CtEDO 22.02.2022 Auto

COMAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
22.02.2022
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COMAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2022)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 50296/16 Teodor COMAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 februarie 2022 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată mai sus la 18 august 2016, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Teodor Coman, este un resortisant român născut în 1965. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A.M. Horhogea, un avocat care își desfășoară activitatea în Iași. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, M. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, administrator al unei societăi comerciale, a fost urmărit în justiie de șefii de înșelătorie și de falsuri în scris. Întregul proces în primă instană a avut loc în fața unei formări formate dintr-un judecător unic, I.G., de la Tribunalul de Primă Instană din Iași. Judecătorul a primit treisprezece martori, inclusiv B.M. și C.M., pe care reclamantul, asistat de avocatul său, l-a interogat. Prin hotărârea din 13 noiembrie 2014, Tribunalul, pe baza declarațiilor martorilor, a mai multor documente fiscale și contabile și a unei expertize în scris care concluzionase că reclamantul falsificase mai multe documente, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de trei ani și șase luni de închisoare. Recurgerea sa a fost înregistrată la rolul Tribunalului de apel din Iași și a fost atribuită formării a doi judecători I.E.C. și V.M., prezidată de acesta din urmă. În ședința din 30 iunie 2015, formarea de judecată a primit mai mulți martori, inclusiv B.M. și C.M. Reclamantul, asistat de avocatul său, nu a pus întrebări acestor martori. Judecătorul V.M., care a părăsit instanța de apel înainte de deschiderea dezbaterilor, a fost atribuit unei alte formări de judecată compuse din judecători M.M. și A.C. Dezbaterea a avut loc la 9 februarie 2016. Reclamantul a solicitat relaxarea, susținând că documentele în litigiu fuseseră semnate de B.M. și că acest martor și-a schimbat versiunea faptelor de mai multe ori în cursul procedurii. Prin hotărârea definitivă din 23 februarie 2016, tribunalul a confirmat condamnarea, dar și-a schimbat sentința în doi ani și opt luni de închisoare. Instanța de apel a considerat că nici un element nou prezentat în fața sa nu punea sub semnul întrebării faptele și responsabilitatea penală a reclamantului, astfel cum au fost stabilite în primă instanță, și a reamintit faptul că vina reclamantului a rezultat din declarațiile multor martori, care au fost reconfirmate de concluziile raportului de informare în scris. Cu privire la audierea pe care a făcut-o cu C.M. și B.M. la 30 iunie 2015, Comisia a remarcat că acești martori au confirmat doar faptele stabilite de instanța de primă instanță, fără a aduce niciun element nou. 13. Reclamantul a fost încarcerat la 24 februarie 2016. El și-a executat pedeapsa în mai multe închisori, inclusiv cele ale lui Iași, Botoșani, Jilava și Vaslui. Legea nr. 169/2017 de modificare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate a intrat în vigoare la 19 octombrie 2017. 240/2019. Dispozițiile sale relevante în speță sunt descrise în Decizia Dirjan și Ștefan c. România ((dec), nr 14224/15 și 50977/15, §§ 23-34, 15 aprilie 2020). Dispozițiile relevante în speță ale Codului de procedură penală se citesc după cum urmează art. 354 (...) Formațiunea de judecată rămâne aceeași pe toată durata procesului. Nu este posibil să se asigure continuitatea sa, compunerea sa se poate schimba înainte de deschiderea dezbaterilor. După ce dezbaterile au fost deschise, orice schimbare în componența formării de judecată duce la reînscrierea cauzei în rolul și redeschiderea dezbaterilor. (...) GRIFS 17. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile în care a fost reținut în închisorile în care și-a ispășit pedeapsa. Citând art. 6 din Convenție, el denunță, de asemenea, necunoașterea principiului "immediat" în fața instanței judecătorești. Reclamantul susține că condițiile în care se află în posesia sa sunt analizate într-un tratament inuman și degradant; la art. 3 din convenție, care este astfel formulat, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul ridică o excepție de la pierderea calității de victimă. Acesta indică faptul că, potrivit informațiilor furnizate de conducerea administrației Ö Õ , reclamantul a beneficiat, pentru că a fost victima unor condiții proaste de detenție, de o reducere a pedepsei cu 186 de zile, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 69/2017, pentru perioada cuprinsă între 24 februarie 2016 și 22 octombrie 2018. El adaugă că administrația a precizat, de asemenea, că numărul de zile corespunzătoare reducerii pedepsei sale va fi dedus din noua pedeapsă cu închisoarea pe care reclamantul o execută în prezent (punctul 14 de mai sus). 20. Reclamantul susține că remediul prevăzut de Legea nr. 169/2017 nu este suficient. Curtea amintește că, în decizia sa Dirjan și Ștefan c. România ((dec), nr 14224/15 și 50977/15, 15 aprilie 2020), Curtea a examinat cauze similare cu prezenta cerere și le-a declarat inadmisibile din cauza pierderii calității victimelor reclamanților. Curtea a constatat că Legea nr 169/2017, adoptată după Hotărârea pilot Rezimmeș și alte c. România 61667/12 și 3 altele, 25 aprilie 2017), a fost o redresare adecvată a încălcării articolului 3 din convenție. În special, aceasta a subliniat faptul că Legea nr. 169/2017 a introdus o compensație sub forma unei reduceri a pedepsei egală cu șase zile pentru fiecare perioadă de 30 de zile de detenție în condiții nefavorabile (Dirjan și Ștefan, citată anterior, §§ 28 și 29). În speță, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat niciun fapt sau argument nou care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea acestui aspect. 23. Curtea arată că reclamantul a beneficiat efectiv de acțiunea compensatorie introdusă prin legea nr. 169/2017. Aceasta constată că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a acorda, în temeiul acestei legi, o reducere a pedepsei cu 186 de zile pentru a compensa durata încarcerării sale în condiții necorespunzătoare de detenție între 24 februarie 2016 și 22 octombrie 2018 (punctul 19 litera (c). Mai sus). Această reducere, care corespunde duratei de închisoare a reclamantului în executarea pedepsei de doi ani și opt luni stabilită de instana de apel (punctul 11 de mai sus), se deduce automat din noua pedeapsă pe care o efectuează în prezent (punctul 19 de mai sus 24. Prin urmare, Curtea consideră că autoritățile naționale au recunoscut în esență încălcarea în cauză și au remediat în mod corespunzător și suficient. Curtea consideră că reclamantul nu mai poate pretinde că este victima condițiilor rele ale detenției sale mutatis mutandis, Dirjan și Ștefan, citată anterior, § 33.25. rația personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 privind încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție 26. Recurentul susține că procedura care a dus la pronunțarea hotărârii la data de 23 februarie 2016 de către tribunalul de apel din Iași nu a fost echitabilă. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. Recurentul susține încălcarea principiului "immediat" în fața Tribunalului pe motiv că judecătorii M.M. și A.C., care au asistat la dezbateri și au pronunțat hotărârea din 23 februarie 2016, nu au ascultat personal martorii, B.M. și C.M. (punctele 8 El susține că declarațiile acestor martori au fost decisive pentru condamnarea sa și pune sub semnul întrebării credibilitatea și fiabilitatea mărturiei B.M. (punctul 10 de mai sus). 29. Guvernul consideră că acest motiv este vădit nefondat și subliniază că cei doi martori sus-menționați au fost audiați în prezența reclamantului și a avocatului său atât de instanța de primă instanță, cât și de instanța de judecată (punctele 5 și 8 de mai sus). 