Secțiunea a treia Cerere nr. 61553/08 Viorica MAREAN împotriva României introdusă la 10 decembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Viorica Marean, este un resortisant român, născut în 1957 și rezident în Zlatna. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul G. Băcilă-Buescu, avocată în Alba-Iulia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta deținea un teren de 7 384 m2 în perimetrul orașului Zlatna. În 1987, statul expropria o suprafață de 1 130 m2 din terenul menționat anterior pentru realizarea unui proiect industrial. Pe teren expropriat, precum și pe o parte din 6 254 m2 din terenul rămas după expropriere, a fost realizată o rețea de conducte care deservea o stație de canalizare de apă.
Înainte de 2004, această rețea se referea la administrarea întreprinderilor A.Z. S. SA. De la 15 iulie 2004, administrația rețelei a fost preluată de stat, care i-a deleguat exploatarea unei noi societăți, A.C. SA. În 2004, reclamanta notifia către întreprinderea însărcinată cu exploatarea stației de drenaj pe care ocupația și utilizarea unei părți din terenul său de 6 254 m2 prin rețeaua de conducte de apă au fost ilegale, care nu au făcut niciodată obiectul unei exproprieri. Ea și-a exprimat intenția de a găsi o soluție amiabilă. În 2005, având în vedere lipsa unui răspuns la notificarea sa, recurenta a dat în judecată primăria Zlatna și societățile Pentru a se asigura respectarea dreptului său de proprietate pe teritoriul său, aceasta din urmă a dispus modificarea traseului conductelor și plata unei despăgubiri pentru utilizarea terenului său.
Recurenta a solicitat, de asemenea, despăgubiri în caz de nemodificare a rutei în cauză și de chirie. Un raport de expertiză a fost ordonat în speță pentru a identifica suprafața exactă a terenului reclamantei ocupată ilegal de rețeaua de conducte, precum și adâncimea acestor conducte. În iunie 2005, expertul concluzionează că rețeaua de conducte realizată pe teren a recurentei avea o adâncime cuprinsă între 1 și 3 metri și că nu respecta planurile lucrărilor. m2) care aparținea reclamantei era afectată de instalațiile în cauză. Potrivit expertului, nici o construcție nu putea fi construită din cele 2 702 m2 de teren din cauza riscurilor de inundație. L mai mult expert a luat în considerare că, în cazul în care ar fi avut loc o magazie de unelte specifice ar trebui să aibă acces la aceasta, situație care, potrivit acestuia, confirma teza de construcție pe terenul respectiv.
Printr-o hotărâre din 15 decembrie 2005, Tribunalul de Primă Instană din Alba Iulia a primit parțial acțiunea recurentei și a dispus părților pârâte să respecte dreptul de proprietate al recurentei pe teritoriul său de 7 384 m2, respingând în același timp celelalte obiecțiuni ale recurentei cu următoarea motivare: (...) ținând cont de concluziile raportului de competență, instanța constată că partea reclamantă cu privire la obligația părților pârâte de a-și recunoaște dreptul de proprietate pe teren (...) este admisibilă, dar părțile pârâte nu pot fi obligate să restituie terenul respectiv, deoarece nu se dovedește că acestea au dreptul la acesta. Tribunalul a considerat apoi că nu a avut loc nici o modificare a rețelei de canalizare de apă din cauza amplorii proiectului de execuție, a importanței strategice a stației de canalizare a apei și a considerentelor de ordin tehnic.
Tribunalul a respins ca nefondată cererea recurentei de plată a despăgubirilor în caz de nemodificare a rețelei de conducte. În ceea ce privește cererile de plată a unei despăgubiri pentru utilizarea terenului său și a unei chirii, Tribunalul le-a respins cu următoarea motivare: (...) lipsa de câștig poate rezulta din munca agricolă pe terenul a cărui pivniță este ocupată de rețeaua de conducte. Este evident că nu se poate imagina un câștig rezultat din utilizarea subsolului, deoarece nu există lucrări agricole în subsol (...). În schimb, s-ar putea vorbi despre un câștig rezultat din utilizarea suprafeței terenului reclamantei, dar părțile pârâte nu au dreptul de proprietate (...). Toate atributele dreptului de proprietate (...) pot fi exercitate de reclamantă și plata unei chirii sau a unei alte taxe nu este justificată atâta timp cât dreptul de proprietate al reclamantei este respectat.
