V.C. c. ITALIE

Comunicat la 24 august 2016 Prima secțiune Cerere nr. 54227/14 V.C. împotriva Italiei introdus la 23 iulie 2014 Cererea se referă la întârzierea luată de autoritățile italiene în adoptarea măsurilor de protecție a reclamantei (minoră la momentul faptelor), care se afla într-o situație de primejdie și de pericol, împotriva acțiunilor violente ale particularilor și de plasare a acesteia într-o instituție specializată. În discuție sunt prevăzute articolele 3, 8 și 13 din Convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Statul pârât și-a respectat obligația pozitivă în temeiul articolelor 3 și 8 din convenție de a proteja recurenta împotriva comportamentelor violente ale persoanelor fizice prin luarea de măsuri rezonabile pentru a împiedica relele tratamente de care autoritățile au avut cunoștință și pentru a o pune la dispoziția unor astfel de forme grave de responsabilitate față de integritatea persoanei ( Regatul Unit [GC], nr. 29392/95, § 73, CEDO 2001 V, și M.P. și alții c. Bulgaria, n 22457/08, § 108, 15 noiembrie 2011, M. și M. c. Croația, n 10161/13, § 136 CEDH 2015 (extract)) A fost încălcat dreptul recurentei (minore la momentul faptelor) la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, din cauza pretinsei lipse de diligență a autorităților competente, sesizate de către părinții ui ui , având în vedere în special faptul că, începând de la deschiderea procedurii de urgență de către Parchet la data de 8 În iulie 2013, tribunalul pentru copii a luat cinci luni pentru a încredința îngrijirea copilului serviciilor sociale și pentru a dispune plasarea acestuia, iar serviciile sociale au executat decizia și au plasat recurenta într-un institut la patru luni după procesul decizional care conduce la deciziile Tribunalului pentru copii din Roma din 9 decembrie 2013 a fost corect și a respectat în mod corespunzător interesele protejate prin art. 8 din convenție, având în vedere că reclamanta nu a fost ascultată niciodată de instanță, precum și timpul acordat de serviciile sociale pentru executarea hotărârii Tribunalului și pentru luarea de măsuri pentru protejarea reclamantei, care a suferit între timp un atac sexual A avut recurenta la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, acțiuni interne efective prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 3 și 8 din Convenție?

Communiquée le 24 août 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

54227/14

V.C.

contre l’Italie

introduite le 23 Juillet 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur le retard pris par les autorités italiennes dans l’adoption des mesures visant à protéger la requérante (mineure à l’époque des faits), qui se trouvait dans une situation de détresse et de danger, contre les agissements violents de la part de particuliers et à la placer dans un établissement spécialisé. Sont en cause les articles 3, 8 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’État défendeur a-t-il respecté son obligation positive en vertu des articles 3 et 8 de la Convention de protéger la requérante contre les agissements violents de la part de particuliers en prenant des mesures raisonnables visant à empêcher les mauvais traitements dont les autorités avaient connaissance et en la mettant à l’abri de formes aussi graves d’atteinte à l’intégrité de la personne (

Z et autres c. Royaume-Uni

[GC], n

o

29392/95

, § 73, CEDH 2001

‑

V, et M.P. et autres c. Bulgarie

, n

o

22457/08

, § 108, 15 novembre 2011,

M. et M. c. Croatie

, n

o

10161/13, §

136, CEDH 2015 (extraits))

?

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante (mineure à l’époque des faits) au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison du prétendu manque de diligence des autorités compétentes, saisies par les parents de l’intéressée, eu égard notamment au fait qu’à partir de l’ouverture de la procédure d’urgence par le parquet le 8

juillet 2013, le tribunal pour enfants a pris cinq mois pour confier la garde de l’enfant aux services sociaux et ordonner son placement et que les services sociaux ont exécuté la décision et placé la requérante dans un institut quatre mois après

?

3.

Le processus décisionnel débouchant sur les décisions du tribunal pour enfants de Rome

du 9 décembre 2013, a-t-il été équitable et a-t-il respecté comme il se doit les intérêts protégés par l’article 8 de la Convention compte tenu de ce que la requérante n’a jamais été entendue par le tribunal ainsi que du temps pris par les services sociaux pour exécuter la décision du tribunal et prendre des mesures visant à protéger la requérante, laquelle a entre-temps subi une agression sexuelle

?

4.

La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, des recours internes effectifs au travers desquels elle aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance des articles 3 et 8

?