30. Acesta arată că reclamantul nu este plâns în fața instanței judecătorești din cauza unei necunoașteri a principiului "immediatității" și că nu a solicitat o nouă audiere a acestor martori de către judecătorii M.M. și A.C. El subliniază că schimbarea formării judecătorești a fost justificată și că a respectat dispozițiile Codului de procedură penală (punctele 9 și 16 de mai sus). În cele din urmă, acesta susține că declarațiile B.M. și C.M. nu au fost singurele dovezi care au întemeiat condamnarea reclamantului (punctele 6 și 12 de mai sus). 31. Curtea face trimitere la principiile generale aplicabile cu privire la posibilitatea ca persoana acuzată să se confrunte cu martorii în prezența judecătorului care, în ultimă instanță, a statuat, pe care l-a reiterat în Hotărârea Iancu c. România 62915/17, §§ 42-45, 23 februarie 2021). 32. În speță, Curtea subliniază clar că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8999/07, § 32, 5 iulie 2011). Reclamantul fusese deja condamnat de Tribunalul de Primă Instanță din Iași, iar tribunalul de apel a confirmat această condamnare, reducând în același timp pedeapsa (punctele 6 și 11 de mai sus). 33. În ceea ce privește procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță din Iași, Curtea constată că același judecător care a pronunțat hotărârea din 13 noiembrie 2014 a administrat probele și a ascultat reclamantul și martorii (punctele 4 și 5 de mai sus). Prin urmare, Curtea nu constată nicio atingere a principiului immediat în această etapă a procedurii. 34. În ceea ce privește procedura în apel, Curtea constată, în primul rând, că modificarea componenței formării de judecată avea un temei juridic (punctul 16 de mai sus) și că nimic nu indică faptul că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37442/97, 9 iulie 2002). În această privință, Comisia constată că schimbarea a fost justificată prin apariția unei împrejurări administrative clare, și anume plecarea președintelui formării de judecată, judecătorul V.M., al instanței judecătorești (punctul 9 de mai sus și mutatis mutandis, Iancu, citată anterior, punctul 49). 35. Curtea observă apoi că dezbaterile au avut loc în fața aceleiași formațiuni de judecată care a pronunțat hotărârea din 23 februarie 2016 (punctele 10 și 11 de mai sus). Aceasta din urmă a avut la dispoziția sa procesele- .d. audiția martorilor în ședința din 30 iunie 2015, în cursul căreia reclamantul, prezent și reprezentat de avocatul său, a avut posibilitatea de a interoga martorii B.M. și C.M., dar nu a fost preevaluat (punctul În plus, Curtea ia notă de faptul că reclamantul putea solicita instanței de judecată o nouă audiere a martorilor în cauză, prezentând motivele care justificau o astfel de audiere. Or, se poate constata că a rămas pasiv pe această temă pe parcursul procedurii în fața instanței de apel. 36. Pe de altă parte, Curtea constată că instanța nu a acordat o nouă interpretare declarațiilor acestor martori. Dimpotrivă, Curtea a constatat că aceste depoziții nu prezentau niciun element nou în raport cu faptele stabilite de instanța de primă instanță (punctul 12 de mai sus și mutatis mutandis, Marilena-Carmen Popa c. România, nr 1814/11, § 43, 18 februarie 2020). 37. Curtea consideră că aceste elemente au compensat în mare măsură absența audierii martorilor menționați anterior de judecătorii M.M. și A.C. din instanța de judecată. 38. În plus, Curtea nu poate accepta teza reclamantului potrivit căreia declarațiile acestor martori au fost decisive pentru condamnarea sa (punctul 28 de mai sus). Curtea constată că condamnarea nu s-a întemeiat numai pe aceste mărturii, ci pe un set de probe, inclusiv documente scrise și, în special, o expertiză în scris (punctele 6 și 12 de mai sus). 39. În concluzie, având în vedere procedura penală considerată în ansamblul său, Curtea nu identifică nicio aparență de încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 40. Prin urmare, acest fapt este vădit nefondat și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 17 martie 2022. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă