- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 aprilie 2016
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Dommage matériel et préjudice moral - réparation
Rozalia Avram împotriva României
Traducere în română Auto
ROMÂNIA (solicitarea nr. 19037/07) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 5 aprilie 2016 DEFINIF 05/07/2016 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Rozalia Avram c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră formată din Luis López Guerra, președinte, Helena Jäderblom, George Nicolaou, Helen Keller, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 martie 2016, Întocmirea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei, se află o hotărâre (n 19037/07) îndreptată împotriva României și a cărei resortisantă a acestui stat, dl Rozalia Avram (adică reclamanta mai mult), a sesizat Curtea la 11 aprilie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Printr-o hotărâre din 16 septembrie 2014 ( În ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, Curtea a ajuns la concluzia că, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește chestiunea legalității vânzării de către stat a unui apartament recurentei, o chestiune care fusese deja formulată și care a făcut obiectul unei decizii definitive, instanța de apel a societății Timisoara a încălcat principiul securității rapoartelor juridice.
Având în vedere concluzia la care aceasta a ajuns pe teren la art. 6 alineatul (1) din Convenție, Curtea a considerat că nu a fost luată în considerare nici admisibilitatea, nici temeinicia travaliului prezentat de reclamant sub unghiul articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție (Rozalia Avram România, n 19037/07, §§ 43 și 46, 16 septembrie 2014). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanta a solicitat 70 000 EUR (EUR) pentru daune materiale și 5 000 EUR pentru daune morale. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanta să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 50 și punctul 5 din dispozitiv).
Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanta susține că a suferit o daună atât materială, cât și morală. În ceea ce privește prejudiciul material, aceasta solicită restituirea apartamentului. În lipsa unei astfel de restituiri, aceasta: acordarea sumei de 70 Ea precizează că nu dispune de mijloace financiare pentru a realiza o expertiză a valorii exacte a apartamentului, pe de altă parte, ca urmare a prejudiciului moral, aceasta solicită suma de 5 000 EUR, în special din cauza sentimentului de neplăcere din cauza faptului că trebuie să suporte la o vârstă înaintată litigiile legate de apartament.
În plus, recurenta a explicat că, la 18 martie 2015, a solicitat revizuirea hotărârii Tribunalului de apel din Timișoara, care pronunțase anularea vânzării apartamentului. printr-o hotărâre definitivă pronunțată la data de 13 octombrie 2015 de către aceeași instanță de recurs, cererea sa a fost respinsă pe motiv că redeschiderea acestei proceduri ar aduce atingere autorității de lucru judecate din cauza hotărârii care a fost pronunțată. În plus, instanța de apel a considerat că guvernul poate șterge consecințele încălcării constatate prin încheierea unui acord cu recurenta. 10. Guvernul contestă pretențiile recurentei. Pentru prejudiciul material, pe baza informațiilor furnizate de Camera Locală a notarilor, acesta indică faptul că valoarea apartamentului în cauză ar fi evaluată la 33 903 EUR.
Acesta precizează că, printr-o decizie din 25 noiembrie 2014, Comisia specială de restituire a imobilelor care au făcut parte din cultele religioase a adus înapoi apartamentul .12 Curtea amintește că, în speță, Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 6 alineatul (1) a fost încălcată. 1 din Convenție din cauza nerespectării dreptului recurentei la un proces echitabil. 13. Curtea reamintește, de asemenea, că, atunci când constată încălcarea drepturilor unui reclamant din această perspectivă, noul Cod de procedură civilă din România permite revizuirea unui proces intern. Prin urmare, Curtea nu acordă o despăgubire pentru prejudiciul material (a se vedea mutatis mutandis) Sfrijan c. România, n 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007 și S.C.
IMH Suceava S.R.L. c. România, n 24935/04, § 56, 29 octombrie 2013). Cu toate acestea, în speță, Curtea nu poate ignora decât după pronunțarea hotărârii în acțiunea principală, cererea de revizuire formulată de reclamantă pe baza hotărârii Curții a fost respinsă definitiv și că Prin urmare, Curtea trebuie să ia în considerare faptul că reclamanta nu mai are nici o posibilitate practică de a remedia la nivel intern încălcarea constatată în speță. 16. Prin urmare, hotărând în echitate, Curtea apreciază că a alocat în mod rezonabil reclamantei 34 000 EUR toate prejudiciile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Reclamanta, care a beneficiat de asistență judiciară acordată de Consiliul Europei pentru prezentarea observațiilor și a observațiilor sale, nu solicită rambursarea altor cheltuieli și cheltuieli de judecată.
