- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 decembrie 2016
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Fin.co.ge.ro.spa împotriva României
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 42556/13 FIN.CO.GE.RO SpA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, FIN.CO.GE.RO SpA, este o companie privată italiană, înregistrată la 23 martie 1987 în Italia. Solicitarea sa a fost depusă la 11 iunie 2013. Compania a fost reprezentată în fața Curții de către dl Hasotti, un avocat care practică în Constanța.
Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iunie 2000, municipalitatea Constanța și FIN.CO.GE.RO SpA au semnat două contracte de concesiune, respectiv două parcele de teren. Prin decizia finală din 27 mai 2004, Curtea Constanța a impus Comunității obligația de a preda companiei reclamante cele două parcele de teren și de a efectua anumite lucrări de infrastructură publică pe parcele de teren, și anume de a construi moduri de acces. În cazul în care municipalitatea nu a reușit, instanța a autorizat reclamantul să execute lucrările în detrimentul municipiului.
În măsura în care lucrările nu au fost desfășurate, reclamantul a solicitat instanțelor să-l autorizeze să le efectueze în cheltuielile municipalității. Prin decizia din 18 ianuarie 2011, instanța a permis cererea reclamantului. Lucrările au început în aprilie 2010 și au continuat până la 30 noiembrie 2010, cu un cost total de 14,255,558.817. Reclamantul a inițiat procedurile de executare, solicitând plata sumei cheltuite pentru desfășurarea activităților de infrastructură publică. La 28 iunie 2012, în timp ce acceptă să plătească întreaga sumă, municipalitatea Constanța a solicitat acordarea unei perioade de grație, anume până în 2013, și să fie autorizată să plătească suma în douăzeci de rate anuale.
Cererea a fost respinsă prin hotărâre din 16 iulie 2012 de Curtea de District din Constanța. Municipiul a interzis. Prin hotărârea finală din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel a permis parțial cererea, acordând o perioadă de grație până în 2013 și permit efectuarea plății cu 15 rate egale anuale, începând cu 2013. Trei rate de aproximativ 900.000 EUR pe an au fost plătite la 19 decembrie 2013, 4 decembrie 2014 și 21 decembrie 2015. Legea internă relevantă Dispozițiile și procedurile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în principalul caz de Fundation Hostel for Students of the Reformed Church și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07 §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la aplicarea nejustificată a hotărârii din 27 mai 2004 a Curții Constantiei.
10. Referindu-se la art. 6 § 1, reclamantul s-a mai plângut de alte aspecte legate de echitatea procedurii finalizate prin decizia din 13 decembrie 2012, precum și de faptul că nu ar putea fi invocat niciun al doilea recurs împotriva deciziei finale menționate mai sus, în încălcarea articolului 13 din Convenție. A. Plângerile în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția 11. Reclamantul s-a plâns de aplicarea nejustificată a hotărârii din 27 mai 2004 a Curții de Constantină. S-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 12. Guvernul a menționat că autoritățile nu au refuzat niciodată să pună în aplicare hotărârea instanței în cauză, susținând totuși că plata prin tranșe este singura soluție pentru a asigura plata integrală a sumei, o plată completă imediată fiind susceptibilă de a provoca un dezechilibru fiscal semnificativ în bugetul local.
13. Curtea constată că prelungirea programului de plată pentru o perioadă de cincisprezece ani a fost permisă de către instanța internă în interesul public, și anume pentru a proteja balanța bugetară între cheltuieli și venituri. Curtea constată în continuare că autoritățile române au demonstrat diligence în aplicarea hotărârii finale din 13 decembrie 2012 (a se vedea punctul 7 mai sus).
14. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere contextul specific al cauzei, și anume suma care urmează să fie plătită și evaluarea autorităților interne în ceea ce privește impactul unei plăți imediate a sumei totale, Curtea consideră că decizia luată de autoritățile naționale a avut un echilibru echitabil între drepturile reclamantului de a vedea aplicarea hotărârii în suspensie într-un întârziere rezonabilă și interesul public în joc (a se vedea, mutatis mutandis Dumitru și alții v. România (dec.), nr. 57265/08, §§ 44-51, 4 septembrie 2012, și Mihăiești v. România și Sentiș v. România (dec.), nr. 44232/11 și 44605//11, §§§ 19-21, 6 decembrie 2011). 15. Rezultă că plângerile reclamantului sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Reclamantul s-a plâns în continuare de nedreptatea procedurii, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și de imposibilitatea de a introduce un al doilea recurs pentru a contesta decizia din 13 decembrie 2012, declarând încălcarea articolului 13 din Convenție. 17. Având în vedere observațiile reclamantului în funcție de toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. înființată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Adoptată în engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Adjunct Register Președintele APENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Reprezentantul și locația Decizie internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de punere în aplicare 42556/13 11/06/2013 FIN.CO.GE.RO SpA Hașotti Și Asociatii Constanța County Court, 27/05/2004 Constanța Curtea de Apel, 13/12/2012 23/05/2006 13/12/2012 în așteptare Mai mult de 10 ani, 1 lună și 21 zile în așteptare Mai mult de 3 ani, 7 luni și 1 zi
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 42556/13 FIN.CO.GE.RO SpA against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 December 2016 as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on the date indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, FIN.CO.GE.RO SpA, is an Italian private company, registered on 23 March 1987 in Italy. Its application was lodged on 11 June 2013. The company was represented before the Court by Mr T. Hasotti, a lawyer practising in Constanța. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs Catrinel Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 15 June 2000 the Constanța Municipality and FIN.CO.GE.RO SpA have signed two concession contracts, for two plots of land, respectively.
