2 sq. m and was fitted with three berths on one wall.

Prisoners were allowed to visit the toilet two or three times a day. Using the toilet at stops was prohibited.

B.

Relevant domestic law and practice

A joint order of the Ministry of Justice and the Ministry of the Interior of 24 May 2006 (no. 199dsp/369dsp), approving the Instruction on professional activities of special departments of the penitentiary system in charge of conveyance (the “Conveyance Instruction”), has not been officially published and its text is not available. However, it can be understood from various judicial decisions that point 167 of the Conveyance Instruction provided as follows:

(1)

the normative occupancy rate in a railway carriage must not exceed twelve persons in a large compartment or five persons in a small compartment;

(2)

if the transfer time is below four hours, it is permissible to place up to sixteen persons in a large compartment or up to six persons in a small compartment;

(3)

a prison van with the carrying capacity of up to 2 tons may carry up to 13 prisoners, up to 3 tons – up to 21 prisoners, 4 tons – up to 36 prisoners.

By judgment of 13 October 2011, as upheld on appeal on 27 December 2011, the Supreme Court of the Russian Federation rejected a legal challenge to paragraph 1 of point 167 of the Conveyance Instruction (case no. ГКПИ11-1143). It found that the normative occupancy rate corresponded to the technical specifications of the carriage and to the sanitary regulations and that there was no indication of torture or inhuman treatment.

On 24 January 2012 the Supreme Court of the Russian Federation granted in part a subsequent legal challenge to paragraphs 2 and 3 of point 167 of the Conveyance Instruction (case no. ГКПИ11-1774, judgment upheld on appeal on 17 April 2012). The court found as follows:

“It has been established that remand and convicted prisoners are transported by railways in carriages that are a modified version of a standard-issue passenger carriage. Carriages for prisoners can have either nine compartments (5 large and 4

small), or eight compartments (5 large and 3 small). A large compartment is fitted with six berths and one removable berth; its design capacity is five sleeping and eight sitting places, with four persons sitting on each of the lower berths. A small compartment is fitted with three berths designed for two sleeping and four sitting persons.

Since 2004, the TsMV61-4500 carriage has been used for transporting prisoners. According to its technical specifications, the carriage has eight compartments (5 large and 3 small) and a seating capacity of 85 places (10 places for warders and 75 places for prisoners); it has ventilation and air conditioning, lighting, heating and a toilet; all windows are fitted with bars which do not block the opening of windows for ventilation by pulling the window frame down. Compartments have no windows but only metal bars and a door with bars, rather than a solid wall, separate compartments from the corridor, forming a single space ...

According to the technical specifications, the large compartment measures 205 by 150.9 cm, the small one 205 by 100 cm; a berth is 205 cm long; the passage between berths is 47 cm wide.

Accommodating six prisoners in a small compartment ... does not exceed the design capacity and is compatible with the international and federal law.

The representative of the Penitentiary Service explained to the court that sixteen prisoners are accommodated in the large compartment in the following manner: five prisoners on each of the lower berths, one prisoner on each of the upper berths, four persons on the middle berths with the removable berth installed between them.

Having regard to the size of the berths and the width of the removable berth (no more than 47 cm), the court considers that placing sixteen prisoners into a large compartment that has five sleeping and eight sitting places must be excessively discomfortable for them and is incompatible with the Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners. Accordingly, paragraph 2 of point 167 of the Instruction must be declared invalid in the relevant part.

...

In accordance with the Industry standard PR 78.01.0024-2010 ‘Operative and service vans for transporting suspects and defendants’, adopted on 14 October 2010 (which replaced the standard 78.01.0002-99 of 1 June 1999), prison vans are manufactured on the chassis of trucks, passengers cars, vans or buses; they may only transport seated persons; they are equipped with heating, ventilation, lighting and composting toilets (for more than seven prisoners) (points 4.3, 4.5, 5.4, 5.8, 5.9, 5.10); they feature one or two multi-occupancy cells and solitary-confinement cells that are equipped with benches; a multi-occupancy bench must provide at least 45 cm per person, a single seat should be at least 42 cm wide; the minimum dimensions for a solitary-confinement cell are 50 by 65 cm ...

Thus, the type-approval of a prison van on the GAZ-3307 chassis provides for two multi-occupancy and one single-confinement cells to a total passenger capacity of 25

persons, of which 21 are prisoners. The type-approval of the KAMAZ-4308 prison van indicates the capacity of 37 persons, of which 6 persons are warders and 31

prisoners.

It follows that the normative seating capacity, as it established in paragraph 3 of point 167 of the Conveyance Instruction, is compatible with the technical specifications of the said vehicles. The regulation is not in breach of Article 3 of the European Convention ... [because] the transfer of prisoners by a van in compliance with the normative seating capacity set out in paragraph 3 of point 167 of the Instruction is not, in itself, constitutive of torture, cruel or inhuman treatment.”

C.

Relevant international material

The Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners, adopted by the First United Nations Congress on the Prevention of Crime and the Treatment of Offenders, held at Geneva in 1955, and approved by the Economic and Social Council by its resolution 663 C (XXIV) of 31 July 1957 and 2076 (LXII) of 13 May 1977, provide, in particular, as follows:

Removal of prisoners

“45. (1) When the prisoners are being removed to or from an institution, they shall be exposed to public view as little as possible, and proper safeguards shall be adopted to protect them from insult, curiosity and publicity in any form.

(2) The transport of prisoners in conveyances with inadequate ventilation or light, or in any way which would subject them to unnecessary physical hardship, shall be prohibited.

(3) The transport of prisoners shall be carried out at the expense of the administration and equal conditions shall obtain for all of them.”

COMPLAINT

The applicant complains under Article 3 of the Convention that the conditions of transport in a prison van and in a railway carriage amounted to inhuman and degrading treatment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

The Government are requested to submit to the Court a copy of:

(a) the Conveyance Instruction (approved by a joint order of the Ministry of Justice and the Ministry of the Interior of 24 May 2006, no. 199dsp/369dsp) in the part concerning the conditions of transfer of prisoners;

(b)

technical standards and specifications of prison vans and railway carriages used for transporting prisoners;

(c)

judgments and decisions of Russian courts concerning transfer of prisoners in the conditions that were similar to those obtaining in the applicant’s case.

2.

Was there a violation of Article 3 of the Convention as regards the conditions of the applicant’s transfer:

(a)

by a prison van from the correctional facility to the railway station?

(b)

by a railway carriage from Vorkuta to Yemva?