Interese moratorii 18. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L mai mult de un an, A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 34 000 EUR (trente-patru mii de euro) pentru daune materiale și morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru a fi convertită în moneda statului restant la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Marialena Tsirli Luis López Guerra Grefier Adjunct Președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE ROZALIA AVRAM c. ROUMANIE (Requête n o 19037/07) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 avril 2016 DÉFINITIF 05/07/2016 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Rozalia Avram c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Luis López Guerra, président, Helena Jäderblom, George Nicolaou, Helen Keller, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 mars 2016, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 19037/07) dirigée contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet État, M me Rozalia Avram (« la requérante »), a saisi la Cour le 11 avril 2007 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Par un arrêt du 16 septembre 2014 (« l’arrêt au principal »), la Cour a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention au motif qu’en revenant sur la question de la legalité de la vente par l’État d’un appartement à la requérante, question qui avait été déjà tranchée et qui avait fait l’objet d’une décision définitive, la cour d’appel de Timisoara a enfreint le principe de la sécurité des rapports juridiques. Compte tenu de la conclusion à laquelle elle est arrivée sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, la Cour a estimé qu’il n’y avait lieu d’examiner ni la recevabilité ni le bien-fondé du grief présenté par la requérante sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ( Rozalia Avram c. Roumanie , n o 19037/07, §§ 43 et 46, 16 septembre 2014).
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, la requérante réclamait 70 000 euros (EUR) au titre du dommage matériel et 5 000 EUR pour le dommage moral.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et la requérante à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ( ibidem , § 50 et point 5 du dispositif).
Tant la requérante que le Gouvernement ont déposé des observations. EN DROIT
Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
La requérante allègue avoir subi un dommage tant matériel que moral. Pour le préjudice matériel, elle réclame la restitution de l’appartement litigieux. A défaut d’une telle restitution, elle sollicite l’octroi de la somme de 70 000 EUR qui représenterait la valeur marchande de l’appartement. Elle précise qu’elle ne dispose pas de moyens financiers pour réaliser une expertise de la valeur exacte de l’appartement.
Par ailleurs, au titre du dommage moral, elle réclame la somme de 5 000 EUR, en raison notamment du sentiment de désarroi dû au fait de devoir subir à un âge avancé les litiges concernant l’appartement.
La requérante expose, en outre, que le 18 mars 2015, elle a demandé la révision de l’arrêt de la cour d’appel de Timisoara qui avait prononcé l’annulation de la vente de l’appartement. Par un arrêt définitif rendu le 13 octobre 2015 par la même cour d’appel, sa demande a été rejetée au motif que la réouverture de cette procédure porterait atteinte à l’autorité de chose jugée de l’arrêt qui l’avait clôturée. Par ailleurs, la cour d’appel a estimé que le Gouvernement pouvait effacer les conséquences de la violation constatée en concluant un accord avec la requérante.
Le Gouvernement conteste les prétentions de la requérante. Pour le préjudice matériel, en se fondant sur les informations fournies par la chambre locale des notaires, il indique que la valeur de l’appartement litigieux serait évaluée à 33 903 EUR. Il précise que, par une décision du 25 novembre 2014, la Commission spéciale de restitution des immeubles ayant appartenu aux cultes religieux a restitué l’appartement litigieux à l’évêché catholique d’Oradea qui en réclamait la propriété.
Quant au préjudice moral, il considère excessif le montant réclamé par la requérante.
La Cour rappelle qu’elle a conclu en l’espèce à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison du non-respect du droit de la requérante à un procès équitable.
La Cour rappelle également que, lorsqu’elle constate la violation des droits d’un requérant sous cet angle, le nouveau code de procédure civile roumain permet la révision d’un procès sur le plan interne. Par conséquent, elle n’accorde pas d’indemnité au titre du dommage matériel (voir, mutatis mutandis , Sfrijan c. Roumanie , n o 20366/04, § 48, 22 novembre 2007 et S.C. IMH Suceava S.R.L. c. Roumanie , n o 24935/04, § 56, 29 octobre 2013).
Cependant, en l’espèce, la Cour ne saurait ignorer qu’après l’arrêt au principal, la demande de révision introduite par la requérante sur le fondement de l’arrêt de la Cour a été définitivement rejetée et que l’appartement litigieux a été restitué à l’évêché catholique.
Par conséquent, la Cour doit tenir compte du fait que la requérante n’a désormais plus aucune possibilité pratique de faire redresser au niveau interne la violation constatée en l’espèce.
Dès lors, statuant en équité, la Cour juge raisonnable d’allouer à la requérante 34 000 EUR tous dommages confondus, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme. B. Frais et dépens
La requérante, qui a bénéficié de l’aide juridictionnelle versée par le Conseil de l’Europe pour la présentation de ses observations et commentaires, ne demande pas le remboursement d’autres frais et dépens. C. Intérêts moratoires
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Dit a) que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 34 000 EUR (trente-quatre mille euros) pour dommages matériel et moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 2. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Marialena Tsirli Luis López Guerra Greffière adjointe Président