FORNATARO c. ITALIE

Comunicat la 31 martie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 37978/13 Francesco FORNATARO împotriva Italiei introdusă la 13 mai 2013 CU PRIVIRE LA LEFFARE Cererea se referă la condamnarea reclamantului pentru viol asupra fiului său. Recurentul susține că condamnarea sa a fost întemeiată în mod decisiv pe raportul unui psiholog, mandatat în cadrul unei proceduri civile în fața Tribunalului pentru copii, la care copilul ar fi mărturisit că a avut contact sexual fără să fi avut ocazia să o interogheze sau să se confrunte cu această persoană.

Având în vedere principiile enunțate în Hotărârea Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit ([GC], n 26766/05 și 22228/06, în special § 118-120, 147 și 152, CEDH 2011 și Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, CEDH 2015 ), admiterea raportului psihologului depus în cadrul procedurii paralele în fața instanței pentru copii, care conține declarațiile copilului cu privire la atingerile suferite, a adus atingere drepturilor reclamantului la un proces echitabil și a examinat sau a solicitat examinarea martorilor acuzați, astfel cum sunt garantați prin art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din convenție În special, absența psihologului la dezbateri a fost justificată de un motiv serios (a se vedea în special Al-Khawaja și Tahery, menționat anterior, § 120) În la În acest caz, admiterea raportului psihologului a fost compensată prin garanții procedurale solide, suficiente pentru a asigura echitatea, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din procedura examinată în ansamblu

Communiquée le 31 mars 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 37978/13 Francesco FORNATARO contre l’Italie introduite le 13 mai 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur la condamnation du requérant pour viol sur son fils. Le requérant allègue que sa condamnation a été fondée de manière déterminante sur le rapport d’une psychologue, mandatée dans le cadre d’une procédure civile devant le tribunal pour enfants, à laquelle l’enfant aurait avoué les attouchements sexuels subis sans qu’il n’eut jamais pu ni interroger cette personne, ni être confronté à elle.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu des principes énoncés dans les arrêts Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni ([GC], n os 26766/05 et 22228/06, notamment §§ 118-120, 147 et 152, CEDH 2011 et Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, CEDH 2015 ), l’admission du rapport de la psychologue déposé dans le cadre de la procédure parallèle devant le tribunal pour enfants, contenant les affirmations de l’enfant au sujet des attouchements subis, a-t-elle porté atteinte aux droits du requérant à un procès équitable et à examiner ou faire examiner les témoins à charge, tels que garantis par l’article 6 §§ 1et 3 d) de la Convention ? 2. En particulier, l’absence de la psychologue aux débats était-elle justifiée par un motif sérieux (voir, notamment, Al-Khawaja et Tahery , précité, § 120) ? 3. Dans l’affirmative, le rapport de la psychologue a-t-il constitué le fondement unique ou déterminant de la condamnation du requérant ? 4. Dans l’affirmative, l’admission du rapport de la psychologue a-t-elle été contrebalancée par des garanties procédurales solides, suffisantes pour assurer l’équité, au regard de l’article 6 §§ 1 et 3 d), de la procédure examinée dans son ensemble ?