CtEDO 28.09.2021 Auto

LETAI c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
28.09.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LETAI c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 80841/13 Tibor LETAI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 septembrie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 11 decembrie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Tibor Letai, este un resortisant român născut în 1954 și rezident în Oradea. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul C.C. Ilaș, avocat care își desfășoară activitatea în Oradea. Guvernul român ( A fost reprezentat de agenții săi, în ultimul rând de dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul era proprietarul, împreună cu soția sa, al unui teren de 1 000 În Oradea. Guvernul arată că terenul este liber de construcție și nu este închis. El adaugă că, situat într-o zonă rezidențială, terenul nu poate fi utilizat în scopuri agricole. Procedura privind ocupația terenului reclamantului La 1 octombrie 2010, reclamantul sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune în răspundere civilă în ceea ce privește ocupația de către orașul Oranea ( S-a plâns că, în timpul lucrărilor de amenajare publică a străzii, municipalitatea a instalat conducte în subsolul proprietății și a acoperit apoi terenul de construcție, a solicitat eliminarea lucrărilor efectuate pe terenul său și, în subsidiar, a daunelor. Guvernul arată că, potrivit planului de situație, suprafața parcelei în cauză a fost de numai 33 printr-o hotărâre din 1 noiembrie 2012, Tribunalul de Primă Instanță D Tribunalul de Primă Instanță a menționat că conductele trebuie să fie instalate în domeniul public sau pe un teren expropriat și că acest lucru nu a fost cazul în speță. El a constatat apoi că traseul conductelor, aprobat printr-o autorizație de construcție, nu a fost respectat și că părțile pârâte nu au prezentat nicio autorizație de construcție sau alt act administrativ care să justifice modificarea traseului conductelor și să le pună în subsolul terenului reclamantului. El a adăugat că acesta din urmă nu și-a dat acordul asupra conductelor din subsolul proprietății sale. Instanța a respins cererea de acordare a unei despăgubiri la valoarea terenului, pe motiv că o astfel de cerere nu putea fi examinată în cadrul unei acțiuni civile, ci mai degrabă trebuia să facă obiectul unei proceduri de expropriere. Pe baza unui raport de expertiză, acesta a respins, de asemenea, motivul întemeiat pe scăderea valorii terenului. Părțile au introdus acțiuni. Reclamantul a criticat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, considerând că acesta din urmă considerase în mod eronat că conductele puteau fi mutate. Prin hotărârea din 18 iunie 2013, tribunalul județ din Bihor ( tribunalul județal a avut dreptul la recursul orașului și a respins acțiunea reclamantului, pe motiv că acesta din urmă trebuia să cedeze orașului 6 de pe terenul său pentru a-i permite să alinieze profilul străzii și să realizeze astfel lucrările de amenajare. Tribunalul județean și-a exprimat în aceste cuvinte Este adevărat că, pentru a trece prin rețelele [de apă și de canalizare] pe o proprietate privată, este necesar să se obțină acordul proprietarului sau [să se treacă] asupra domeniului public și, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie introdusă o procedură de expropriere. Cu toate acestea, trebuie să se constate că realizarea amenajărilor a crescut valoarea terenului și nu s-a redus, reclamanții profitând în prezent de aceste amenajări. Acest lucru este confirmat de expertul N.P. care a efectuat o expertiză în afaceri [și a exprimat la aviz] că valoarea terenului amenajat [terenul. utilitați] era cu 20% mai mare decât cea a terenului neamenajat. (...) În ceea ce privește cererea de condamnare a părților pârâte la plata despăgubirilor, instanța constată că, deși este evident că lucrările de amenajare în cauză au avut un impact asupra proprietății reclamanților, valoarea terenului care le aparține a crescut totuși, o eventuală scădere a valorii fiind cauzată de scăderea pieței imobiliare în general și nu de realizarea acestor lucrări. Evoluțiile care au avut loc după comunicarea cererii către guvern în 2018, în temeiul Legii nr. 255/2010 privind proprietatea pentru motive de interes public, necesare pentru realizarea obiectivelor de interes național, departamental și local (precum Legea nr. 255/2010; punctul 13 litera (c) Mai jos), Primăria d'Oranea a încheiat la data de 28 martie 2019 exproprierea terenurilor destinate lucrărilor de amenajare, inclusiv o parcelă de 80 din terenul reclamantului situat pe partea străzii adiacente. 10. La 28 martie 2019, reclamantului și soției sale li s-a acordat suma de 14 939 lei românești (RON), adică aproximativ 3 150 EUR (EUR), cu titlu de despăgubire. Ei au primit această sumă în iulie 2019. Din documentele depuse la dosar reiese că această sumă a fost calculată în conformitate cu criteriile propuse într-un raport de evaluare efectuat la cererea orașului. Decizia din 28 martie 2019 indică, de asemenea, că suma acordată cu titlu de despăgubire a fost actualizată. Reclamantul nu a sesizat instanțele interne pentru a contesta valoarea landului. Dreptul intern relevant la proprietate este reglementat de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru motive de interes public ( mai exact Legea nr. 33/1994) În conformitate cu această lege, exproprierea unui bun imobil pentru motive de interes public trebuie să fie pronunțată în cadrul unei hotărâri judecătorești, cu plata unei despăgubiri prealabile și corecte (articolul Legea impune, printre altele, ca persoana care are un interes (art. 26) să fie reprezentativă pentru valoarea reală a bunului expropriat și pentru prejudiciul cauzat proprietarului sau oricărei alte persoane care are un interes (art. 26). 255/2010 reprezintă legea specială în materie de expropriere și reglementează situațiile în care exproprierea poate fi decisă pe cale administrativă. Astfel, legea dispune în articolul său 5 că autoritatea publică care efectuează exproprierea trebuie să estimeze valoarea bunului care urmează să fie expropriat pe baza unui raport de evaluare care să ia în considerare expertiza realizată și actualizată de Camera notarilor publici. Proprietarul bunului expropriat, în cazul în care acceptă propunerea autorității publice, trebuie să depună o cerere de plată a dreptului de proprietate la comisia de verificare a dreptului de proprietate desemnată de autoritatea publică (articolele 18 și 19 §§ 1 și 2). În cazul în care proprietarul nu acceptă propunerea, acesta trebuie să sesizeze, în termenul general de prescripție, instanțele competente să conteste cuantumul despăgubirii propuse (art. 22) Procedura este scutită de plata taxelor de timbru (art. 23). Dispozițiile Legii generale nr. 33/1994 completează dispozițiile Legii speciale (art. 34). Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susține că procedura care a fost încheiată prin hotărârea tribunalului județean din Bihor din 18 iunie 2013 nu a fost echitabilă. El susține în special că această hotărâre este lipsită de motivare. 15. Pe teren de la art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, se plânge că a fost privat de proprietatea sa și că nu a fost demuncat. În conformitate cu art. 6 din Convenția 16. Reclamantul susține că procedura care s-a încheiat prin hotărârea Tribunalului județean din Bihor din 18 iunie 2013 nu a fost echitabilă și susține că această hotărâre nu a fost motivată. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 17. Guvernul consideră că procedura menționată a fost echitabilă și contradictorie și că reclamantul a putut prezenta argumente în favoarea sa și le-a contestat pe cele ale părților pârâte. În opinia sa, tribunalele au examinat în mod corespunzător argumentele de la Curtea amintește că, dacă, în temeiul articolului 19 din Convenție, aceasta are ca sarcină de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenția pentru statele contractante, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate de Convenție (García Ruiz c. Spania) [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999 I. Curtea constată că, în conformitate cu principiul contradictoriei, reclamantul a putut prezenta în fața instanțelor naționale argumentele pe care le considera relevante pentru cauza sa și că aceste instanțe le-au examinat aceste argumente. De asemenea, Curtea constată că reclamantul a sesizat tribunalele cu o acțiune în răspundere civilă (punctul 5 de mai sus) și că, în acest cadru procedural, instanțele interne nu au putut decide cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, o astfel de procedură fiind reglementată în mod diferit (punctele 12-13 de mai sus). Prin urmare, aceasta nu se poate pronunța în favoarea reclamantului potrivit căreia hotărârea Tribunalului departamentului Bihor din 18 iunie 2013 nu a fost motivat. Faptul că această procedură nu a dus la o soluție favorabilă situației denunțate de solicitant nu face ca procedura să fie inechitabilă. 21. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru lipsa evidentă a temeiului, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și cu art. 4 din Convenție. 1 la Convenția 22. Reclamantul se plânge de o privare de proprietate, care nu a fost despăgubită. El a fost despăgubit la art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, care este astfel formulat în părțile sale relevante în speță. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. (...) Teze ale părților 23. Guvernul nu ridică în mod expres o excepție de la epuizarea căilor de atac interne, ci susține că reclamantul nu a solicitat în fața instanțelor, pe baza Legii privind soluționarea litigiilor administrative, anularea deciziilor administrative luate în vederea realizării proiectului de amenajare. Guvernul adaugă că situația în speță se încadrează în reglementarea utilizării bunurilor. El consideră că obligația proprietarilor de a ceda orașului 6 din terenul lor în scopuri de aliniere a profilului străzii, precum și interpretarea dată de instanțele interne standardelor aplicabile au o bază legală suficientă. Comitetul consideră că această interferență are un scop legitim, în special protejarea intereselor orașului și a interesului public în general. Donația în favoarea orașului protejează interesele potențialelor proprietari și permite construirea unor clădiri funcționale. În plus, guvernul indică faptul că întreprinderea poate continua să utilizeze terenul și să dispună de acesta și că lucrările de amenajare au crescut valoarea acestuia, ceea ce reprezintă, în opinia sa, o compensație indirectă și susține că valoarea terenului a crescut cu 20%, orice pierdere de valoare fiind cauzată de riscurile pieței imobiliare. În observațiile suplimentare pe care le-a prezentat la sfârșitul procedurii de expropriere, guvernul susține că reclamantul nu mai are calitatea de victimă în cadrul procedurii în fața Curții. El arată că El adaugă că reclamantul poate sesiza instanțele interne în cazul în care consideră că această sumă nu corespunde valorii reale a terenului. Pe baza informațiilor furnizate de Camera notarilor publici d a Oradea, acesta consideră că suma acordată reclamantului este mult mai mare decât valoarea terenului. În cele din urmă, acesta susține că valoarea terenului a crescut datorită realizării lucrărilor de amenajare, care au avantajat reclamantul și concluzionează că acesta a primit despăgubiri pentru orice prejudiciu care ar fi putut rezulta din procedura de expropriere și din termenele aferente acestei proceduri. 27. Reclamantul susține că a fost privat de o parcelă de 97 de teren. El recunoaște că aceste lucrări de amenajare a teritoriului sunt de interes public, consideră că au profitat de comunitate și au putut fi realizate prin intermediul unui obiect neregulamentar al unei părți din proprietatea sa. El se plânge că nu a fost despăgubit și respinge argumentul potrivit căruia amenajarea străzii reprezintă o compensație, indicând faptul că lucrările nu au respectat planul inițial și au fost realizate pe terenul său. El consideră că aceste lucrări nu i-au adus nicio compensație indirectă și se referă la situația vecinilor săi, care, în opinia sa, profită și ei de aceste lucrări, dar nu au fost privați de proprietatea lor. 28. Ca răspuns la argumentul guvernului potrivit căruia acesta ar fi putut solicita anularea deciziilor administrative, reclamantul precizează că aceste acte juridice nu i-au fost comunicate niciodată și adaugă că conductele deja introduse nu mai pot fi mutate sau îndepărtate și că o astfel de acțiune nu ar putea, prin urmare, să îi aducă despăgubiri. În observațiile suplimentare pe care le-a prezentat la sfârșitul procedurii de expropriere, reclamantul precizează că acesta își menține cererea. El indică faptul că nu a contestat decizia cu privire la acordarea unei despăgubiri în fața instanțelor judecătorești, deoarece, în opinia sa, prejudiciul său rezulta din pierderea valorii terenului ca urmare a lucrărilor și a duratei situației denunțate. El se plânge că nu mai poate să-și folosească terenul. Evaluare a Curții 30. Curtea a precizat principiile aplicabile în Hotărârea Moreno Diaz Peña și în alte cauze c. Portugalia 44262/10, § 72-80, 4 iunie 2015. Curtea amintește în special că, pentru a fi compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură de expropriere trebuie să îndeplinească trei condiții: aceasta trebuie aplicată în condițiile prevăzute de lege mai sus, ceea ce exclude o acțiune arbitrară din partea autorităților naționale, și anume din motive de interes public și cu respectarea unui echilibru echitabil între drepturile proprietarului și interesele comunității (ibidem, § 73). Pe de altă parte, deoarece caracterul adecvat al unei despăgubiri riscă să scadă în cazul în care plata acestuia ar putea duce la reducerea valorii acesteia, astfel încât să se ajungă la o perioadă considerabilă de timp, această sumă va trebui actualizată pentru a compensa efectele inflației. De asemenea, va trebui să se ia măsuri pentru a compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care s-a scurs de la deposedarea terenului (ibidem, § 78, cu jurisprudența menționată anterior, și Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, § 105, 22 decembrie 2009). Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele specifice cauzei, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze mai întâi această excepție, deoarece Ö Õ este în orice caz în mod vădit nefondat din motivele următoare. Õ 33. Prin urmare, Comisia observă în primul rând că părțile au prezentat informații divergente cu privire la suprafața parcelei în cauză: reclamantul a indicat inițial că a fost vorba despre 97, în timp ce guvernul a susținut că terenul vizat măsura doar 33 (punctul de mai sus). Cu toate acestea, aceasta observă că o procedură de expropriere a fost efectuată pentru o parcelă de 80 de terenuri. (punctul 9 de mai sus). Prin urmare, reclamantul nu a contestat decizia de expropriere și a primit suma calculată cu titlu de injumătățire (punctul 11 de mai sus). Prin urmare, Curtea consideră că terenul în cauză avea suprafața calculată în cadrul procedurii de expropriere, și anume 80 34. Curtea ia notă apoi de faptul că a fost efectuată o procedură de expropriere după comunicarea cererii și că reclamantul a fost compensat pentru privarea de proprietatea sa (puncte 9-11 de mai sus. Aceasta observă că mai exact, în speță, nu se contestă faptul că exproprierea îndeplinește primele două condiții prevăzute de jurisprudență, și anume că mai mult decât o măsură prevăzută de legea internă care fusese pronunțată pentru motive de interes public ( Moreno Diaz Peña și altele, citată anterior, § 73). În plus, în observațiile sale suplimentare, reclamantul nu a susținut că valoarea dreptului de proprietate, pe care l-a atins, nu corespundea valorii proprietății sale. Această situație, pe care a reformulat-o la sfârșitul procedurii de expropriere, înseamnă mai degrabă că nu mai putea să-și folosească terenul, a cărui valoare a scăzut, și că nu a fost demascat pentru o perioadă lungă de timp (punctul 29 de mai sus). Curtea deduce că dezacordul dintre părți se referă numai la caracterul adecvat al persoanei în cauză. 35. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să se caute, în conformitate cu jurisprudența sa (punctul 31 de mai sus), dacă despăgubirea percepută de solicitant a avut un caracter adecvat, în special din cauza duratei situației denunțate. Într-adevăr, în timp ce lucrările de amenajare au fost efectuate în 2010 (punctul 5 de mai sus), procedura de expropriere nu a încetat decât în 2019, după comunicarea cererii către guvernul pârât (punctele 9-11 de mai sus). 36. În această privință, mai multe elemente solicită o examinare din partea Curții. Astfel, aceasta remarcă faptul că valoarea taxei de judecată propuse reclamantului a fost calculată printr-o decizie administrativă, că nu a contestat această sumă în fața instanțelor interne și că a atins suma în cauză (punctele 9-11 de mai sus). Pe baza elementelor dosarului, Curtea nu poate concluziona că instanțele interne erau în instanță dacă, în cazul în care ar fi fost sesizate de reclamant, ar trebui să se stabilească dacă dreptul de proprietate astfel propus ar trebui să acopere nu numai valoarea bunului în cauză, ci și orice prejudiciu cauzat acestuia, în special prin curgerea timpului. Dreptul intern se înscrie în acest sens (punctele 12-13 de mai sus) și Curtea constată că, în observațiile sale suplimentare, reclamantul nu a luat în considerare lipsa unor căi de atac interne efective (punctul 29 de mai sus). 37. În al doilea rând, Curtea constată că, din hotărârile instanțelor interne, lucrările de amenajare publică a străzii au fost efectuate în vederea amenajării infrastructurii, în special a conductelor (puncte) 5 și 8 de mai sus. În acest sens, aceasta ia în considerare argumentele guvernului potrivit cărora realizarea lucrărilor a facilitat construirea de locuințe (punctul 24 de mai sus) și a condus la o creștere a valorii terenului (punctul 25 de mai sus. Prin urmare, Curtea poate accepta argumentul guvernului potrivit căruia reclamantul a profitat de realizarea acestor lucrări (punctul 26 de mai sus). Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu argumentele guvernului, care nu sunt contrafăcute de reclamant, terenul este liber de construcție și este situat într-o zonă rezidențială (punctul 4 de mai sus). Curtea constată că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă potrivit căreia acesta nu mai poate utiliza terenul său (punctul 4 de mai sus). 29 de mai sus). Elementele pe care le-a depus la dosar indică mai degrabă contrariul, scopul lucrărilor de amenajare realizate de oraș fiind crearea infrastructurii necesare pentru amenajarea cartierului. Prin urmare, Curtea consideră că elementele prezentate în fața sa nu pun în discuție caracterul adecvat al despăgubirii acordate reclamantului, în pofida realizării ulterioare a procedurii de expropriere. 39. Declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 noiembrie 2021. {semnătură_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Director adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-03-05
0,95
LETAI c. ROUMANIE
Communiquée le 5 mars 2018 QUATRIÈME SECTION Requête n o 80841/13 Tibor LETAI contre la Roumanie introduite le 11 décembre 2013 OBJET DE L’AFFAIRE La requête concerne l’occupation par la municipalité de Oradea d’une parcelle de 97 m 2 du te
CtEDO 2022-12-06
0,95
NISTOR c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 63384/13 Sabinel NISTOR et Mariana NISTOR contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 6 décembre 2022 en un comité composé de : Faris Vehabović, préside
CtEDO 2023-02-07
0,94
LABORATORUL DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI S.A. c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 7178/17 LABORATORUL DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI S.A. contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 7 février 2023 en un comité composé de : Tim Eicke, présid
CtEDO 2021-09-28
0,94
POTERAȘ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 62775/15 Constantin-Cristian POTERAȘ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 28 septembre 2021 en un comité composé de : Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
CtEDO 2020-10-06
0,94
AFFAIRE GIURGI c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GIURGI c. ROUMANIE (Requête n o 40124/13) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Giurgi c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qu
Sursă