SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 1447/08 Eugen ANDRONIC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2016 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Eugen Andronic, este un resortisant român născut în 1951 și rezident în Iași. Guvernul român (atlânz) a fost reprezentat de agentul său, dl Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, cetățean român, a părăsit România în 1992 și a locuit doi ani în Germania și autoritățile consulare române i-au eliberat un pașaport românesc, valabil până în 1997, care menționa locul în care își avea domiciliul în străinătate. În aprilie 1994, serviciul municipal însărcinat cu identificarea locuitorilor orașului Iași și furnizarea de documente de identitate persoanelor interesate (denumit în continuare "serviciul municipal") i-a eliberat o carte de identitate care îi spunea că avea domiciliul în Iași. Acest document era valabil până în aprilie 2004. În urma divorțului încheiat cu soția sa, reclamantul a trebuit să își părăsească locuința și a locuit, fără o locuință fixă, într-un vehicul parcat pe drumurile publice sau în spații private. La 29 martie 2005, reclamantul a solicitat redeschiderea legitimației sale de identitate. Având în vedere că documentele de identitate prezentate au expirat, serviciul municipal a efectuat verificări și a constatat că reclamantul a fost înscris în registrul central al calculatorului, ca rezident în străinătate. Prin urmare, acesta i-a cerut să constituie un dosar pentru a-și stabili în mod legal domiciliul în România. Certificatul de domiciliu și o copie a pașaportului acestuia pentru a-și dovedi cetățenia română. Sesizat de un memoriu al reclamantului care solicita ajutor din cauza situației sale sociale și administrative precare, la 5 mai 2005, prefectul i-a răspuns că primăria din Iași era în măsură să îi furnizeze cazare de urgență și o carte de identitate provizorie până la finalizarea procedurii de stabilire a domiciliului în România. 10. La 30 mai 2005, reclamantul a atribuit în litigiu administrativ serviciul municipal și alte instituții ale administrației locale și centrale. Scopul său a fost acela de a-i obliga pe inculpați să-i elibereze o carte de identitate și un pașaport, de a corecta mențiunile administrative referitoare la domiciliul său în străinătate și de a-i condamna la plata despăgubirilor pentru prejudiciile suferite din cauza faptului că a fost obligat să trăiască fără acte de identitate. Prin hotărârea definitivă din 5 iulie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantului. 12. Aceaceasta a fost considerată a fi un act de identitate eliberat în 1994 că reclamantul era cetățean român cu reședința în România și, prin urmare, a descris în mod excesiv cererea prin care serviciul municipal solicitase reînnoirea cărții sale, dovada cetățeniei române și a domiciliului său în România. 13. Cu toate acestea, Înalta Curte a considerat că reclamantul era responsabil pentru situația pe care o denunța. 14. În această privință, ea a menționat că reclamantul avea posibilitatea să obțină o carte de identitate provizorie dacă absența unui domiciliu fix nu era un obstacol în calea eliberării unei astfel de cărți. Or, după 29 În martie 2005, reclamantul nu a fost prezentat serviciului municipal pentru a obține o carte provizorie în așteptarea clarificării situației sale juridice legate de domiciliul său. 15. La 26 noiembrie 2012, reclamantul își va reitera cererea de acordare a unei cărți de identitate. După verificare, la 28 noiembrie 2012, serviciul municipal a șters mențiunea referitoare la fișierul central de calculator privind Domiciliarea reclamantului în străinătate. În lipsa mai multor documente necesare pentru acordarea unei cărți de identitate, la 3 decembrie 2012, serviciul municipal i-a eliberat o carte de identitate provizorie valabilă un an. 16. Reclamantul nu a informat Curtea dacă, după data la care a fost menționată în litigiu, reclamantul a solicitat acordarea unei cărți sau reînnoirea cardului provizoriu. 105/1996 privind registrul populației și cartea de identitate prevede că cartea de identitate este eliberată cetățenilor români cu sediul în România. Durata sa de valabilitate este de zece ani. ani. La art. 17 din lege se prevede că persoana care nu este în posesia tuturor documentelor necesare pentru eliberarea unei cărți de identitate poate obține o carte de identitate provizorie pentru o perioadă de valabilitate de maximum un an. 18. 113/1997, în vigoare la momentul faptei, a introdus un fișier centralizat al datelor personale ale cetățenilor români cu sediul în România. Acesta a fost plasat sub autoritatea Ministerului de Interne. În temeiul articolului 6 din acest decret, Ministerul de Interne actualizează acest fișier, fie din oficiu, pe baza informațiilor transmise de alte autorități administrative, fie la cererea persoanelor interesate. GRIEF 19. Invocând numeroase articole ale Convenției, reclamantul se plânge de consecințele pe care refuzul de a-i reînnoi cartea de identitate le-a determinat pentru dreptul la respectarea vieții sale private și de familie. Recurentul consideră că refuzul serviciului municipal de a-i reînnoi cartea de identitate în 2005 lacuna privată a drepturilor sale fundamentale. 21. Curtea consideră că obiecțiunile reclamantului trebuie examinate în la fel ca numai art. 8 din convenție, astfel: Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile ce decurg din aceasta. 22. Guvernul invită Curtea să respingă prezenta cerere pentru neatenție vădită de temei. Acesta susține că autoritățile interne nu pot fi considerate responsabile pentru dificultățile întâmpinate de reclamant din cauza lipsei documentelor de identitate. Comitetul consideră că respingerea cererii de reînnoire a cărții de identitate a fost pe deplin justificată și că reclamantul a fost singurul responsabil pentru această situație din moment ce a omis să efectueze demersurile administrative necesare, și anume să prezinte documentele necesare pentru stabilirea legală a domiciliului său în România sau, în lipsa acesteia, să solicite o carte de identitate provizorie. 23.reclamantul răspundea că a avut în vedere furnizarea unui certificat de domiciliu în momentul în care a trăit fără domiciliu fix și, pe de altă parte, că serviciul municipal era obligat să modifice din oficiu inscripțiile din fișierul informatic centralizat. 24. Curtea amintește că viața privată cuprinde aspecte ale identității sociale a unui individ. O perioadă de incertitudine și incertitudine juridică cauzată de dificultățile de rectificare a statutului său juridic pentru care autoritățile sunt responsabile, poate avea consecințe grave asupra persoanei vizate și, astfel, poate constitui o încălcare disproporționată a drepturilor ce decurg din art. 8 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Kur 26828/06, §§ 302 și 339 și următoarele., CEDO 2012 (extracturi)). 25. În speță, Curtea constată că motivul principal al refuzului reînnoirii constă în înscrierea reclamantului pe fișierul informatic centralizat ca rezident în străinătate. Această mențiune a fost consecința acordării de către autoritățile consulare române a unui pașaport care poartă menționarea domiciliului în străinătate. 26. Curtea constată că serviciul municipal l-a informat pe reclamant cu privire la demersurile care trebuie întreprinse pentru a-și stabili în mod legal domiciliul în România și pentru a obține o carte de identitate. Pe de altă parte, prefectul l-a informat pe reclamant că are posibilitatea de a obține o carte de identitate provizorie până la finalizarea procedurii menționate anterior (a se vedea punctul 9 de mai sus 27. Or, Curtea arată, pe lângă instanțele naționale, că recurentul a omis demersurile care i-ar fi permis să-și clarifice situația juridică sau, cel puțin, să solicite, în așteptarea finalizării procedurii, o carte de identitate provizorie. 28. Ținând seama de dispozițiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. 113/1997, Curtea consideră că nu ar putea specula dacă, în 2005, serviciul municipal ar fi trebuit să actualizeze din oficiu fișierul centralizat de calculator. Aceasta constată că, în realitate, această chestiune nu a avut niciun efect decisiv asupra situației reclamantului, întrucât ar fi putut, în orice caz, să beneficieze de o carte de identitate provizorie și, prin urmare, să facă față dificultăților vieții curente care decurg din absența unui act de identitate. 29. Pe de altă parte, Curtea constată că, la 3 decembrie 2012, reclamantul a obținut un document de identitate provizoriu și că nu a făcut obiectul unei hotărâri din cauza caracterului provizoriu al acestei hărți, a unor obstacole în calea drepturilor sale. El nu a precizat nici dacă, după data la care a fost menționată domiciliul său în străinătate, a solicitat o carte de identitate sau reînnoirea cardului provizoriu. 30. În consecință, aceaceasta este vădit nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 14 aprilie 2016.
Requête n
o
1447/08
Eugen ANDRONIC
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 22 mars 2016 en un comité composé de
:
Paulo Pinto de Albuquerque,
président,
Krzysztof Wojtyczek,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 janvier 2008,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Eugen Andronic, est un ressortissant roumain né en 1951 et résidant à Iași.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le requérant, citoyen roumain, quitta en 1992 la Roumanie. Il vécut deux ans en Allemagne et les autorités consulaires roumaines lui délivrèrent un passeport roumain, valable jusqu’en 1997, qui mentionnait l’établissement de son domicile à l’étranger. Le requérant retourna en Roumanie en 1994.
