SECȚIUNEA A TREIA CAUZA S.C. ECOLOGICAL CENTER S.A. c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 54593/11) HOTĂRÂREA (Revizuirea) STRASBURG 5 aprilie 2016 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza S.C. Ecological Center S.A.c. România (cerere în rejudecare a Hotărârii din 17 martie 2015), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Valeriu Gritco, Armen Harutyunyan, judecători, și Marialena Tsirli, asistent adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 martie 2016, renunță la arestarea sa, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc zece cereri (n 32168/05, 30403/06, 12522/08, 62989/10, 6898/11, 14566/11, 20656/11, 54593/11, 57508/11 și 59238/11) conduse împotriva României de două societăți și 13 resortisanți ai acestui stat care au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 17 martie 2015, Curtea a decis să unească cererile și a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza executării hotărârilor definitive pronunțate în favoarea reclamanților. 54593/11), Curtea a considerat că a fost victima neexecutării unei hotărâri definitive din 12 august 2009 a tribunalului județean din Constanța. Această hotărâre îl condamna pe primarul orașului Năvodari să emită un permis de construcție pentru o descărcare de gestiune industrială pe care societatea reclamantă intenționa să o amenajeze la Năvodari pe baza unui certificat de urbanism de care era beneficiară. Curtea a decis, de asemenea, să atribuie societății reclamante 3 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 2 500 EUR pentru cheltuieli și a decis să acorde societății reclamante 3 000 EUR pentru daune morale La 7 iulie 2015, guvernul a formulat o cerere de revizuire a hotărârii din 17 martie 2015, citată anterior, pe motiv că anumite documente invocate de societatea reclamantă pentru a se plânge de neexecutarea hotărârii definitive din 12 august 2009 au fost anulate. Guvernul a considerat că această anulare constituie un fapt nou și, în consecință, a solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții. La 30 septembrie 2015, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde reprezentantului societății reclamante un termen de patru săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Scrisoarea Curții a rămas fără răspuns. ÎN Ecological Center S.A. Explică faptul că această societate, administratorii săi și fostul primar al orașului Năvodari au fost acuzați de corupție și fals în scris cu privire la certificatul de urbanism invocat de această societate pentru a revendica permisul de construcție. Prin hotărârea din 7 februarie 2013 a Tribunalului județean din Constanța, confirmată la 14 ianuarie 2014 și 17 octombrie 2014 prin hotărârile Curții din Constanța și ale Înaltei Curți de Casație și, respectiv, de Justiție, certificatul de urbanism a fost anulat, iar acuzații au fost condamnați de către șefii menționați anterior. Guvernul a precizat, de asemenea, că, la 16 iunie 2014, Tribunalul județean din Constanța a pronunțat lichidarea judiciară a societății reclamante și că, la 3 noiembrie 2015, aceeași instanță a acceptat cererea de revizuire a Primăriei din Năvodari privind hotărârea din 12 august 2009 și a anulat obligația acesteia din urmă de a elibera permisul de construcție. Guvernul consideră că certificatul de urbanism a fost un element esențial în favoarea societății reclamante și, prin urmare, consideră că anularea acestui certificat constituie un fapt nou care justifică revizuirea hotărârii Curții din 17 martie 2015. Guvernul nu putea fi în mod rezonabil informat cu privire la anularea certificatului în cazul în care hotărârea definitivă a Curții Supreme din 17 octombrie 2014 nu ar fi fost pusă la dispoziție pe piață după pronunțarea hotărârii Curții la 8 mai 2015. Acesta precizează că informațiile privind activitatea societății reclamante au fost aduse la cunoștința sa, în aprilie 2015, de către lichidatorul judiciar al societății. Guvernul consideră că conduita necorespunzătoare a societății reclamante nu poate fi răsplătită și că ar trebui să se evite ca hotărârea Curții din 17 martie 2015 să aibă ca efect o îmbogățire fără cauze mutatis mutandis, Pennino c. Italia (revizuire), nr. 43892/04, 8 iulie 2014 11. Societatea reclamantă nu a răspuns la observațiile guvernului. II. EVALUAREA CURȚII 12. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 44 din Convenție, hotărârile sale sunt definitive și că, în măsura în care pune în discuție acest caracter definitiv, procedura în revizie, care nu este prevăzută de Convenție, dar este introdusă prin Regulamentul Curții, are un caracter excepțional : De aici cerința unei examinări stricte a admisibilității oricărei cereri în rejudecare a unei hotărâri a Curții în cadrul unei astfel de proceduri (pardo c. Franța, 10 iulie 1996 (revizuire mai întâi), § 21, Rec., 1996-III Gustafsson c. Suedia , 30 iulie 1998 (revizuire bine întemeiată), § 25, Rec. 1998-V ; și Stoicescu c. România (revizuire), n 31551/96, § 33, 21 13. Curtea amintește apoi că trebuie să stabilească dacă: este necesar să se revizuiască hotărârea din 17 martie 2015 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură care, în părțile sale relevante, este astfel formulată În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează. (...) Prin urmare, este necesar să se stabilească în speță dacă faptul invocat de guvern, și anume anularea certificatului de urbanism, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra rezultatului cauzei deja soluționate și dacă nu ar fi putut fi cunoscut în mod rezonabil de guvern înainte de pronunțarea hotărârii inițiale (în cazul în care și alte cauze (revizuire), n 18791/03, § 18, 30 octombrie 2012 15. În ceea ce privește prima întrebare, Curtea amintește că, în prezenta cauză, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, la data pronunțării hotărârii sale, autoritățile locale ale orașului Năvodari încă nu executaseră hotărârea definitivă din 12 august 2009 prin care li se ordonase să elibereze societății reclamante un permis de construcție. 