- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 octombrie 2012
- Stat pârât
- ROU
Andronic împotriva României
Traducere în română Auto
Secțiunea a treia Cerere nr. 1447/08 Eugen ANDRONIC împotriva României introdusă la 7 ianuarie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Eugen Andronic, este un resortisant român născut în 1951 și rezident în Iași. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, economist de profesie și expert în finanțe, a părăsit România în 1992, a locuit doi ani în Germania și s-a întors în România în 1994. Locuitorii orașului Iași și de a livra părți interesate de documente de identitate a primit apoi cererea sa și i-a eliberat o carte de identitate în care a avut domiciliul în România. Acest document a fost valabil până la 14 aprilie 2004. De la acea dată, l Numeroasele sale încercări au eșuat din cauza obligației pe care o au autoritățile competente de a raporta dovada unui domiciliu în România.
Potrivit reclamantului, acest lucru nu i-a fost posibil, deoarece a fost evacuat din fosta sa locuință în urma divorțului încheiat cu fosta sa soție și nu a putut, în lipsa unui act de identitate valabil, să încheie un contract de închiriere care să-i servească drept dovadă a unui domiciliu. Reclamantul indică faptul că, începând cu anul 2003, el a locuit cu fiul său minor, iarna ca vară, într-un vehicul ruginit, plasat în grădini private sau pe zone publice și că a avut mari dificultăți de a procura Din cauza acestor condiții de viață foarte precare, el și fiul său, care, între timp, a devenit major și este student la Iași, s-au îmbolnăvit de tuberculoză. Lipsa unui act de identitate valabil nu a permis reclamantului să beneficieze de asistență medicală gratuită.
Acest lucru a constituit, de asemenea, un obstacol în căutarea unui loc de muncă, deoarece, la locul de muncă, el a fost obligat să producă un extras din cazierul său judiciar, pentru a se obține un act de identitate care era strict necesar. Prin urmare, reclamantul ar fi încercat să desfășoare o activitate independentă în domeniul finanțelor, prin intermediul unei societăți pe care o crease anterior, atâta timp cât documentele de identitate erau încă valabile. În opinia sa, atunci când autoritățile și-au dat seama că documentele de identitate i-au expirat, acestea i-au retras autorizația de a acționa în calitate de expert și au închis conturile bancare ale societății sale. Ulterior, reclamantul a declarat că a efectuat lucrări mărunte neraportate pentru a se putea autocertifica și pentru a-și putea ajuta fiul să continue studiile.
La 29 martie 2005, reclamantul a solicitat o carte de identitate provizorie ca persoană fără domiciliu fix. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că … Potrivit reclamantului, el a făcut în prealabil o astfel de cerere la Ministerul Afacerilor Externe, dar el a fost văzut ștearsă un refuz pe motiv că nu a raportat dovada de a avea un domiciliu în România. În 2005, reclamantul a dat în judecată consiliul municipal și prefectul din Iași reprezentat de serviciul public competent pentru a elibera cartele de identitate și pașapoartele, precum și Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul de Interne. Scopul său a fost acela de a obliga pârâtii să îi elibereze o carte de identitate și un pașaport și de a-i condamna la plata unor daune-interese pentru prejudiciile suferite ca urmare a refuzului lor nejustificat de a face acest lucru trebuie să facă obiectul cererilor sale.
Printr-o hotărâre definitivă din 5 iulie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantului, a cărui legislație i-a fost acordată în temeiul legii de a obține, în ipoteza în care nu avea un domiciliu fix, o carte de identitate provizorie. Cu toate acestea, la 29 martie 2005, Comisia a descris cererea prin care serviciul municipal însărcinat cu identificarea locuitorilor orașului Iași și cu furnizarea de documente de identitate părților interesate a solicitat reclamantului să prezinte dovada unui domiciliu în România. Comisia a considerat că această împrejurare a dus la mod implicit din faptul că același serviciu a eliberat reclamantului, după întoarcerea sa din Germania, în 1992, un act de identitate valabil până la 14 aprilie 2004, care preciza că Õ a avut domiciliul în Iași.
Reclamantul indică faptul că toate motivele pe care le-a luat după arestarea definitivă din 5 iulie 2007 în vederea obținerii unui act de identitate definitiv sau provizoriu au rămas fără succes, autoritățile prevalând, pentru a justifica refuzul lor, de dispozitivul de la hotărârea menționată anterior, prin care fusese decăzut din cererea sa în instanță. GRIEF 10. Invocând numeroase articole ale Convenției (2, 3, 6, 8, 12, 14, 17, 18 și 41), reclamantul se plânge de refuzul nejustificat al autorităților naționale de a-i elibera un act de identitate și de consecințele pe care acest lucru le-a avut asupra dreptului la respectarea vieții sale private și de familie. El subliniază că, în lipsa unui act de identitate valabil, el a fost obligat să locuiască cu fiul său într-un vehicul ruginit, în cazul în care el nu a avut nici un confort și nici intimitate.
El susține că, din cauza formalităților excesive impuse de autoritățile naționale competente pentru emiterea documentelor de identitate, el se află de mulți ani într-un cerc vicios de unde nu este posibil să iasă. Întrebări cu privire la părți A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și familială, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție În ceea ce privește legislația, intervenția în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. (2)
TROISIÈME SECTION
Requête n o 1447/08 Eugen ANDRONIC contre la Roumanie introduite le 7 janvier 2008
EXPOSÉ DES FAITS
1. Le requérant, M. Eugen Andronic, est un ressortissant roumain né en 1951 et résidant à Iași.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, économiste de profession et expert en matière de finances, quitta en 1992 la Roumanie. Il vécut deux ans en Allemagne et retourna en Roumanie en 1994. Le service municipal chargé de recenser les habitants de la ville de Iași et de délivrer aux intéressés des pièces d’identité accueillit alors sa demande et lui délivra une carte d’identité précisant qu’il avait son domicile en Roumanie. Ce document était valable jusqu’au 14 avril 2004.
