CASE OF HAGIESCU AND OTHERS v. ROMANIA

CAUZA DE HAGISCU ȘI ALȚII V. ROMANIA (Depunerea nr. 7901/02) JUGUL (Reviziunea) Strasbourg 15 noiembrie 2016 FINAL 15/02/2017 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Hagiescu și alții v. România (depunerea revizuirii hotărârii din 18 martie 2014), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Luis López Guerra, președinte, Kristina Pardalos, Helen Keller, Helena Jäderblom, Valeriu Grițco, Iulia Motoc, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 18 octombrie 2016, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 7901/02) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei cetățeni români, dl Mircea Dumitru Grigore Hagiescu, dl Andrei Grigore Alexandrescu și dna Domnica-Suzana Manicatide („reclamanții”), la 29 ianuarie 2002. Într-o hotărâre pronunțată la 13 noiembrie 2008 („hotărârea principală”), Curtea a susținut că s-a încălcat art. 1 din Convenția și din art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a încălcării dreptului lor de acces la o instanță și a eșecului de către autoritățile de a obține un echilibru echitabil între interesul public, pe de o parte, și dreptul de proprietate al reclamanților, pe de altă parte (a se vedea Hagiescu și altele c. România c. , nr. 7901/02, 13 noiembrie 2008). Curtea a rezervat întrebarea aplicării articolului 41 din Convenție,

deoarece nu era pregătită pentru hotărâre. Într-o hotărâre pronunțată la 18 martie 2014, cu privire la o justă satisfacție, Curtea a constatat că reclamanții au recuperat posesia proprietății lor imobiliare și au acordat reclamanților în comun 4.700 euro (EUR) pentru prejudiciu moral. La 26 august 2014, Guvernul a informat Curtea că au aflat că unul dintre reclamanții, dl Andrei-Grigore Alexandrescu („al doilea reclamant”) a murit la 16 noiembrie 2013 înainte ca hotărârea din 18 martie 2014 să fie pronunțată de Curte. În consecință, ei au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 23 septembrie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să furnizeze reprezentantului reclamanților trei săptămâni în care să prezinte observații.

Întrucât nu au fost primite răspunsuri, Curtea a trimis o nouă scrisoare direct moștenitorului celui de-al doilea reclamant, doamna Domnica Suzana Manicatide. Observațiile sale au fost primite la 29 februarie 2016 și transmise guvernului pentru observații. DREPTUL PRIVIND REVIZIUNEA Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 18 martie 2014, pe care nu le-au putut executa deoarece a doua reclamantă a murit înainte de a fi fost adoptată hotărârea. Dna Domnica Suzana Manicatide, unul dintre solicitanți, a fost singurul moștenitor al decedatului. Ei au cerut Curții să revizuiască hotărârea din 18 Martie 2014 în ceea ce privește distribuția prejudiciilor morale pentru reclamanții, ținând seama de faptul că unul dintre reclamanții a murit și altul a fost singurul moștenitor al acestuia.

Reclamanții au declarat că moartea celui de-al doilea reclamant, care a avut loc cu numai trei luni înainte de hotărârea de 18 luni Martie 2014, nu a exercitat o influență decisivă asupra cazului ca singura sa moștenitoare, dna Domnica-Suzana Manicatide, a fost, de asemenea, o reclamantă în acest caz. Acesta din urmă a presupus că nu este necesar să informeze Curtea despre moartea fratelui ei ca în conformitate cu legislația națională referitoare la problema moștenirii, ea a fost singura moștenitoare și va moșteni proprietatea sa. Curtea constată că, în conformitate cu certificatul de moștenire prezentat de Guvern, doamna Domnica-Suzana Manicatide este singura moștenitoare a celui de-al doilea reclamant.

În plus, a exprimat dorința de a continua procedura în observațiile prezentate ca răspuns la cererea de revizuire. În aceste circumstanțe, Curtea constată că moartea celui de-al doilea reclamant este un nou fapt, necunoscut de Curte atunci când hotărârea a fost pronunțată, care ar putea fi considerată ca fiind capabilă să aibă o „influență decisivă” în sensul articolului 80 § 1 din Regulamentul Curții. Prin urmare, consideră că hotărârea din 18 martie 2014 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, al căror parte relevantă prevede: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre…

” 10. întrucât nu diferă de ordinul de a plăti 4.700 EUR că una dintre reclamante a murit și că, în timp ce nu a informat Curtea înainte de hotărârea sa privind decesul celui de-al doilea reclamant nu a avut nici un efect asupra examinării cazului, Curtea decide să atribuie doamnei Domnica-Suzana Manicatide suma pe care a acordat-o anterior dlui. Andrei-Grigore Alexandrescu, și anume 1,560 EUR pentru prejudiciu moral și art. 41 din hotărârea Curții din 18 martie 2014 sunt revizuite în consecință în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții (a se vedea, Gülbahar Özer și alții c. Turcia (reviziunea), nr. 44125/06, § 8, 10 iunie 2014; și Dzhabralovy c. Rusia (revision), nr. 68860/10, § 10, 4 februarie 2016. 11. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să revizuiască hotărârea din 18 martie 2014, în măsura în care se referă la cererile formulate de moștenitorul reclamantului decedat în temeiul articolului 41 din convenție; în consecință, declară că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) la doamna Domnica-Suzana Manicatide 3,120 EUR (trei mii de euro) 100 de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) către dl Mircea Dumitru Grigore Hagiescu 1,580 EUR (o mie cinci sute oi opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 noiembrie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

FORMER THIRD SECTION

CASE OF HAGIESCU AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 7901/02) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 15 November 2016 FINAL 15/02/2017 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Hagiescu and Others v. Romania (request for revision of the judgment of 18 March 2014), The European Court of Human Rights (Former Third Section), sitting as a Chamber composed of: Luis López Guerra, President, Kristina Pardalos, Helen Keller, Helena Jäderblom, Valeriu Grițco, Iulia Motoc, Branko Lubarda, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 18 October 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE REQUEST FOR REVISION

6. The Government requested revision of the judgment of 18 March 2014, which they had been unable to have executed because the second applicant had died before the judgment had been adopted. Ms Domnica ‑ Suzana Manicatide, one of the applicants, was the sole heir of the deceased. They asked the Court to review the judgment of 18 March 2014 in respect of the distribution of the non-pecuniary damage to the applicants by taking into account the fact that one of the applicants had died and another one was his sole heir.