16. Curtea ia notă de faptul că, pentru a revendica acest permis, societatea reclamantă a invocat în fața instanțelor interne certificatul de urbanism de care a beneficiat. Având în vedere anularea, la 7 februarie 2013, a acestui certificat, este evident că acordarea permisului nu mai era posibilă după această dată. În aceste împrejurări, Curtea este de părere că anularea certificatului a fost un fapt care ar putea exercita o influență decisivă asupra fondului cauzei sau asupra valorii sumei alocate pentru prejudiciul moral, care, în hotărârea inițială, a fost stabilită considerând că executarea ar continua. 17. Curtea observă, de asemenea, că conduita reprezentantului societății reclamante a fost inadecvată în măsura în care nu a informat Curtea cu privire la noile elemente ale cauzei și că nu i-a comunicat decizia autorităților interne privind anularea certificatului de îndrăznire (a se vedea, mutatis mutandis Bugajny și alții c. Polonia (revizuire), n 22531/05, § 24, 15 În schimb, în ceea ce privește a doua întrebare, Curtea constată că, în speță, anularea certificatului de urbanism era un fapt care putea fi cunoscut în mod rezonabil de guvern înainte de pronunțarea hotărârii inițiale. În această privință, Curtea constată că orașul Năvodari a fost parte civilă la procedura penală care a vizat societatea comercială solicitantă, administratorii acesteia și fostul primar al orașului. Întrucât anularea certificatului de urbanism a avut loc după comunicarea cererii către guvernul pârât, acesta din urmă avea posibilitatea de a informa autoritățile orașului Năvodari cu privire la orice informație relevantă sau de a solicita autorităților respective să îi facă cunoscute orice dezvoltare semnificativă a cauzei. 19. În mod evident, astfel de demersuri nu au fost întreprinse sau, cel puțin, nu au fost efectuate în mod eficient, întrucât Ö Õ a menționat noile fapte, nici în termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor privind fondul cauzei, nici pe parcursul comentariilor privind cererea de satisfacție echitabilă. Din cererea de revizuire rezultă că Ö Õ Õ a luat cunoștință de faptul că, după data pronunțării hotărârii inițiale, aceasta, prin intermediul reprezentantului judiciar al societății reclamante. Or, Curtea reafirmă că orice lipsă de comunicare în timp util între administrația locală în cauză și biroul agentului guvernamental nu poate decât să fie imputată statului pârât (a se vedea mutatis mutandis Pennino, §§ 17 și 18 20). În ceea ce privește hotărârea Curții Supreme de Casație și Justiție din 17 octombrie 2014, Curtea constată că data punerii sale la dispoziție pe piață nu rezultă din înscrisurile din dosar. Data de 8 mai 2015, înaintată de guvern, este cea a transmiterii copiei la: arestarea la biroul agentului guvernamental și nu cea a punerii sale la net. În orice caz, această dată nu poate modifica concluzia Curții cu privire la posibilitatea ca Ö să fie informat în timp util cu privire la anularea certificatului de Õurbanism. Într-adevăr, aceasta constată că Õ anularea fusese deja pronunțată în 2013 de tribunalul departamental și că Tribunalul Înalt nu a aprobat această hotărâre. 21. În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că faptele pe care se bazează cererea de revizuire puteau fi în mod rezonabil cunoscute de guvern înainte de pronunțarea hotărârii inițiale (a se vedea, mutatis mutandis Grossi și altele, citată anterior, §§ 20-24 Bugajny și altele, citată anterior, §§ 25-26 și Pennino, citată anterior, § 20). Prin aceste motive, Curtea, la L.A., hotărăște să respingă cererea în rejudecare a hotărârii din 17 martie 2015. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2016, în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Kristina Pardalos Asistentă Președintă
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE S.C. ECOLOGICAL CENTER S.A. c. ROUMANIE
(Requête n
o
54593/11)
ARRÊT
(Révision)
5 avril 2016
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire S.C. Ecological Center S.A. c. Roumanie (demande en révision de l’arrêt du 17 mars 2015),
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composée de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Valeriu Grițco,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 mars 2016,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouvent dix requêtes (n
os
32168/05, 30403/06, 12522/08, 62989/10, 6898/11, 14566/11, 20656/11, 54593/11, 57508/11 et 59238/11) dirigées contre la Roumanie par deux sociétés et treize ressortissants de cet État qui ont saisi la Cour en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 17 mars 2015, la Cour a décidé de joindre les requêtes et a jugé qu’il y avait eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 de la Convention en raison de l’inexécution des décisions définitives rendues en faveur des requérants.