Depuis cette date-là, l’intéressé essaye sans succès auprès des autorités roumaines d’obtenir le renouvellement de sa pièce d’identité. Ses nombreuses tentatives ont échoué en raison de l’exigence qu’il s’est vu imposer par les autorités compétentes de rapporter la preuve d’un domicile en Roumanie. Selon le requérant, cela lui a été impossible, ayant été évacué de son ancien logement à la suite du divorce d’avec son ancienne épouse et ne pouvant pas, en l’absence d’un acte d’identité valide, conclure un contrat de bail pouvant lui servir de preuve d’un domicile. Le requérant indique qu’à partir de l’année 2003, il a habité avec son fils mineur, hiver comme été, dans un véhicule rouillée, placé dans des jardins privatifs ou sur des emplacements publics et qu’il a eu de grandes difficultés à se procurer de la nourriture, étant obligé d’en chercher dans les poubelles ou d’accepter l’aumône des passants. A cause de ces conditions de vie très précaires, lui et son fils, qui entre temps est devenu majeur et qui est actuellement étudiant à Iași, sont tombés malades de tuberculose.
Le manque d’un acte d’identité valide n’a pas permis au requérant de bénéficier de l’assistance médicale gratuite. Cela a également constitué un obstacle dans sa recherche d’emploi car, à l’embauche, il était tenu de produire un extrait de son casier judicaire, pour l’obtention duquel un acte d’identité était strictement nécessaire. Le requérant aurait alors tenté d’exercer une activité indépendante dans le domaine des finances, par le biais d’une société qu’il avait crée auparavant, tant que ses pièces d’identité étaient encore valides. Selon lui, lorsque les autorités se sont aperçues que ses documents d’identité étaient arrivés à échéance, elles lui ont retiré l’autorisation d’agir en tant qu’expert et ont fermé les comptes bancaires de sa société. Par la suite, le requérant indique avoir effectué de petits travaux non déclarés pour pouvoir s’entretenir et pour pouvoir aider son fils à continuer ses études.
Le 29 mars 2005, le requérant demanda une carte d’identité provisoire en tant que personne sans domicile fixe. Sa demande fut rejetée au motif qu’il n’avait pas demandé, à la suite de son retour en Roumanie, la radiation de la mention qui figurait dans un passeport que le Consulat roumain de Munich lui avait délivré en 1992 indiquant qu’il avait établi son domicile à l’étranger. Selon le requérant, il avait fait préalablement une telle demande auprès du Ministère des Affaires étrangères, mais il s’était vu essuyer un refus au motif qu’il n’avait pas rapporté la preuve d’avoir un domicile en Roumanie.
En 2005, le requérant assigna en justice le conseil municipal et le préfet de Iași représenté par le service public compétent pour délivrer les cartes d’identités et les passeports, ainsi que le Ministère des Affaires étrangères et le Ministère de l’Intérieur. Il visait à obliger les défendeurs à lui délivrer une carte d’identité et un passeport et à les condamner au paiement de dommages-intérêts pour les préjudices subis à la suite de leur refus injustifié de faire doit à ses demandes.
Par un arrêt définitif du 5 juillet 2007, la Haute Cour de Cassation et de Justice rejeta l’action du requérant, estimant qu’il lui était loisible en vertu de la loi d’obtenir, dans l’hypothèse où il n’avait pas de domicile fixe, une carte d’identité provisoire. Cela étant, elle qualifia d’excessive la demande par laquelle le service municipal chargé de recenser les habitants de la ville de Iași et de délivrer aux intéressés des pièces d’identité avait exigé du requérant, le 29 mars 2005, de rapporter la preuve d’un domicile en Roumanie. Elle estima que cette circonstance résultait implicitement du fait que le même service avait délivré au requérant, après son retour d’Allemagne, en 1992, un acte d’identité valable jusqu’au 14 avril 2004, qui précisait que l’intéressé avait un domicile à Iași.
Le requérant indique que toutes les démarches qu’il a entreprises après l’arrêt définitif du 5 juillet 2007 en vue d’obtenir un acte d’identité définitif ou provisoire sont restées sans succès, les autorités se prévalant, pour justifier leur refus, du dispositif de l’arrêt précité, par lequel il avait été débouté de sa demande en justice. GRIEF
Invoquant de nombreux articles de la Convention (2, 3, 6, 8, 12, 14, 17, 18 et 41), le requérant se plaint du refus injustifié des autorités nationales de lui délivrer une pièce d’identité et des conséquences que cela a entraîné pour le droit au respect de sa vie privée et familiale. Il souligne qu’en l’absence d’une pièce d’identité valide, il a été obligé de vivre avec son fils dans un véhicule rouillé, où il ne bénéficiait d’aucun confort et d’aucune intimité. Il fait valoir qu’en raison des formalités excessives requises par les autorités nationales compétentes pour délivrer les pièces d’identité, il se trouve depuis de nombreuses années dans un cercle vicieux d’où il ne lui est pas possible de sortir.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ?