CASE OF ASSOCIATION OF VICTIMS OF ROMANIAN JUDGES AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (Article 37-1-a - Absence of intention to pursue petition);Revision admitted
CASE OF ASSOCIATION OF VICTIMS OF ROMANIAN JUDGES AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
CAUZA DE ASSOCIARE A VICTIMILOR IUDENȚILOR ROMANII ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicația nr. 47732/06) REVIZIUNEA JUGURII STRASBOURG 22 martie 2016 FINAL 22/06/2016 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Asociației Victimelor Judicilor Române și alții v. România (depunerea revizuirii hotărârii din 14 ianuarie 2014), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (ex-a treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Luis López Guerra, președintele, Helena Jäderblom, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii după ce a deliberat în particular la 1 martie 2016, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere (n. 47732/06) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de nouă resortisanți români, dna Rodica Neagu, dl Virgil Radu, dl Valentin Turigioiu, C. Gheorghe Lupan, Viorica Alda, Eugen Neagu, Maria Nicolau, Domnica Turigioiu și Valerica Șugubete, precum și o asociere, Asociația Victimelor Judecătorilor României (“depunerile”), la 14 august 2006. Reclamanții au fost reprezentați de dna R. Neagu, președintele Asociației. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna I. Cambrea, al Ministerului Afacerilor Externe. Într-o hotărâre pronunțată la 14 ianuarie 2014, Curtea a susținut că s-a încălcat art. 11 din Convenție din cauza eșecului de către autoritățile naționale de a înregistra asociația solicitantă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din cauza dispozițiilor sale statutare, care se presupune contrar ordinului public. De asemenea, Curtea a hotărât să atribuie reclamanților, în comun, 2.000 de euro (EUR) pentru prejudiciu moral și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 12 iunie 2014, Guvernul a informat Curtea că, la 30 mai 2014, au devenit conștienți de faptul că una dintre reclamanți, doamna În consecință, au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură. La 9 septembrie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să dea reprezentantului reclamantului trei săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 18 septembrie 2014. CERINȚA DE REVIZIONARE art. 80 din Regulamentul Curții prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „1. O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea, într-o perioadă de șase luni de la acea parte a dobândit cunoștință de fapt, pentru a revizui această hotărâre. (...)” Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 14 ianuarie 2014, pe care nu le-au putut executa deoarece doamna Maria Nicolau, una dintre reclamante, a murit la 14 octombrie 2007, astfel înainte de a fi fost adoptată hotărârea. Au susținut că au devenit conștienți de aceste informații la 30 mai 2014. În opinia lor, acest lucru ar trebui considerat un fapt de influență decisivă care nu a fost cunoscută atunci când hotărârea a fost pronunțată în sensul articolului 80. În plus, în măsura în care moștenitorii doamnei Nicolau, și anume reclamanții Eugen Neagu și Rodica Neagu, nu au informat Curtea cu privire la moartea mamei lor și nu au exprimat dorința de a continua procedurile în numele ei, cazul ar trebui să fie anulat în ceea ce privește reclamantul decedat, iar atribuirea acordată în temeiul articolului 41 din convenție ar trebui modificată în consecință. Reclamanții au declarat că moștenitorii doamnei Nicolau au dreptul să obțină compensații atât în numele lor, cât și din cauza încălcării drepturilor mamei protejate de art. 11 din Convenție. Prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă în opinia lor. Curtea consideră că decesul reclamantului Maria Nicolau constituie un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 § 1. Curtea ia notă de faptul că moștenitorii dnei Nicolau, dl Eugen Neagu și dna Rodica Neagu, reclamanți în numele lor, nu au informat Curtea cu privire la moartea mamei lor, nici nu au exprimat dorința de a continua procedurile în numele ei. În plus, Curtea este dispusă să accepte faptul că acest fapt decisiv „nu ar fi putut fi cunoscut în mod rezonabil” guvernul, care a dobândit cunoștință de moartea reclamantului la 30 mai 2014 și a depus o cerere de revizuire a hotărârii la 12 iunie 2014, care este în termenul prevăzut la art. 80. 10. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă cererea Guvernului de revizuire a hotărârii din 14 ianuarie 2014 (a se vedea, de exemplu, Bolovan c. România (revision), nr. 64541/01, § 11, 20 septembrie 2011). 11. Curtea reamintește, de asemenea, că a fost practica sa de a elimina cererile din lista cazurilor în absența oricăror moștenitori sau rude apropiate care au exprimat dorința de a continua cererea (a se vedea Thevenon c. Franța (dec.), nr. 2476/02, CEDH 2006-...). În plus, nu se constată nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care îi impun să continue examinarea cererii în ceea ce privește reclamantul Maria Nicolau. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cazuri a Curții în ceea ce privește acest reclamant. 12. Cu toate acestea, în ceea ce privește atribuirea sa în temeiul articolului 41, Curtea constată că prejudiciile morale cu o sumă de 2.000 EUR au fost acordate tuturor reclamanților, în comun. În acest sens, Curtea confirmă atribuirea celorlalți reclamanți, în comun, a sumei pe care le-a acordat anterior sub acest cap, și anume 2.000 EUR (a se vedea, printre multe alte autorități, Eremiášová și Pechová c. Republica Cehă (reviziunea), nr. 23944/04, § 11, 20 iunie 2013). 13. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să revizuiască hotărârea în ceea ce privește reclamantul Maria Nicolau; de a elimina cererea până în prezent se referă la plângerile reclamantului Maria Nicolau; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească în comun celorlalte reclamante, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, 2 000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale care va fi convertită în moneda statului interesat plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) cel care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 martie 2016, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Luis López Guerra Președintele grefierului