5.
En avril 1994, le service municipal chargé de recenser les habitants de la ville de Iași et de délivrer aux intéressés des pièces d’identité (ci-après «
le service municipal
») lui délivra une carte d’identité précisant qu’il avait son domicile à Iași. Ce document était valable jusqu’en avril 2004.
6.
À la suite du divorce d’avec son épouse, le requérant dut quitter son logement et il habita, sans domicile fixe, dans un véhicule stationné sur la voie publique ou sur des espaces privatifs.
7.
Le 29 mars 2005, le requérant demanda le renouvèlement de sa carte d’identité.
8.
Les pièces d’identité présentées étant périmées, le service municipal effectua des vérifications et constata que le requérant était inscrit dans le fichier informatique centralisé, comme résidant à l’étranger. Par conséquent, il lui demanda de constituer un dossier pour établir légalement son domicile en Roumanie. Parmi les pièces requises, le requérant devait fournir une
attestation de domicile et une copie de son passeport pour prouver sa nationalité roumaine.
9
.
Saisi par un mémoire du requérant qui demandait de l’aide en raison de sa situation sociale et administrative précaire, le 5 mai 2005, le préfet lui répondit que la mairie de Iași était en mesure de lui fournir un hébergement d’urgence et une carte d’identité provisoire jusqu’à la finalisation de la procédure d’établissement du domicile en Roumanie.
10.
Le 30 mai 2005, le requérant assigna en contentieux administratif le service municipal et d’autres institutions de l’administration locale et centrale. Il visait à obliger les défendeurs à lui délivrer une carte d’identité et un passeport, à corriger les mentions administratives concernant son domicile à l’étranger et à les condamner au paiement de dommages-intérêts pour les préjudices subis en raison du fait qu’il était contraint de vivre sans pièce d’identité. Le service municipal se défendit alléguant la faute du requérant qui avait refusé de faire les démarches administratives nécessaires pour établir son domicile en Roumanie.
11.
Par un arrêt définitif du 5 juillet 2007, la Haute Cour de Cassation et de Justice rejeta l’action du requérant.
12.
Elle estima qu’il ressortait de la carte d’identité délivrée en 1994 que le requérant était citoyen roumain domicilié en Roumanie. Dès lors, elle qualifia d’excessive la demande par laquelle le service municipal avait exigé pour le renouvellement de sa carte, la preuve de la nationalité roumaine et de son domicile en Roumanie.
13.
Néanmoins, la Haute Cour jugea que le requérant était responsable pour la situation qu’il dénonçait.
14.
A cet égard, elle nota que le requérant avait la possibilité d’obtenir une carte d’identité provisoire dès lors que l’absence d’un domicile fixe n’était pas un obstacle pour se voir délivrer une telle carte. Or, après le 29
mars 2005, le requérant ne s’était pas présenté au service municipal pour obtenir une carte provisoire dans l’attente de la clarification de sa situation juridique liée à son domicile.
15.
Le 26 novembre 2012, le requérant réitéra sa demande d’octroi d’une carte d’identité. Après vérifications, le 28 novembre 2012, le service municipal effaça la mention sur le fichier informatique centralisé concernant la domiciliation du requérant à l’étranger. A défaut de plusieurs pièces nécessaires pour l’octroi d’une carte d’identité, le 3 décembre 2012, le service municipal lui délivra une carte d’identité provisoire valable un an.
16.
Le requérant n’a pas informé la Cour si, après l’effacement de la mention litigieuse, le requérant a demandé l’octroi d’une carte ou le renouvellement de la carte provisoire.
B.
Le droit interne pertinent
17.
L’article 10 de la loi n
o
105/1996 concernant le registre de la population et la carte d’identité prévoit que la carte d’identité est délivrée aux citoyens roumains domiciliés en Roumanie. Sa durée de validité est de dix
ans. L’article 17 de la loi prévoit que la personne qui n’est pas en possession de toutes les pièces nécessaires pour se voir délivrer une carte d’identité peut obtenir une carte d’identité provisoire pour une durée de validité de maximum une année.
18.
