D.L. v. GERMANY

Comunicat la 19 septembrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 18297/13 D.L. împotriva Germaniei depusă la 1 martie 2013 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la nevoia Curții de District din Berlin de a numi reclamantul un avocat în cadrul procedurii penale împotriva acestuia. Această instanță a condamnat reclamantul de agresiune și de livrare, l-a condamnat la o amendă și l-a ordonat să plătească 430 de euro pentru compensarea victimei acestor infracțiuni. Victima a fost reprezentată în cadrul procedurii de către un avocat mandatat de el în măsura în care a acționat ca reclamant comun pentru pronunțare și de un avocat desemnat de instanță în ceea ce privește cererile sale de compensare civilă. QUESTIONE TO PARTELE având în vedere, în special, motivele prezentate de Curtea Constituțională Federală pentru decizia sa, a epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție?

Interesele justiției și, în special, principiul egalității armelor impun ca reclamantul să beneficieze de asistență juridică gratuită, în sensul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție să fie citit coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție în cadrul procedurii dinainte de Curtea de District? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 6 §§ 1, 3 litera (c) din Convenție, în cazul în care instanțele interne au refuzat să-l numească avocat prin referire la faptul că victima care acționează ca reclamant comun la acuzație a plătit pentru avocatul care l-a reprezentat, în timp ce reclamantul ar fi fost numit avocat dacă avocatul care reprezintă victima care acționează ca reclamant comun la procuror ar fi fost desemnat în judecată?

Communicated on 19 September 2016

FIFTH SECTION

Application no. 18297/13 D.L. against Germany lodged on 1 March 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the Berlin District Court’s failure to appoint the applicant a lawyer in the criminal proceedings against him. That court convicted the applicant of assault and libel, sentenced him to a fine and ordered him to pay 430 euros in compensation to the victim of these offences. The victim was represented in the proceedings by a lawyer mandated by him in so far as he acted as joint plaintiff to the prosecution and by a court-appointed counsel in so far as his civil compensation claims were concerned. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Having regard, in particular, to the reasons given by the Federal Constitutional Court for its decision, has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?

2. Did the interests of justice and, in particular, the principle of equality of arms, require that the applicant be afforded free legal assistance, within the meaning of Article 6 § 3 (c) of the Convention read in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention in the proceedings before the District Court? 3. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 6 §§ 1, 3 (c) of the Convention, in that the domestic courts refused appointing him a lawyer by reference to the fact that the victim acting as joint plaintiff to the prosecution had paid for the lawyer representing him whereas the applicant would have been appointed a lawyer if the lawyer representing the victim acting as joint plaintiff to the prosecution had been court-appointed?