LETAI c. ROUMANIE

Comunicat la 5 martie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 80841/13 Tibor LETAI împotriva României introdusă la 11 decembrie 2013 FOARTE DE L În special, cu ocazia lucrărilor de amenajare publică a străzii, municipalitatea instalase țevi de țevi de drenaj în subsolul proprietății și apoi acoperise terenul de drenaj. Reclamantul sesizase instanțele interne pentru a solicita retragerea lucrărilor efectuate pe terenul său și, în subsidiar, daune. Prin hotărârea din 1 decembrie 2001. În noiembrie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Oradea și-a primit parțial acțiunea și a condamnat municipalitatea să mute țevile de pe terenul reclamantului.

La recursul municipalității, tribunalul județean din Bihor a respins acțiunea reclamantului printr-o hotărâre din 18 iunie 2013. Tribunalul a acceptat că reclamantul nu și-a dat acordul pentru realizarea lucrărilor și că procedura de expropriere nu fusese urmată în speță, dar a considerat că valoarea terenului a crescut ca urmare a lucrărilor. În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor, Tribunalul nota că, în cazul în care valoarea terenului ar fi crescut, aceasta ar fi scăzut în același timp din cauza stării pieței imobiliare.

?În special, hotărârea Tribunalului județean din Bihor din 18 iunie 2013 este motivată și trăznită cu privire la dreptul reclamantului de a-și respecta proprietatea, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. • Înlocuirea terenului în cauză de către municipalitatea Oradea și realizarea de lucrări publice în lipsa acordului reclamantului sau a unei proceduri de expropriere sau a unei proceduri de privare de proprietate sau intră sub incidența măsurilor necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general În ambele ipoteze, a fost justificată și proporțională dreptul reclamantului? În special, reclamantul poate continua să utilizeze terenul în cauză și să dispună de acesta?

Dacă acest lucru nu este cazul, a primit o despăgubire corespunzătoare dreptului său

Communiquée le 5 mars 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 80841/13 Tibor LETAI contre la Roumanie introduite le 11 décembre 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’occupation par la municipalité de Oradea d’une parcelle de 97 m 2 du terrain du requérant. En particulier, à l’occasion de travaux d’aménagement public de la rue, la municipalité avait fait installer des tuyaux d’égout dans le sous-sol de la propriété et avait ensuite recouvert la parcelle d’asphalte. Le requérant saisit les tribunaux internes pour demander l’enlèvement des travaux réalisés sur son terrain et, à titre subsidiaire, des dommages et intérêts. Par un jugement du 1 er novembre 2012, le tribunal de première instance de Oradea accueillit en partie son action et condamna la municipalité à déplacer les tuyaux du terrain du requérant.

Sur recours de la municipalité, le tribunal départemental de Bihor rejeta l’action du requérant par un arrêt du 18 juin 2013. Le tribunal accepta que le requérant n’avait pas donné son accord à la réalisation des travaux et que la procédure d’expropriation n’avait pas été suivie en l’espèce, mais jugea que la valeur du terrain avait augmenté en raison des travaux. S’agissant de la demande d’octroi des dommages et intérêts, le tribunal nota que si la valeur du terrain avait augmenté, elle avait en même temps diminué en raison de l’état du marché immobilier.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La procédure civile suivie par le requérant en l’espèce a-t-elle été équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, l’arrêt du tribunal départemental de Bihor du 18 juin 2013 est-il motivé et dépourvu d’arbitraire ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de son bien, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? L’occupation de la parcelle en cause par la municipalité de Oradea et la réalisation de travaux publics en l’absence de l’accord du requérant ou d’une procédure d’expropriation s’analysent ‑ elles en une privation de propriété ou bien relèvent-elles des mesures nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ? Dans les deux hypothèses, l’atteinte au droit du requérant était-elle justifiée et proportionnelle ? En particulier, le requérant peut-il continuer à utiliser la parcelle en cause et en disposer ? Si tel n’est pas le cas, a-t-il reçu une indemnisation correspondant à l’atteinte à son droit ?