L’arrêté du Gouvernement n
o
113/1997, en vigueur à l’époque des faits, a instauré un fichier informatique centralisé regroupant l’ensemble des données personnelles des citoyens roumains domiciliés en Roumanie. Il a été placé sous l’autorité du ministère de l’Intérieur. En vertu de l’article 6 de cet arrêté, le ministère de l’Intérieur met à jour ce fichier, soit d’office, sur la base des informations transmises par d’autres autorités administratives, soit à la demande des personnes intéressées.
GRIEF
19.
Invoquant de nombreux articles de la Convention, le requérant se plaint des conséquences que le refus de lui renouveler la carte d’identité a entraîné pour le droit au respect de sa vie privée et familiale. Il affirme qu’en raison de l’absence de la carte d’identité, il a été contraint de vivre dans une situation de grande précarité.
20.
Le requérant estime que le refus du service municipal de lui renouveler la carte d’identité en 2005 l’a privé de la jouissance de ses droits fondamentaux.
21.
La Cour estime que les griefs du requérant doivent être examinés sous l’angle du seul article 8 de la Convention, ainsi libellé :
«
1.
Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.
2.
Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien
‑
être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.
»
22.
Le Gouvernement invite la Cour à rejeter la présente requête pour défaut manifeste de fondement. Il soutient que les autorités internes ne sauraient être tenues pour responsables des difficultés rencontrées par le requérant du fait de l’absence des documents d’identité. Il estime que le rejet de la demande de renouvellement de la carte d’identité était pleinement justifié et que le requérant était le seul responsable pour cette situation dès lors qu’il avait omis d’accomplir les démarches administratives nécessaires, à savoir, présenter les pièces requises pour établir légalement son domicile en Roumanie ou, à défaut, solliciter une carte d’identité provisoire.
23.
Le requérant répond qu’il était dans l’impossibilité de fournir une
attestation de domicile dès lors qu’il vivait sans domicile fixe et, d’autre part, que le service municipal était tenu de modifier d’office les inscriptions sur le fichier informatique centralisé.
24.
La Cour rappelle que la vie privée englobe des aspects de l’identité sociale d’un individu. Une période d’insécurité et d’incertitude juridique causée par des difficultés de régularisation de son statut juridique pour lesquelles les autorités sont responsables, peut avoir de graves conséquences pour l’intéressé et constituer ainsi une atteinte disproportionnée à l’exercice de ses droits découlant de l’article 8 de la Convention (voir, par exemple,
Kurić et autres c. Slovénie
[GC], n
o
26828/06, §§ 302 et 339 et suiv., CEDH 2012 (extraits)).
25.
En l’espèce, la Cour note que la raison principale du refus du renouvellement résidait dans l’inscription du requérant sur le fichier informatique centralisé comme résidant à l’étranger. Cette mention était la conséquence de l’octroi par les autorités consulaires roumaines d’un passeport portant la mention du domicile à l’étranger.
26.
La Cour constate que le service municipal a indiqué au requérant les démarches à suivre pour établir légalement son domicile en Roumanie et obtenir ainsi une carte d’identité. D’autre part, le préfet a informé le requérant qu’il avait la possibilité d’obtenir une carte d’identité provisoire jusqu’à la finalisation de la procédure susmentionnée (voir paragraphe
9 ci
‑
dessus).
27.
Or, la Cour relève, à l’instar des juridictions nationales, que le requérant a omis d’entreprendre les démarches qui lui auraient permis de clarifier sa situation juridique ou, pour le moins, de demander, dans l’attente de la finalisation de la procédure, une carte d’identité provisoire.
28.
Compte tenu des dispositions de l’article 6 de l’arrêté du Gouvernement n
o
113/1997, la Cour estime qu’elle ne saurait spéculer sur le point de savoir si, en 2005, le service municipal aurait dû mettre à jour d’office le fichier informatique centralisé. Elle constate qu’en réalité, cette question était sans conséquence déterminante sur la situation du requérant dès lors qu’il aurait pu, en tout état de cause, bénéficier d’une carte d’identité provisoire et parer ainsi aux difficultés de la vie courante découlant de l’absence d’une pièce d’identité.
29.
Par ailleurs, la Cour constate que, le 3 décembre 2012, le requérant a obtenu une pièce d’identité provisoire et qu’il n’allègue pas avoir subi en raison du caractère provisoire de cette carte, des entraves dans la jouissance de ses droits. Il n’a précisé non plus si après l’effacement de la mention concernant son domicile à l’étranger, il a demandé une carte d’identité ou le renouvellement de la carte provisoire.
30.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 14 avril 2016.
Fatoș Aracı
Paulo Pinto de Albuquerque
Greffière adjointe
Président