By final decision of 27 May 2004, Constanța County Court imposed on the Municipality the obligation to hand over to the applicant company the two plots of land and to perform certain public infrastructure works on the plots of land, namely to build access ways. In case the municipality failed to do so, the court authorised the applicant to execute the works at the expense of the Municipality.
In so far as the works had not been carried out, the applicant asked the courts to authorise it to carry them out at the expense of the Municipality. By decision of 18 January 2011, the court allowed the applicant’s request. The works started in April 2010 and were continued until 30 November 2010, at a total cost of EUR 14,255,558.817.
The applicant initiated enforcement proceedings, requesting the payment of the amount spent to carry out the public infrastructure work. On 28 June 2012, while accepting to pay the entire amount, the Constanța Municipality requested to be granted a grace period, namely until 2013, and to be allowed to pay the amount in twenty annual installments . The request was dismissed by judgment of 16 July 2012 by the District Court of Constanța. The Municipality appealed. By final judgment of 13 December 2012 the Constanța Court of Appeal partially allowed the request, granting a grace period until 2013 and allowing that the payment be made by fifteen equal installments annually, starting with 2013. 7 . Three installments of approximately EUR 900,000 per year had been paid on 19 December 2013, 4 December 2014 and 21 December 2015. B. Relevant domestic law
The relevant domestic legal provisions and procedures concerning the enforcement of final judgments against State authorities are described in the leading case of Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania (nos. 2699/03 and 43597/07 §§ 36-40, 7 January 2014). COMPLAINTS
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, about the unreasonably delayed enforcement of the judgment of 27 May 2004 of Constanța County Court.
Referring to Article 6 § 1, the applicant further complained of other aspects related to the fairness of the proceedings finalized by the decision of 13 December 2012, as well as to the fact that no second appeal could be lodged against the above-mentioned final decision, in breach of Article 13 of the Convention. THE LAW A. Complaints under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 regarding non-enforcement
The applicant complained of the unreasonably delayed enforcement of the judgment of 27 May 2004 of Constanta County Court. It relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government mentioned that the authorities have never refused to enforce the court decision in question. They however argued that the payment by instalments was the only solution to ensure the full payment of the amount, an immediate full payment being susceptible to cause a significant fiscal imbalance in the local budget.
The Court notes that the extension of the payment schedule for a period of fifteen years was allowed by the domestic court in the public interest, namely in order to safeguard the budgetary balance between expenditure and revenue. The Court further notes that the Romanian authorities have shown diligence in enforcing the final judgment of 13 December 2012 (see paragraph 7 above).
In view of the above and having regard to the particular context of the case, namely the amount to be paid and the domestic authorities’ assessment as to the impact of an immediate payment of the total amount, the Court considers that the decision taken by the national authorities struck a fair balance between the applicant’s rights to see the outstanding judgment enforced within a reasonable delay and the public interest at stake (see, mutatis mutandis , Dumitru and others v. Romania (dec.), no. 57265/08, §§ 44-51, 4 September 2012, and Mihăieș v. Romania and Senteș v. Romania (dec.), nos. 44232/11 and 44605/11, §§ 19-21, 6 December 2011).
It follows that the applicant’s complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. B. Remaining complaints
The applicant further complained of the unfairness of the proceedings, under Article 6 § 1 of the Convention, as well as of the impossibility to introduce a second appeal to challenge the decision of 13 December 2012, claiming a breach of Article 13 of the Convention.
Having carefully considered the applicant’s submissions in the light of all material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application is also manifestly ill ‑ founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 20 December 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1 ( non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions ) Application no. Date of introduction Applicant name Representative name and location Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings 42556/13 11/06/2013 FIN.CO.GE.RO SpA Hașotti Și Asociații Constanța Constanța County Court, 27/05/2004 Constanța Court of Appeal, 13/12/2012 23/05/2006 13/12/2012 pending More than 10 years, 1 month and 21 days pending More than 3 years, 7 months and 1 day