REPACZKI v. GERMANY

Comunicat la 30 martie 2016 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 31357/12 Istvan REPACZKI împotriva Germaniei depusă la 24 mai 2012 OBIECTUL CAUZA Cererea se referă la decizia Curții de Apel a Dresden din 19 Iulie 2011 să nu ordone Trezorerie să ramburseze reclamantului costurile avocaților săi după anularea hotărârii Curții Regionale de la Leipzig care l-au condamnat de a ajuta și de a acuza un atac periculos și după discontinuarea procedurii penale. Curtea de Apel a afirmat că singurul motiv pentru care reclamantul nu a fost condamnat este că există o interdicție în fața procedurii având în vedere faptul că reclamantul a fost achitat în 2008, prin o hotărâre finală, a ceea ce a fost, în mod procedural, aceeași infracțiune. ), reclamantul, având în vedere concluziile din hotărârea Curții Regionale de la Leipzig, care a fost făcută fără a face greșeală în lege, ar fi putut fi condamnat pentru ajutor și atac. La 12 decembrie 2011, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului. Reclamantul plânge că motivele prezentate de Curtea de Apel pentru refuzul de a ordona rambursarea costurilor avocaților săi au încălcat presunția de nevinovăție în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 2 din Convenție. [A1] Întrebarea părților A fost presupunerea de innocență, garantată de art. 6 § 2 din Convenția, respectată în acest caz? [A1] IMMARKFactsComplicantsEnd Vă rugăm să nu removați

Communicated on 30 March 2016

FIFTH SECTION

Application no.

31357/12

Istvan

REPACZKI

against Germany

lodged on 24 May 2012

SUBJECT MATTER OF the CASE

The application concerns the Dresden Court of Appeal’s decision of 19

July 2011 not to order the Treasury to reimburse the applicant his lawyers’ costs after quashing the judgment of the Leipzig Regional Court convicting him of aiding and abetting a dangerous assault and after discontinuing the criminal proceedings. The Court of Appeal stated that the sole reason for the applicant not being convicted was that there was a bar to the proceedings in view of the fact that the applicant had been acquitted in 2008, by a final judgment, of what was, procedurally, the same offence. Were the proceedings not barred by the prohibition to be prosecuted again for the same offence (

Strafklageverbrauch

), the applicant, having regard to the findings in the Leipzig Regional Court’s judgment which had been made without erring in law, could have been convicted of aiding and abetting assault. On 12 December 2011 the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint.

The applicant complains that the reasons given by the Court of Appeal for refusing to order the reimbursement of his lawyers’ costs breached the presumption of innocence under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention.

[A1]

QUESTION TO THE PARTIES

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case?

[A1]

ITMARKFactsComplaintsEnd

PLEASE DO NOT REMOVE