Pintarić împotriva Croației

Comunicat la 30 martie 2016 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 31691/14 Ivan PINTARII ȘI Croația depusă la 15 aprilie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ivan Pintarić, este un național sloven, care s-a născut în 1947 și trăiește în Celje, Slovenia. El este reprezentat în fața Curții de către dna G. Brnić, avocat practicant la Zagreb. La 14 martie 1991, reclamantul a interzis o acțiune civilă în Tribunalul Municipal din Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) împotriva unui anumit M.K și K.K., care urmărește să se încheie un acord de cadou între tatăl său defunt și acuzații anulat ca fiind nulabilă. În cererea sa ( tužba ) reclamantul a indicat 35 000 de dinari iugoslavi (YUD) ca valoarea subiectului litigiului (vrijednost predmeta spora La 23 decembrie 1991 Croația a introdus moneda sa, dinarul croat (HRD).

Dinarul iugoslav a fost înlocuit de dinarul croat la o rată de schimb de YUD 1 la HRD 1. La 13 mai 1994, kuna croată (HRK) a fost introdusă ca monedă croată. Dinarul croat a fost înlocuit de kuna croată cu o rată de schimb de HRD 1000 până la HRK 1. La 5 mai 2008, Curtea Municipală de Zagreb a încheiat audierea principală și cu o hotărâre din 20 mai 2005 a decis în favoarea reclamantului. Prin hotărârea din 7 decembrie 2008 Curtea județului Zagreb (Županijski sud u Zagrebu ) a respins un recurs de către inculpați și a susținut hotărârea de primă instanță. La 27 ianuarie 2009, inculpați au depus un recurs asupra punctelor de drept ( rezija ) împotriva hotărârii de al doilea instanț. Ei au invitat Curtea Supremă să decidă dacă recursul lor era admisiv ratione valoris având în vedere amendamentele multiple la Legea de procedură civilă pronunțate în cursul procedurii (a se vedea mai jos în temeiul legislației interne relevante).

La 11 septembrie 2009, reclamantul și-a prezentat răspunsul la recursul privind punctele de drept, cerând Curții Supreme să o declare inadmisibilă ratione valoris La 26 septembrie 2012, Curtea Supremă a permis recursul asupra punctelor de drept și a inversat hotărârile instanțelor de jos prin respingerea acțiunea reclamantului. Nu a dat nici un raționament cu privire la problema admisibilității recursului asupra punctelor de drept. Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională. El a plâns, printre altele , că dreptul său la o audiere echitabilă, astfel cum este garantat de art. 29 din Constituția croată și de art. 6 § 1 din Convenție, a fost încălcat atunci când Curtea Supremă a inversat hotărârile judecătorilor și a respins acțiunea sa fără a aborda problema admisibilității acestui recurs.

Prin decizia din 2 octombrie 2013 Curtea Constituțională a declarat plângerea constituțională a reclamantului inadmisibilă din cauza faptului că cazul nu a susținut nicio problemă constituțională. La 17 octombrie 2013, aceasta și-a îndeplinit decizia cu privire la reprezentantul reclamantului.Legea internă privind procedura civilă Partea relevantă a Legii privind procedura civilă ( Zakon o parničnom postupku , Gazette Oficiale a Republicii Socialiste Federale Iugoslave nr. 4/1977 cu amendamente ulterioare, și Gazette Oficiale a Republicii Croația nr. 53/1991 cu amendamente ulterioare), astfel cum sunt în vigoare la momentul material, cu condiția următoarea: ) împotriva unei hotărâri de a doua instanță în cazul în care valoarea subiectului litigiului din partea contestată a hotărârii depășește o anumită sumă de bani (și anume pragul statutar).

pragul statutar în cazurile civile (și anume necomerciale) a fost modificat după cum urmează: Perioada Valoarei Monetare YUD 5.000 1 iulie 1977 – 26 noiembrie 1982 YUD 50.000 27 noiembrie 1982 – 21 noiembrie 1987 YUD 800.000 22 noiembrie 1987 – 5 octombrie 1989 YUD 8 000 000 6 octombrie 1989 – 31 decembrie 1989 YUD 800 1 ianuarie 1990 – 10 aprilie 1990 YUD 8 000 000 11 aprilie 1990 – 22 decembrie 1991 HRD 8 000 000 decembrie 1991 – 7 ianuarie 1993 HRD 3 000 000 8 ianuarie 1993 – 12 mai 1994 HRK HRK 3 000 000 200 000 13 mai 1994 – 5 noiembrie 1999 6 noiembrie 1999 – 1 iunie 2011 după 2 iunie 2011 (2). Modificări la Legea de procedură civilă La 8 ianuarie 1993 a intrat în vigoare Modificările la Legea de procedură civilă din 1992. Au ridicat pragul statutar pentru a depune un recurs la punctele de drept ( rezija ) Curtea Supremă în materie civilă de la HRD 8.000 la HRD 3.000.000 (de exemplu HRK 3.000 după introducerea kunei croate la 13 mai 1994). Dispozițiile tranzitorii ale acestor amendamente prevăd că normele anterioare se aplică procedurilor civile în care a fost dictată prima decizie sau hotărâre înainte de intrarea în vigoare a acestor amendamente.

Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de decizie sau hotărâre a fost anulată după intrarea în vigoare a acestor amendamente, procedurile reluate au trebuit să se desfășoare în temeiul noilor norme. În sfârșit, a fost necesar să se decidă, în conformitate cu normele anterioare, un recurs privind punctele de drept interzis împotriva unei hotărâri de a doua instanță pronunțate în cadrul procedurii inițiate înainte de intrarea în vigoare a acestor amendamente. La 6 noiembrie 1999, amendamentele din 1999 la Legea de procedură civilă ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o parničnom postupku , Gazettea Oficială a Republicii Croația nr. 112/1999 din 29 octombrie 1999) a intrat în vigoare. Au ridicat pragul statutar pentru depunerea unui recurs la punctele de drept de la RHK 3.000 la HRK 100. Prin urmare, de atunci, pentru ca acest recurs să fie admisibil ratione valoris în materie civilă, valoarea subiectului litigiului a trebuit să depășească ultima sumă.

Secțiunea 10 prevede că modificările sunt aplicabile imediat la procedurile în curs de desfășurare, cu excepția cazurilor în care s-a depus deja un recurs asupra punctelor de drept. În continuare, 2003 și 2008, modificările la legea privind procedura civilă au adus modificări semnificative la art. 382 din respectiva lege, dar au păstrat HRK 100.000 drept pragul statutar pentru depunerea unui recurs la punctele de drept. Dispozițiile tranzitorii ale amendamentelor din 2003, care au intrat în vigoare la 1 decembrie 2003, cu condiția ca aceste modificări să se aplice tuturor procedurilor civile în care audierea principală a fost închisă după intrarea în vigoare a acestor amendamente. Dispozițiile tranzitorii ale amendamentelor din 2008, care au intrat în vigoare la 1 octombrie 2008, cu condiția ca modificările aplicate la toate procedurile civile în curs de desfășurare în care s-a pronunțat o hotărâre de a doua instanță după intrarea în vigoare a acestor amendamente.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că hotărârea Curții Supreme a fost încălcarea dreptului său la o audiere echitabilă, în special dreptul la o hotărâre motivată. Dacă nu, hotărârea Curții Supreme a fost suficient de motivată, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 30 March 2016

SECOND SECTION

Application no. 31691/14 Ivan PINTARIĆ against Croatia lodged on 15 April 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ivan Pintarić, is a Slovenian national, who was born in 1947 and lives in Celje, Slovenia. He is represented before the Court by Ms G. Brnić, a lawyer practising in Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 14 March 1991 the applicant brought a civil action in the Zagreb Municipal Court ( Općinski sud u Zagrebu ) against a certain M.K and K.K., seeking to have a gift agreement concluded between his late father and the defendants cancelled as voidable. In his claim ( tužba ) the applicant indicated 35,000 Yugoslav dinars (YUD) as the value of the subject matter of the dispute ( vrijednost predmeta spora ). On 23 December 1991 Croatia introduced its own currency, the Croatian dinar (HRD).

The Yugoslav dinar was replaced by the Croatian dinar at an exchange rate of YUD 1 to HRD 1. On 13 May 1994 the Croatian kuna (HRK) was introduced as the Croatian currency. The Croatian dinar was replaced by the Croatian kuna at an exchange rate of HRD 1,000 to HRK 1. On 5 May 2008 the Zagreb Municipal Court closed the main hearing and by a judgment of 20 May 2005 it ruled in favour of the applicant. By a judgment of 7 December 2008 the Zagreb County Court ( Županijski sud u Zagrebu ) dismissed an appeal by the defendants and upheld the first-instance judgment. On 27 January 2009 the defendants lodged an appeal on points of law ( revizija ) against the second-instance judgment. They invited the Supreme Court to decide whether their appeal was admissible ratione valoris having regard to the multiple amendments to the Civil Procedure Act enacted during the proceedings (see below under Relevant domestic law).

On 11 September 2009 the applicant submitted his reply to the appeal on points of law, asking the Supreme Court to declare it inadmissible ratione valoris . On 26 September 2012 the Supreme Court allowed the appeal on points of law and reversed the judgments of the lower courts by dismissing the applicant’s action. It gave no reasoning on the issue of the admissibility of the appeal on points of law. The applicant then lodged a constitutional complaint. He complained, inter alia , that his right to a fair hearing, as guaranteed by Article 29 of the Croatian Constitution and Article 6 § 1 of the Convention, had been violated when the Supreme Court had reversed the lower courts’ judgments and dismissed his action without even addressing the issue of admissibility of that appeal.

By a decision of 2 October 2013 Constitutional Court declared the constitutional complaint by the applicant inadmissible on the grounds that the case raised no constitutional issue. On 17 October 2013 it served its decision on the applicant’s representative. B. Relevant domestic law 1. The Civil Procedure Act The relevant part of the Civil Procedure Act ( Zakon o parničnom postupku , Official Gazette of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia no. 4/1977 with subsequent amendments, and Official Gazette of the Republic of Croatia no. 53/1991 with subsequent amendments), as in force at the material time, provided as follows:

EXTRAORDINARY REMEDIES

1. Appeal on points of law Section 382(1) provides that the parties may lodge an appeal on points of law ( revizija ) against a second-instance judgment if the value of the subject matter of the dispute of the contested part of the judgment exceeds a certain amount of money (that is to say, the statutory threshold).

The statutory threshold in civil (that is, non-commercial) cases were changed as follows: Currency Value Period YUD 5,000 1 July 1977 – 26 November 1982 YUD 50,000 27 November 1982 – 21 November 1987 YUD 800,000 22 November 1987 – 5 October 1989 YUD 8,000,000 6 October 1989 – 31 December 1989 YUD 800 1 January 1990 – 10 April 1990 YUD 8,000 11 April 1990 – 22 December 1991 HRD 8,000 23 December 1991 – 7 January 1993 HRD 3,000,000 8 January 1993 – 12 May 1994 HRK HRK HRK 3,000 100,000 200,000 13 May 1994 – 5 November 1999 6 November 1999 – 1 June 2011 after 2 June 2011 2. Amendments to the Civil Procedure Act On 8 January 1993 the 1992 Amendments to the Civil Procedure Act entered into force.

They raised the statutory threshold for lodging an appeal on points of law ( revizija ) to the Supreme Court in civil matters from HRD 8,000 to HRD 3,000,000 (i.e. HRK 3,000 after the introduction of Croatian kuna on 13 May 1994). The transitional provisions of those amendments provided that previous rules were to apply to civil proceedings in which the first-instance decision or judgment had been rendered before the entry into force of those amendments. However, if such a decision or judgment had been quashed after the entry into force of those amendments, the resumed proceedings had to be conducted under the new rules. Lastly, an appeal on points of law lodged against a second-instance judgment rendered in the proceedings instituted before the entry into force of those amendments had to be decided under the previous rules.

On 6 November 1999 the 1999 Amendments to the Civil Procedure Act ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o parničnom postupku , Official Gazette of the Republic of Croatia no. 112/1999 of 29 October 1999) entered into force. They raised the statutory threshold for lodging an appeal on points of law from HRK 3,000 to HRK 100,000. Accordingly, from then on, for such an appeal to be admissible ratione valoris in civil matters, the value of the subject matter of the dispute had to exceed the latter amount. Section 10 provided that the amendments were immediately applicable to pending proceedings except to those cases in which an appeal on points of law had already been lodged. The further, 2003 and 2008, Amendments to the Civil Procedure Act brought significant changes to section 382 of that Act but retained HRK 100,000 as the statutory threshold for lodging an appeal on points of law.

The transitional provisions of the 2003 Amendments, which entered into force on 1 December 2003, provided that those changes applied to all civil proceedings in which the main hearing had been closed after the entry into force of those amendments. The transitional provisions of the 2008 Amendments, which entered into force on 1 October 2008, provided that the changes applied to all pending civil proceedings in which a second-instance judgment had been rendered after the entry into force of those amendments. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the Supreme Court’s judgment was in violation of his right to a fair hearing, in particular the right to a reasoned judgment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the Supreme Court in its judgment of 26 September 2012 address the applicant’s argument that the appeal on points of law was inadmissible ratione valoris ? 2. If not, was the Supreme Court’s judgment sufficiently reasoned, as required by Article 6 § 1 of the Convention?