Este adevărat că pe această suprafață de teren este imposibil să se construiască (fapt recunoscut de către expert), dar, în nici un moment reclamanta nu a declarat că dorește să construiască pe acest teren; este discutabil dacă terenul poate fi construit, ținând cont de poziția sa într-o zonă de dealuri (...). Recurenta se asigură în casare împotriva acestei judecăți. 10. Prin hotărârea din 11 aprilie 2006, tribunalul județ al Alba a dat dreptul la recursul recurentei, a clasat hotărârea și a trimis cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță. Tribunalul a considerat că, având în vedere concluziile raportului de competență realizat la 23 iunie 2005, terenul reclamantei devenise inconstrucbil din cauza rețelei de conducte care nu respecta planurile și imposibil de exploatat ca teren agricol din cauza riscurilor de inundație.
Tribunalul concluzionează că art. 44 alineatul (5) În cele din urmă, Tribunalul a menționat că instanța de primă instanță ar trebui să stabilească, prin intermediul unei competențe, valoarea despăgubirii care trebuie acordată reclamantei. 11. Tribunalul de Primă Instană a dispus o expertiză având ca obiect stabilirea valorii unei chirii anuale pentru utilizarea celor 2 702 m2 de teren al reclamantei. Raportul de competenă concluzionează la o valoare de aproximativ 4 370 EUR. În fața instanei de primă instană, reclamanta a solicitat o chirie de 3 120 EUR.
12. La 29 noiembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță a primit parțial acțiunea recurentei, a ordonat părților pârâte să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei pe un teren de 7 384 m2 și a respins celelalte cereri ale reclamantei ca nefondate, cu următoarea motivație: [...] Având în vedere faptul că rețeaua de conducte face parte dintr-un proiect pe scară largă, stația de tratare a apelor uzate care deservește orașul Zlatna și că modificarea traseului conductelor nu este posibilă, obiecțiile privind modificarea rutei, precum și cele privind plata daunelor... 13. Prin hotărârea din 13 iunie 2008, tribunalul județ al Alba a respins acțiunea recurentei ca fiind nefondată.
Tribunalul a considerat că cererea de acordare a unei chirii pentru utilizarea terenului său reprezenta o nouă cerere, formulată pentru prima dată în recurs, că terenul nu era ocupat de părțile pârâte și că, în orice caz, nu avea loc nici un caz de reclamantă cu chirie pentru utilizarea subsolului său. Dreptul și practica internă relevante14 Dispozițiile relevante ale Constituției românești, așa cum era ea în vigoare la momentul faptelor, se citesc după cum urmează art. 44 Pentru a realiza lucrări de interes general, autoritatea publică poate utiliza subsolul bunului imobil, cu obligația comună a proprietarului pentru daunele aduse terenului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru orice alte daune care i-ar fi imputate.
15. Dispozițiile relevante din Codul civil românesc, astfel cum a fost în vigoare la data faptelor, se citesc după cum urmează art. 489 Proprietatea solului ia proprietatea de mai sus și de mai jos. GRIFS 16. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de hotărârea instanței judecătorești pe care a inițiat-o în fața instanțelor interne pentru a remedia situația creată prin trecerea rețelei de conducte de sub teritoriul său. În esență, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de proprietate ca urmare a exploatării unei rețele de conducte de apă de către o societate care deține o licență care nu i-a plătit niciodată nicio despăgubire și susține că nu poate beneficia de proprietatea sa, nici nu poate construi, nici nu poate efectua lucrări agricole, situație care ar fi contrară articolului 44, al cincilea paragraf din Constituția română.
RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ă R Ț I Ț I Ă Ț II A FOST RĂSPUNS P Ă R Ț I Ț I Ț I Ă Ț I Ă Ț I , din motive de interes public și în c o n d i ț ii le prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În acest sens, a fost această privare de aplicarea unei legi considerate necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general? În special, această privare a impus recurentei o sarcină excesivă (Imobilitate Saffi, Italia, [GC], nr. 22774/93, CEDH 1999-V, 28.7.1999, § 59) Cauza recurentei a fost ascultată în mod echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere în special motivarea hotărârii Tribunalului județean d
Requête n o 61553/08 Viorica MAREAN contre la Roumanie introduite le 10 décembre 2008
1. La requérante, M me Viorica Marean, est une ressortissante roumaine, née en 1957 et résidant à Zlatna. Elle a été représentée devant la Cour par M e G. Băcilă-Buescu, avocate à Alba-Iulia. A. Les circonstances de l’espèce
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.La requérante était propriétaire d’un terrain de 7 384 m² dans le périmètre de la ville de Zlatna. En 1987, l’État expropria une superficie de 1 130 m² du terrain susmentionné afin de réaliser un projet industriel. Sur le terrain exproprié, ainsi que sur une partie des 6 254 m² du terrain restant après l’expropriation, fut réalisé un réseau de canalisations desservant une station d’épuration d’eau.
4.Avant 2004, ce réseau relevait de l’administration de l’entreprise « A.Z. » SA. A partir du 15 juillet 2004, l’administration du réseau fut reprise par l’État, qui délégua son exploitation à une nouvelle société, « A.C. » SA.
5.En 2004, la requérante notifia à l’entreprise chargée d’exploiter la station d’épuration d’eau que l’occupation et l’utilisation d’une partie de son terrain de 6 254 m² par le réseau de canalisations d’eau étaient illégales, n’ayant jamais fait l’objet d’une expropriation. Elle exprima son intention de trouver une solution amiable.
6.En 2005, vu l’absence de réponse à sa notification, la requérante assigna en justice la mairie de Zlatna et les sociétés « A.Z. » S.A. et « A.C. » S.A. afin de voir respecter son droit de propriété sur son terrain, ordonner à ces dernières de modifier le trajet des canalisations et de lui verser une indemnité pour l’utilisation de son terrain. La requérante sollicita également des dommages et intérêts en cas de non modification du trajet en question et un loyer.
7.Un rapport d’expertise fut ordonné en l’espèce afin d’identifier la superficie exacte du terrain de la requérante illégalement occupée par le réseau de canalisations, ainsi que la profondeur desdites canalisations. Le 23 juin 2005, l’expert conclut que le réseau de canalisations réalisé sur le terrain appartenant à la requérante mesurait 150,62 m², sur une profondeur allant de un à trois mètres, et qu’il ne respectait pas les plans des travaux. L’expert conclut qu’un total de 2 702 m² de terrain (faisant partie des 6 254 m²) appartenant à la requérante était affecté par les installations en question. D’après l’expert, aucune construction ne pouvait être édifiée sur les 2 702 m² de terrain en raison des risques d’inondation. L’expert considéra qu’en cas de sinistre des outillages spécifiques devraient y avoir accès, situation qui confirmait, selon celui-ci, la thèse de l’impossibilité de construction sur ledit terrain.
8.Par un jugement du 15 décembre 2005, le tribunal de première instance d’Alba Iulia accueillit partiellement l’action de la requérante et ordonna aux parties défenderesses de respecter le droit de propriété de la requérante sur son terrain de 7 384 m², tout en rejetant les autres griefs de la requérante avec la motivation suivante : « (...) compte tenu des conclusions du rapport d’expertise, le tribunal constate que le grief de la requérante concernant l’obligation des parties défenderesses de reconnaître son droit de propriété sur le terrain (...) est recevable, mais que les parties défenderesses ne peuvent pas être obligées de restituer ledit terrain, car il n’est pas prouvé qu’elles l’occupent. »
9.Le tribunal jugea ensuite qu’il n’y avait pas lieu d’ordonner la modification du réseau de canalisation d’eau occupant le terrain de la requérante en raison de l’ampleur du projet d’exécution, de l’importance stratégique de la station d’épuration d’eau et de considérations d’ordre technique. Le tribunal rejeta comme mal fondée la demande de la requérante concernant le paiement de dommages et intérêts en cas de non modification du réseau de canalisation. Quant aux demandes tendant au versement d’une indemnisation pour l’utilisation de son terrain et d’un loyer, le tribunal les rejeta avec la motivation suivante : « (...) le manque à gagner peut résulter de l’impossibilité d’effectuer des travaux agricoles sur le terrain dont le sous-sol est occupé par le réseau de canalisations. Il est évident qu’on ne peut pas imaginer un gain résultant de l’utilisation du sous sol, car il n’y a pas de travaux agricoles dans le sous sol (...). En échange, on pourrait parler d’un gain résultant de l’utilisation de la surface du terrain de la requérante, mais les parties défenderesses n’occupent pas ce terrain (...). Tous les attributs du droit de propriété (...) peuvent être exercés par la requérante et le paiement d’un loyer ou d’une autre taxe n’est pas justifié aussi longtemps que le droit de propriété de la requérante est respecté. Il est vrai que sur cette superficie de terrain il est impossible de construire (fait reconnu par l’expert) mais, à aucun moment la requérante n’a indiqué vouloir construire sur ce terrain ; il est discutable de savoir si le terrain peut être constructible, compte tenu de son emplacement dans une zone de collines (...). » La requérante se pourvut en cassation contre ce jugement.
10.Par un arrêt du 11 avril 2006, le tribunal départemental d’Alba fit droit au recours de la requérante, cassa le jugement et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance. Le tribunal jugea que, vu les conclusions du rapport d’expertise réalisé le 23 juin 2005, le terrain de la requérante était devenu inconstructible en raison du réseau de canalisations qui ne respectait pas les plans et impossible à exploiter en tant que terrain agricole en raison des risques d’inondation. Le tribunal conclut que l’article 44, 5 ème alinéa de la Constitution roumaine avait été méconnu car la requérante n’avait reçu aucune indemnisation pour l’utilisation de son terrain par les parties défenderesses. Le tribunal mentionna enfin que le tribunal de première instance devrait établir, par l’intermédiaire d’une expertise, le montant de l’indemnisation à octroyer à la requérante.
11.Saisi du jugement de l’affaire, le tribunal de première instance ordonna une expertise ayant pour objet l’établissement de la valeur d’un loyer annuel pour l’utilisation des 2 702 m² de terrain appartenant à la requérante. Le rapport d’expertise conclut à une valeur d’environ 4 370 EUR. Devant le tribunal de première instance, la requérante sollicita un loyer de 3 120 EUR.
12.Le 29 novembre 2007, le tribunal de première instance accueillit partiellement l’action de la requérante, ordonna aux parties défenderesses de reconnaître le droit de propriété de la requérante sur un terrain de 7 384 m², et rejeta les autres demandes de la requérante comme mal fondées, avec la motivation suivante : « (...) Compte tenu du fait que le réseau de canalisations fait partie d’un projet de grande ampleur, la station d’épuration desservant la ville de Zlatna et que la modification du trajet des canalisation n’est pas possible, les griefs concernant la modification du trajet, ainsi que celui concernant le paiement des dommages et intérêts seront rejetés (...) ».
13.Par un arrêt du 13 juin 2008, le tribunal départemental d’Alba rejeta le recours de la requérante comme mal fondé. Le tribunal jugea que la demande visant l’octroi d’un loyer pour l’utilisation de son terrain représentait une nouvelle demande, formulée pour la première fois en recours, que le terrain n’était pas occupé par les parties défenderesses et, qu’en tout état de cause, il n’y avait pas lieu d’indemniser la requérante avec un loyer pour l’utilisation de son sous-sol. B. Le droit et la pratique internes pertinents
14.Les dispositions pertinentes de la Constitution roumaine, tel qu’elle était en vigueur à l’époque des faits, se lisent comme suit : Article 44 – Le droit de propriété privée « (...) 5. Pour réaliser des travaux d’intérêt général, l’autorité publique peut utiliser le sous-sol d’un bien immobilier, avec l’obligation conjointe d’indemniser le propriétaire pour les dommages apportés au terrain, aux plantations ou aux constructions, ainsi que pour tout autre dommage qui lui serait imputable. »
15.Les dispositions pertinentes du code civil roumain, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits, se lisent comme suit : Article 489 « La propriété du sol emporte la propriété du dessus et du dessous. » GRIEFS
16.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de l’iniquité du jugement de l’action en justice qu’elle a engagée devant les tribunaux internes afin de remédier à la situation créée par le passage du réseau de canalisations sous son terrain. Elle critique notamment la motivation de l’arrêt du 13 juin 2008 du tribunal départemental d’Alba.
17.La requérante se plaint en substance d’une atteinte à son droit de propriété en raison de l’exploitation d’un réseau de canalisations d’eau par une société titulaire d’une licence qui ne lui a jamais versé la moindre indemnité. Elle affirme ne pas pouvoir profiter de son terrain, ni construire, ni effectuer des travaux agricoles, situation qui serait contraire à l’article 44, cinquième alinéa, de la Constitution roumaine.
1. La requérante a-t-elle été privée de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette privation procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ? En particulier, cette privation a-t-elle imposé à la requérante une charge excessive ( Immobiliare Saffi c. Italie , [GC], n o 22774/93, CEDH 1999-V, 28.7.1999, § 59) ? 2. La cause de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard notamment à la motivation de l’arrêt du tribunal départemental d’Alba du 13 juin 2008 ( Albina c. Roumanie , n o 57808/00, § 34, 28 avril 2005) ?