A.B. c. ITALIE

Comunicată la 4 martie 2020 Publicată la 23 martie 2020 SECȚIUNEA I Cererea nr. 5339/18 A.B. împotriva Italiei introdusă la 17 ianuarie 2018 Cererea se referă la presupusele deficiențe ale anchetei efectuate de autorități cu privire la acuzațiile de violență sexuală ale recurentei în perioada în care aceasta era minoră. Plângerea recurentei a fost clasată în iulie 2017. Cererea ridică întrebări în ceea ce privește art. 3 coroborat cu articolele 13 și 14 din convenție. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, în special în ceea ce privește obligația statului de a asigura o protecție eficientă a copiilor, care sunt deosebit de vulnerabili, în fața diferitelor forme de violență (a se vedea M.C. c. Bulgaria, nr. 39272/97, § 150-152, Hotărârea din 4 decembrie 2003, M.P. și alții c. Bulgaria, nr. 22457/08, § 108, Hotărârea din 15 noiembrie 20011, V.C.c. Italia, 54227/14, § 89, Hotărârea din 1 februarie 2018 și A și Bc. Croația, nr. 7144/15, § 109-112 20 iunie 2019), autoritățile au efectuat o anchetă eficientă cu privire la acuzațiile de violență sexuală ale recurentei compatibile cu obligațiile lor în temeiul articolului 3 din convenție, luate separat sau în comun cu articolele 13 și 14, ținând seama în special de că procurorul a reclasificat infracțiunea de violență sexuală (art. 609a din Codul penal) într-un act sexual asupra unui minor (60-c din Codul penal), considerând că reclamanta, în vârstă de 11 ani, s-a urcat spontan în mașina presupusului infractor și că acesta din urmă nu a avut o atitudine violentă împotriva sa. din cererea de clasificare a procurorului, având în vedere faptul că actul sexual asupra minorilor era susceptibil de a continua numai ca urmare a depunerii unei plângeri și că, în cazul de față, plângerea a fost tardivă a motivelor care stau la baza deciziei de clasificare a judecătorului pentru ancheta preliminară În special, această decizie se bazează pe întârzierea plângerii și/sau pe presupusul consimțământ al recurentei?

Communiquée le 4 mars 2020

Publié le 23 mars 2020

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

5339/18

A.B.

contre l’Italie

introduite le 17 January 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur les défaillances alléguées de l’enquête menée par les autorités sur les allégations de violences sexuelles subies par la requérante alors qu’elle était mineure. La plainte de la requérante a été classée en juillet 2017. La demande soulève des questions au regard de l’article 3 combiné avec les articles 13 et 14 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants, en particulier à l’obligation de l’État d’assurer une protection efficace des enfants, qui sont particulièrement vulnérables, face à diverses formes de violence (voir

M.C. c. Bulgarie

, n

o

39272/97, §§ 150-152, arrêt du 4 décembre 2003,

M.P. et autres c. Bulgarie

, n

o

22457/08, §§ 108, arrêt du 15 novembre 20011,

V.C. c. Italie,

n

o

54227/14, §§ 89, arrêt du 1

er

février 2018, et

A et B c. Croatie

, n

o

7144/15, §§ 109-112 20 juin 2019), les autorités ont-elles mené une enquête efficace sur les allégations de violences sexuelles de la requérante compatible avec leurs obligations au titre de l’article 3 de la Convention, pris isolément ou conjointement avec les articles 13 et 14 compte tenu, en particulier

:

-

de ce que le Procureur a reclassé le délit de violences sexuelles (article

609

bis

du code pénal) en délit de «

actes sexuels sur un mineur

» (609-

quater

du code pénal), estimant que la requérante, alors âgée de 11 ans, était montée spontanément dans la voiture de l’agresseur présumé et que ce dernier n’avait pas eu une attitude violente à son encontre

?

-

de la demande de classement du Procureur compte tenu de ce que le délit d’acte sexuel sur mineurs était susceptible de poursuite seulement suite au dépôt d’une plainte et que, dans le cas d’espèce, la plainte était tardive

?

-

des motifs à la base de la décision de classement du juge pour les investigations préliminaires

? En particulier est-ce que cette décision s’est basée sur la tardiveté de la plainte et/ou le consentement présumé de la requérante?