3.
S’agissant de la société requérante S.C. Ecological Center S.A. (requête n
o
54593/11), la Cour a estimé qu’elle était victime de la non
‑
exécution d’un jugement définitif du 12 août 2009 du tribunal départemental de Constanța. Ce jugement condamnait le maire de la ville de Năvodari à délivrer un permis de construire pour une décharge industrielle que la société requérante envisageait d’aménager à Năvodari sur la base d’un certificat d’urbanisme dont elle était bénéficiaire. La Cour a également décidé d’allouer à la société requérante 3
000 euros (EUR) pour dommage moral et 2
500 EUR pour frais et dépens et a
rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
4.
Le 7 juillet 2015, le Gouvernement a formulé une demande en révision de l’arrêt du 17 mars 2015 précité au motif que certains documents invoqués par la société requérante pour se plaindre de la non-exécution du jugement définitif du 12 août 2009 ont été annulés. Le Gouvernement considérait que cette annulation constituait un fait nouveau et, en conséquence, il demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement de la Cour.
5.
Le 30 septembre 2015, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au représentant de la société requérante un délai de quatre semaines pour présenter d’éventuelles observations. La lettre de la Cour est restée sans réponse.
I.
6.
Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 17 mars 2015 en ce qui concerne la société requérante S.C. Ecological Center S.A. Il expose que cette société, ses administrateurs et l’ancien maire de la ville de Năvodari ont fait l’objet de poursuites pour corruption et faux en écritures concernant le certificat d’urbanisme invoqué par cette société pour réclamer le permis de construire. Par un jugement du 7 février 2013 du tribunal départemental de Constanța, confirmé les 14 janvier 2014 et 17 octobre 2014 par des arrêts de la cour d’appel de Constanța et de la Haute Cour de Cassation et de Justice respectivement, le certificat d’urbanisme a été annulé et les accusés ont été condamnés des chefs susmentionnés.
7.
Le Gouvernement indique également que, le 16 juin 2014, le tribunal départemental de Constanța a prononcé la liquidation judiciaire de la société requérante et que le 3 novembre 2015, le même tribunal a accédé à la demande de révision de la mairie de Năvodari concernant le jugement du 12
août 2009 et a annulé l’obligation de cette dernière de délivrer le permis de construire.
8.
Le Gouvernement estime que le certificat d’urbanisme a été une pièce essentielle en faveur de la société requérante. Par conséquent, il considère que l’annulation de ce certificat constitue un fait nouveau qui justifie la révision de l’arrêt de la Cour du 17 mars 2015.
9.
Le Gouvernement soutient qu’il ne pouvait raisonnablement être au courant de l’annulation du certificat dès lors que l’arrêt définitif de la Haute Cour du 17 octobre 2014 n’aurait été mis au net que le 8 mai 2015, soit après le prononcé de l’arrêt de la Cour. Il précise que les informations concernant l’activité de la société requérante ont été portées à sa connaissance, en avril 2015, par le liquidateur judiciaire de la société.
10.
Invoquant l’arrêt
Pennino,
le Gouvernement estime que la conduite inappropriée de la société requérante ne saurait être gratifiée et qu’il conviendrait d’éviter que l’arrêt de la Cour du 17 mars 2015 puisse avoir pour effet un enrichissement sans cause
(
mutatis mutandis, Pennino c. Italie
(révision), n
o
43892/04, 8 juillet 2014).
11.
La société requérante n’a pas répondu aux observations du Gouvernement.
II.
12.
La Cour rappelle que, selon l’article 44 de la Convention, ses arrêts sont définitifs et que, dans la mesure où elle remet en question ce caractère définitif, la procédure en révision, non prévue par la Convention mais instaurée par le règlement de la Cour, revêt un caractère exceptionnel
: d’où l’exigence d’un examen strict de la recevabilité de toute demande en révision d’un arrêt de la Cour dans le cadre d’une telle procédure (
Pardo c.
France
, 10 juillet 1996 (révision – recevabilité), § 21,
Recueil des arrêts et décisions
;
Gustafsson c. Suède
, 30
juillet
1998 (révision – bien
‑
fondé), § 25,
Recueil
; et
Stoicescu c. Roumanie
(révision), n
o
31551/96, § 33, 21
septembre 2004).
