FIN.CO.GE.RO.SPA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
FIN.CO.GE.RO.SPA v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 42556/13 FIN.CO.GE.RO SpA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, FIN.CO.GE.RO SpA, este o companie privată italiană, înregistrată la 23 martie 1987 în Italia. Solicitarea sa a fost depusă la 11 iunie 2013. Compania a fost reprezentată în fața Curții de către dl Hasotti, un avocat care practică în Constanța. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iunie 2000, municipalitatea Constanța și FIN.CO.GE.RO SpA au semnat două contracte de concesiune, respectiv două parcele de teren. Prin decizia finală din 27 mai 2004, Curtea Constanța a impus Comunității obligația de a preda companiei reclamante cele două parcele de teren și de a efectua anumite lucrări de infrastructură publică pe parcele de teren, și anume de a construi moduri de acces. În cazul în care municipalitatea nu a reușit, instanța a autorizat reclamantul să execute lucrările în detrimentul municipiului. În măsura în care lucrările nu au fost desfășurate, reclamantul a solicitat instanțelor să-l autorizeze să le efectueze în cheltuielile municipalității. Prin decizia din 18 ianuarie 2011, instanța a permis cererea reclamantului. Lucrările au început în aprilie 2010 și au continuat până la 30 noiembrie 2010, cu un cost total de 14,255,558.817. Reclamantul a inițiat procedurile de executare, solicitând plata sumei cheltuite pentru desfășurarea activităților de infrastructură publică. La 28 iunie 2012, în timp ce acceptă să plătească întreaga sumă, municipalitatea Constanța a solicitat acordarea unei perioade de grație, anume până în 2013, și să fie autorizată să plătească suma în douăzeci de rate anuale. Cererea a fost respinsă prin hotărâre din 16 iulie 2012 de Curtea de District din Constanța. Municipiul a interzis. Prin hotărârea finală din 13 decembrie 2012 Curtea de Apel a permis parțial cererea, acordând o perioadă de grație până în 2013 și permit efectuarea plății cu 15 rate egale anuale, începând cu 2013. Trei rate de aproximativ 900.000 EUR pe an au fost plătite la 19 decembrie 2013, 4 decembrie 2014 și 21 decembrie 2015. Legea internă relevantă Dispozițiile și procedurile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în principalul caz de Fundation Hostel for Students of the Reformed Church și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07 §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la aplicarea nejustificată a hotărârii din 27 mai 2004 a Curții Constantiei. 10. Referindu-se la art. 6 § 1, reclamantul s-a mai plângut de alte aspecte legate de echitatea procedurii finalizate prin decizia din 13 decembrie 2012, precum și de faptul că nu ar putea fi invocat niciun al doilea recurs împotriva deciziei finale menționate mai sus, în încălcarea articolului 13 din Convenție. A. Plângerile în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția 11. Reclamantul s-a plâns de aplicarea nejustificată a hotărârii din 27 mai 2004 a Curții de Constantină. S-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 12. Guvernul a menționat că autoritățile nu au refuzat niciodată să pună în aplicare hotărârea instanței în cauză, susținând totuși că plata prin tranșe este singura soluție pentru a asigura plata integrală a sumei, o plată completă imediată fiind susceptibilă de a provoca un dezechilibru fiscal semnificativ în bugetul local. 13. Curtea constată că prelungirea programului de plată pentru o perioadă de cincisprezece ani a fost permisă de către instanța internă în interesul public, și anume pentru a proteja balanța bugetară între cheltuieli și venituri. Curtea constată în continuare că autoritățile române au demonstrat diligence în aplicarea hotărârii finale din 13 decembrie 2012 (a se vedea punctul 7 mai sus). 14. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere contextul specific al cauzei, și anume suma care urmează să fie plătită și evaluarea autorităților interne în ceea ce privește impactul unei plăți imediate a sumei totale, Curtea consideră că decizia luată de autoritățile naționale a avut un echilibru echitabil între drepturile reclamantului de a vedea aplicarea hotărârii în suspensie într-un întârziere rezonabilă și interesul public în joc (a se vedea, mutatis mutandis Dumitru și alții v. România (dec.), nr. 57265/08, §§ 44-51, 4 septembrie 2012, și Mihăiești v. România și Sentiș v. România (dec.), nr. 44232/11 și 44605//11, §§§ 19-21, 6 decembrie 2011). 15. Rezultă că plângerile reclamantului sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în continuare de nedreptatea procedurii, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și de imposibilitatea de a introduce un al doilea recurs pentru a contesta decizia din 13 decembrie 2012, declarând încălcarea articolului 13 din Convenție. 17. Având în vedere observațiile reclamantului în funcție de toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. înființată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Adjunct Register Președintele APENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Reprezentantul și locația Decizie internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de punere în aplicare 42556/13 11/06/2013 FIN.CO.GE.RO SpA Hașotti Și Asociatii Constanța County Court, 27/05/2004 Constanța Curtea de Apel, 13/12/2012 23/05/2006 13/12/2012 în așteptare Mai mult de 10 ani, 1 lună și 21 zile în așteptare Mai mult de 3 ani, 7 luni și 1 zi