LABORATORUL DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI S.A. c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 7178/17 LABORATORUL CONSTRUCȚII BUCUREȘTI S.A. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 februarie 2023 într-un comitet compus din Tim Eicke, președintele Branko Lubarda, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Crina Kaufman, adjunctă la secțiunea f.f. 7178/17 îndreptat împotriva României și a cărei persoană juridică de drept românesc, întreprinderea în domeniul clădirii Laboratorul de Construcții București S.A., reprezentată de domnul Nelu Mițescu și Dumitru Rădescu, avocați din București, a sesizat Curtea la 13 ianuarie 2017 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea se referă la presupusul refuz al recunoașterii legale a unui drept de trecere pe un teren aparținând municipiului București pe care angajații și clienții societății reclamante trebuiau să îl traverseze pentru a accesa site-ul (clădire și teren) al acesteia. Societatea reclamantă • Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În timp ce ea a folosit timp de treizeci de ani o cale de acces pe un teren care aparținea municipiului București și care a fost repartizat la uzul unei școli publice, societatea reclamantă a fost retrasă, ca urmare a unei hotărâri a instanței de apel din București, din 11 iulie 2005. martie 2010, dreptul de a călători pe această cale, atât pentru accesul pe jos, cât și pentru circulația vehiculelor. Această măsură a fost destinată să garanteze siguranța fizică a elevilor. În 2013, pe baza autorizației Primăriei nr. 3 În regiunea București, societatea reclamantă a putut construi o nouă cale de acces la spațiile sale de la șoseaua publică, fără a trece pe terenul afectat uzului școlii. După realizarea acestor lucrări, societatea reclamantă a început pe lângă autoritatea administrativă competentă, Biroul Cadastrului și Reclamația Imobiliară din București ( Oficiul de Cadastru și Public Imobiliară, denumit în continuare OCPI, demersurile de a introduce în beneficiul său o servitute de trecere pe teren care corespunde acestei noi căi de acces. Aceste demersuri s-au confruntat cu refuzul de la OCPI pe motiv că acordul formal al proprietarului terenului, și anume orașul București, trebuia să fie achiziționat înainte de orice cerere de înscriere a unei astfel de servitute de trecere. Prin urmare, societatea reclamantă a solicitat acordul Primăriei de la București. La 2 decembrie 2014, aceasta a refuzat să acorde acces la cerere pe motiv că dispozițiile legale privind recunoașterea servitutelor de trecere pe teren aparținând domeniului public fuseseră abrogate. Societatea reclamantă a informat din nou Primăria din București, menționând, printre altele, posibilitatea de a soluționa problema dreptului de trecere prin intermediul unei concesiuni a terenului pe care fusese amenajată noua cale de acces. La 22 mai 2015, primăria a refuzat să dea acces la această cerere pe motiv că o cale de acces nu putea fi pusă în aplicare numai după elaborarea unei căi de acces Planul de dezvoltare urbană pentru zona în cauză. Societatea reclamantă a contestat acest refuz printr-o acțiune în litigiu administrativ îndreptată împotriva Primăriei din București. Această acțiune a fost respinsă definitiv ca nefondată de instanța de apel din București, la 22 Aprilie 2016. Această instanță a indicat societății reclamante calea de atac administrativă pe care trebuia să o urmeze pentru a obține recunoașterea dreptului în cauză, și anume o cerere de elaborare a unui plan de dezvoltare a unei noi căi de acces. După cum se menționează în hotărârea instanței de apel, societatea reclamantă a solicitat elaborarea unui plan de urbanism. Mai 2016, Primăria București a refuzat să facă dreptate, spunând că ar fi trebuit să fie formulată înainte de realizarea lucrărilor de construcție pe drumurile publice. La 25 octombrie 2017, societatea reclamantă a inițiat împotriva Primăriei din București o acțiune civilă care urmărea recunoașterea unui drept de trecere pe teren în cauză. La 2 noiembrie 2018, Tribunalul de Primă Instanță de la București, bazat pe autoritatea lucrului judecat, l-a decăzut din pretenția sa. Sesizarea unei acțiuni de către societatea reclamantă, tribunalul departamental din București a confirmat hotărârea printr-o hotărâre din 6 iunie 2019, potrivit guvernului, societatea reclamantă a inițiat o acțiune împotriva Primăriei din 3 iunie 2019. În februarie 2021, această acțiune era pendinte în fața tribunalului departamental din București. Societatea reclamantă nu a informat Curtea cu privire la continuarea acestei acțiuni în justiție. EVALUARE A CURȚII 10. Curtea reamintește că este de competența instanțelor să își susțină obiecțiile atât de mult, prin furnizarea către Curte a unor elemente faptice precise și a dovezilor necesare, în drept, explicând în ce mod dispoziția convenției pe care le-ar fi încălcat (a se vedea mutatis mutandis, Trofimchuk c. Ucraina (dec.), nr. 4241/03, 31 Mai 2005).În mod similar, după ce Curtea a fost sesizată, reclamantul trebuie să informeze cu privire la orice schimbare de adresă, precum și la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. În această privință, art. 47 din Regulamentul de procedură al Curții, care reglementează conținutul cererilor individuale, dispune 1. Orice cerere depusă în temeiul articolului 34 din Convenție se prezintă pe formularul furnizat de grefă, cu excepția cazului în care Curtea decide altfel. Aceasta trebuie să conțină toate informațiile solicitate în părțile relevante ale formularului de cerere și să indice (...) (g) o expunere concisă și lizibilă care să confirme respectarea de către reclamant a criteriilor de admisibilitate prevăzute la art. 35 alin. (1) din Convenție. (...) 3.1. Formularul de cerere trebuie semnat de reclamant sau de reprezentantul acestuia și trebuie însoțit: (a) copii ale documentelor referitoare la deciziile sau măsurile denunțate, indiferent dacă sunt de natură judiciară sau de altă natură; (b) copii ale documentelor și deciziilor care demonstrează că reclamantul a epuizat căile de atac interne și a respectat termenul prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție; (...) (7) Reclamantul trebuie să informeze Curtea cu privire la orice schimbare de adresă și cu privire la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. 11. În speță, Curtea constată că, potrivit informațiilor prezentate de guvern, societatea reclamantă a formulat împotriva Primăriei nr. 3 Secțiunea București, în ceea ce privește refuzul recunoașterii unui drept de trecere la profit, o acțiune în justiție, pendinte în februarie 2021 în fața tribunalului departamental din București (punctul Or, societatea reclamantă nu a informat Curtea cu privire la continuarea acestei acțiuni în justiție, care prezintă totuși un raport direct cu obiectul cererii sale. 12. Curtea reamintește, de asemenea, că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne (a se vedea, de exemplu, Dubská și Krejzová c. Republica Cehă [GC], n 2889/11 și 28473/12, § 175, 15 noiembrie 2016 și Zambrano c. Franța (dec.), n 41994/21, § 24-25 și 28, 21 septembrie 2021). 13. În ceea ce privește încheierea procedurii în litigiu administrativ inițiate de societatea reclamantă, Curtea ia notă de faptul că, în hotărârea sa din 22 septembrie 2021, aprilie 2016, instanța de apel, considerând în același timp că acțiunea era nefondată, a informat societatea reclamantă cu privire la procedura care trebuie urmată pentru a obține recunoașterea dreptului solicitat (punctul 6 de mai sus), și anume o cerere adresată Primăriei d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 de mai sus). Cu toate acestea, societatea reclamantă nu a demonstrat în fața Curții, furnizând documentele justificative relevante, că a contestat în justiție acest refuz de a acționa din partea Primăriei București. În aceste condiții, Curtea consideră că societatea reclamantă a rămas în absența unei căi de atac interne care ar fi putut duce la redresarea cauzei sale. 14. În cele din urmă, din elementele dosarului nu reiese că societatea reclamantă s-a confruntat cu dificultăți concrete în ceea ce privește accesul la incintele sale prin noua cale de acces construită în 2013 privind autorizarea Primăriei din districtul 3 București și nici că aceaceasta a fost privată, în orice perioadă, de exercitarea acestor spații. 15. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în cauză intră în sfera sa de competență, Curtea constată că obiecțiunile societății reclamante nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție sau că nu prezintă nicio încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție sau de protocoalele sale. 16. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție, cererea trebuie respinsă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 martie 2023. Crina Kaufman Tim Eicke grefier adjuvant f.f.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

7178/17

LABORATORUL DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI S.A.

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 7 février 2023 en un comité composé de

:

Tim Eicke,

président

,

Branko Lubarda,

Ana Maria Guerra Martins

, juges

,

et de Crina Kaufman,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête n

o

7178/17 dirigée contre la Roumanie et dont une personne morale de droit roumain, l’entreprise dans le domaine du bâtiment

Laboratorul de Construcții București

S.A.

(«

la société requérante

»), représentée par M

es

Nelu Mițițescu et Dumitru Rădescu, avocats à Bucarest, a saisi la Cour le 13

janvier 2017

en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

Vu la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement roumain («

le Gouvernement

»), représenté par son agente, M

me

O.F. Ezer, du ministère des Affaires étrangères,

Vu les observations des parties,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

OBJET DE l’AFFAIRE

1.

La requête concerne le refus allégué de reconnaissance légale d’un droit de passage sur un terrain appartenant à la municipalité de Bucarest que les employés et les clients de la société requérante devaient traverser pour accéder au site (immeuble et terrain) de celle-ci. La société requérante invoque l’article

1 du Protocole n

o

1 à la Convention.

2.

Alors qu’elle avait utilisé sans encombre pendant trente ans une voie d’accès passant sur un terrain qui appartenait à la municipalité de Bucarest et qui était affecté à l’usage d’une école publique, la société requérante se vit retirer, à la suite d’un arrêt de la cour d’appel de Bucarest du 11

mars 2010, le droit d’emprunter cette voie, aussi bien pour l’accès à pied que pour la circulation des véhicules. Cette mesure était destinée à garantir la sécurité physique des élèves.

3.

En 2013, sur l’autorisation de la mairie du 3

ème

arrondissement de Bucarest, la société requérante put construire une nouvelle voie d’accès à ses locaux à partir de la voie publique, sans passer sur le terrain affecté à l’usage de l’école. Après avoir réalisé ces travaux, la société requérante entama auprès de l’autorité administrative compétente, l’Office du Cadastre et de la Publicité Immobilière de Bucarest (

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

, ci-après dénommé

«

OCPI

»),

des démarches tendant à faire inscrire à son profit une servitude de passage sur le terrain correspondant à cette nouvelle voie d’accès. Ces démarches se heurtèrent au refus de l’OCPI au motif que l’accord formel du propriétaire du terrain, à savoir la ville de Bucarest, devait être acquis avant toute demande d’inscription de pareille servitude de passage.

4.

La société requérante sollicita donc l’accord de la mairie de Bucarest. Le 2

décembre 2014, celle-ci refusa d’accéder à la demande au motif que les dispositions légales relatives à la reconnaissance des servitudes de passage sur les terrains appartenant au domaine public avaient été abrogées.

5.

La société requérante s’adressa à nouveau à la mairie de Bucarest, évoquant, entre autres, la possibilité de régler la question du droit de passage par le biais d’une concession du terrain sur lequel avait été aménagée la nouvelle voie d’accès. Le 22

mai 2015, la mairie refusa d’accéder à cette demande au motif qu’une voie d’accès ne pouvait être mise en place qu’après élaboration d’un «

plan d’urbanisme

» pour la zone en question.

6

.

La société requérante contesta ce refus par une action en contentieux administratif dirigée contre la mairie de Bucarest. Cette action fut définitivement rejetée comme mal fondée par la cour d’appel de Bucarest, le 22

avril 2016. Cette juridiction indiqua à la société requérante la voie de recours administratif qu’il convenait de suivre pour obtenir la reconnaissance du droit en question, à savoir une demande d’élaboration d’un plan d’urbanisme concernant la nouvelle voie d’accès.

7

.

Comme indiqué dans l’arrêt de la cour d’appel, la société requérante déposa une demande d’élaboration d’un plan d’urbanisme. Le 26

mai 2016, la mairie de Bucarest refusa d’y faire droit, expliquant qu’elle aurait dû être formulée avant la réalisation de travaux de construction sur la voie publique.

8.

Le 25 octobre 2017, la société requérante engagea contre la mairie de Bucarest une action civile tendant à faire reconnaître un droit de passage sur le terrain concerné. Le 2 novembre 2018, le tribunal de première instance de Bucarest, se fondant sur l’autorité de la chose jugée, la débouta de sa prétention. Saisi d’un recours par la société requérante, le tribunal départemental de Bucarest confirma la décision par un arrêt du 6

juin 2019.

9

.

Selon le Gouvernement, la société requérante a entamé une action en justice contre la mairie du 3

ème

arrondissement de Bucarest au sujet du refus de reconnaissance à son profit d’un droit de passage sur le terrain visé. En février 2021, cette action était pendante devant le tribunal départemental de Bucarest. La société requérante n’a pas informé la Cour de la suite réservée à cette action en justice.

APPRÉCIATION DE LA COUR

10.

La Cour rappelle qu’il appartient aux requérants d’étayer leurs griefs tant en fait, en fournissant à la Cour des éléments factuels précis et les preuves nécessaires, qu’en droit, en expliquant en quoi la disposition de la Convention qu’ils invoquent aurait été violée (voir,

mutatis mutandis, Trofimchuk c.

Ukraine

(déc.), n

o

4241/03, 31

mai 2005). De même, une fois la Cour saisie, le requérant doit l’informer de tout changement d’adresse ainsi que de tout fait pertinent pour l’examen de sa requête. À cet égard, l’article

47 du règlement de la Cour, qui régit le contenu des requêtes individuelles, dispose

:

«

34 de la Convention est présentée sur le formulaire fourni par le greffe, sauf si la Cour en décide autrement. Elle doit contenir tous les renseignements demandés dans les parties pertinentes du formulaire de requête et indiquer

:

(...)

g) un exposé concis et lisible confirmant le respect par le requérant des critères de recevabilité énoncés à l’article

35 §

1 de la Convention.

(...)

3.1. Le formulaire de requête doit être signé par le requérant ou son représentant et être assorti :

a) des copies des documents afférents aux décisions ou mesures dénoncées, qu’elles soient de nature judiciaire ou autre ;

b) des copies des documents et décisions montrant que le requérant a épuisé les voies de recours internes et observé le délai exigé à l’article

35 §

1 de la Convention ;

(...)

»

11.

En l’espèce, la Cour note que, selon les informations soumises par le Gouvernement, la société requérante a formé contre la mairie du 3

ème

arrondissement de Bucarest, au sujet du refus de reconnaissance d’un droit de passage à son profit, une action en justice. Cette dernière était pendante en février 2021 devant le tribunal départemental de Bucarest (paragraphe

9 ci-dessus). Or la société requérante n’a pas informé la Cour de la suite réservée à cette action en justice, qui présente pourtant un rapport direct avec l’objet de sa requête.

12.

La Cour rappelle aussi que, aux termes de l’article

35 §

1 de la Convention, elle ne peut être saisie qu’après épuisement des voies de recours internes (voir, par exemple,

Dubská et Krejzová c.

République tchèque

[GC], n

os

28859/11 et 28473/12, §

175, 15

novembre 2016, et

Zambrano c.

France

(déc.), n

o

41994/21, §§

24-25 et 28, 21

septembre 2021).

13.

En ce qui concerne l’issue de la procédure en contentieux administratif entamée par la société requérante, la Cour note que dans son arrêt du 22

avril 2016, la cour d’appel, tout en considérant que l’action était mal fondée, a indiqué à la société requérante la procédure à suivre pour obtenir la reconnaissance du droit sollicité (paragraphe

6 ci-dessus), à savoir une demande auprès de la mairie d’élaboration d’un plan d’urbanisme concernant la voie d’accès en question. La Cour relève que, se conformant aux indications données par la cour d’appel, la société requérante a entrepris des démarches qui se sont heurtées, le 26

mai 2016, à un refus de la mairie de Bucarest (paragraphe

7 ci-dessus). La société requérante n’a toutefois pas démontré devant la Cour, en fournissant les justificatifs pertinents, avoir contesté en justice ce refus d’agir de la mairie de Bucarest. Dans ces conditions, la Cour considère que la société requérante est restée en défaut d’exercer une voie de recours interne qui aurait pu déboucher sur le redressement de son grief.

14.

Enfin, il ne ressort pas des éléments du dossier que la société requérante ait rencontré des difficultés concrètes pour accéder à ses locaux par la nouvelle voie d’accès construite en 2013 sur l’autorisation de la mairie du 3

ème

arrondissement de Bucarest, ni qu’elle ait été privée, pendant quelque période que ce soit, de la jouissance de ces locaux.

15.

Au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, la Cour constate que les griefs de la société requérante ne satisfont pas aux critères de recevabilité énoncés aux articles

34 et 35 de la Convention ou qu’ils ne présentent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses protocoles.

16.

Il s’ensuit que la requête doit être rejetée, en application de l’article

35 §

4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 9 mars 2023.

Crina Kaufman

Tim Eicke

Greffière adjointe f.f.

Président