13.
La Cour rappelle ensuite qu’elle doit déterminer s’il y a lieu de réviser l’arrêt du 17 mars 2015 par application de l’article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé
:
«
En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...)
»
14.
Il y a donc lieu de déterminer en l’espèce si le fait invoqué par le Gouvernement, à savoir l’annulation du certificat d’urbanisme, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire déjà tranchée et s’il ne pouvait raisonnablement être connu du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial (
Grossi et autres c.
Italie
(révision), n
o
18791/03, § 18, 30
octobre 2012).
15.
S’agissant de la première question, la Cour rappelle que, dans la présente affaire, la Cour a conclu à la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, en observant qu’à la date du prononcé de son arrêt, les autorités locales de la ville de Năvodari n’avaient toujours pas exécuté le jugement définitif du 12 août 2009 leur ordonnant de délivrer à la société requérante un permis de construire.
16.
La Cour note que, pour réclamer ce permis, la société requérante a fait valoir devant les juridictions internes le certificat d’urbanisme dont elle était bénéficiaire. Compte tenu de l’annulation, le 7 février 2013, de ce certificat, il est évident que l’octroi du permis n’était plus possible après cette date. Dans ces circonstances, la Cour est d’avis que l’annulation du certificat était un fait pouvant exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire ou sur le montant de la somme allouée au titre du préjudice moral, qui, dans l’arrêt initial, a été fixée en considérant que l’inexécution perdurait.
17.
La Cour observe également que la conduite du représentant de la société requérante a été inappropriée dans la mesure où il n’a pas informé la Cour des éléments nouveaux intervenus dans l’affaire et qu’il ne lui a pas communiqué les décisions des autorités internes concernant l’annulation du certificat d’urbanisme (voir,
mutatis mutandis
,
Bugajny et autres c.
Pologne
(révision), n
o
22531/05, § 24, 15
décembre 2009 et
Pennino
, précité, § 16).
18.
En revanche, s’agissant de la deuxième question, la Cour observe que, en l’espèce, l’annulation du certificat d’urbanisme était un fait qui pouvait raisonnablement être connu du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial. A cet égard, la Cour constate que la ville de Năvodari a été partie civile à la procédure pénale qui a visé la société commerciale requérante, ses administrateurs et l’ancien maire de la ville. Puisque l’annulation du certificat d’urbanisme a eu lieu après la communication de la requête au Gouvernement défendeur, ce dernier avait la possibilité de se renseigner auprès des autorités de la ville de Năvodari pour obtenir toute information pertinente ou encore demander à ces autorités de lui faire connaître tout développement significatif de l’affaire.
19.
De telles démarches n’ont de toute évidence pas été entreprises ou du moins n’ont pas été effectuées de manière efficace, le Gouvernement n’ayant mentionné les nouveaux faits ni dans le délai imparti pour la présentation des observations sur le fond de l’affaire ni à l’occasion des commentaires concernant la demande de satisfaction équitable. Il ressort de la demande de révision, que le Gouvernement n’en a pris connaissance qu’après la date du prononcé de l’arrêt initial, et ce, par l’intermédiaire du liquidateur judiciaire de la société requérante. Or, la Cour réaffirme que tout manque de communication en temps utile entre l’administration locale concernée et le bureau de l’agent du Gouvernement ne peut qu’être imputé à l’État défendeur (voir,
mutatis mutandis
,
Pennino
, §§ 17 et 18).
20.
Pour ce qui est de l’arrêt de la Haute Cour de Cassation et de Justice du 17 octobre 2014, la Cour constate que la date de sa mise au net ne ressort pas des pièces du dossier. La date du 8 mai 2015, avancée par le Gouvernement, est celle de la transmission de la copie de l’arrêt au bureau de l’agent du Gouvernement et non pas celle de sa mise au net. En tout état de cause, cette date ne saurait changer la conclusion de la Cour quant à la possibilité pour le Gouvernement d’être informé en temps utile de l’annulation du certificat d’urbanisme. En effet, elle note que l’annulation avait déjà été prononcée en 2013 par le tribunal départemental et que la Haute Cour n’a fait qu’entériner ce jugement.
21.
Dans ces circonstances, la Cour juge que les faits sur lesquels la demande en révision se fonde pouvaient raisonnablement être connus du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial (voir,
mutatis mutandis
,
Grossi et autres
, précité, §§ 20-24
;
Bugajny et autres
, précité, §§ 25-26 et
Pennino
, précité, § 20).
22.
Il s’ensuit que la demande en révision du Gouvernement doit être rejetée.
Décide
de rejeter la demande en révision de l’arrêt du 17
mars 2015.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Marialena Tsirli
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente