CtEDO 16.11.2021 AI

AFFAIRE TOMA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.11.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Enquête effective) (Volet procédural);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE TOMA c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

A PATRU SECȚIUNE

CAUZA TOMA c. ROMÂNIA

(Recurență nr.

o

19146/18)

HOTĂRÂRE

16 noiembrie 2021

Această hotărâre este definitivă. Ea poate suferi corecturi de formă.

În cauza Toma c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patru secțiune), ședință într-un comitet compus din

:

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

președintă,

Iulia Antoanella Motoc,

Pere Pastor Vilanova,

judecători,

și din Ilse Freiwirth,

grefierul adjunct

de secțiune

,

Având în vedere recurența (nr.

o

19146/18) îndreptată împotriva României și prin care trei cetățeni ai acestui stat, d-nii Ștefan Toma și Laurențiu Toma și Dna Elena-Luminița Toma («

reclamanții

») au

sesizat Curtea în virtutea articolului

34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale («

Convenția

»)

la 12 aprilie 2018,

Având în vedere decizia de a aduce recurența la cunoștința guvernului român («

Guvernul

»),

Având în vedere observațiile părților,

După deliberare în cameră de consiliu la 19 octombrie 2021,

Pronunță hotărârea pe care o adoptă în această dată

:

1.

Implicați într-o bătaie, reclamanții au fost răniți și sancționați pentru participare la o rixă. Ei susțin că au suferit mauvais traitements din partea mai multor alte persoane și că nu a fost desfășurată o investigație efectivă la această privință. Ei se plâng de asemenea de lipsa echității procedurii la término căreia au fost sancționați. Invocă articolele 3 și 6 § 1 din Convenție.

2.

Reclamanții, toți membri ai aceleiași familii, s-au născut respectiv în 1967, 1969 și 1995. Ei locuiesc la București. Au fost reprezentați de d-l A. Grigoriu, avocat în București.

3.

Guvernul a fost reprezentat de agentele sale, Dna C.

Brumar și, în final, Dna

O.F. Ezer, din ministerul Afacerilor Externe.

4.

La 5 mai 2013, aproximativ la ora 21, a izbucnit o altercare în stradă între reclamanți și mai multe alte persoane. Elementul declanșator era deteriorarea mașinii reclamanților de un terț.

5

.

Reclamanții au apelat serviciile de urgență și poliția. Aresatorii pretenși plecând de la fața locului, poliția a colectat primele declarații ale reclamanților. Aceștia din urmă susțineau că au fost victime ale unei agresiuni și au precizat că au recunoscut printre agresori pe unul din vecinii lor, G.I. Serviciile de urgență au transportat reclamanții la spital pentru a primi primul ajutor.

Documentele medicale

6

.

Primul reclamant a fost tratat la spital pentru hematome la cap, brațe și picioare. Rănile sale principale au fost ruperea unui mușchi al piciorului, care a necesitat imobilizare cu ghips.

7

.

Primul reclamant a fost examinat de mai multe ori de medici legali, care au estimat că leziunile pe care le prezenta fuseseră provocate la 5 mai 2013 de loviturile date cu obiecte ascuțite și contondente, și că acestea necesitau între 14 și 16 zile de tratament.

8

.

Cel de-al doilea reclamant – soția primului reclamant – a fost tratată la spital pentru hematome la cap, abdomen și picioare. Medicul legal care a examinat-o a estimat că leziunile fuseseră provocate la 5 mai 2013 de loviturile date cu un obiect contondent și că acestea necesitau două sau trei zile de tratament.

9

.

Cel de-al treilea reclamant – fiul celor doi primi reclamanți – a fost tratat la spital pentru hematome la cap, brațe și genunchi. Medicul legal care l-a examinat a estimat că aceste leziuni fuseseră provocate la 5 mai 2013 de loviturile date cu sau contra unui obiect contondent și că acestea necesitau șapte sau opt zile de tratament.

10.

G.I. a fost de asemenea examinat de un medic legal. Acesta a constatat că prezenta o leziune la cap și o ecchimoza la braț, care necesitau opt sau nouă zile de tratament.

Investigația privind faptele din 5 mai 2013

11.

Poliția a întocmit un proces-verbal pentru a constata deteriorarea mașinii reclamanților. Ea a consemnat de asemenea primele declarații ale celor interesați (paragraf 5 mai sus).

12.

La 6 mai 2013, poliția a interogat G.I. Acesta din urmă a declarat că în ziua anterioară, în timp ce îi însoțea prietena la domiciliul, asistase la un conflict între vecini în strada sa. A negat că ar fi participat la conflict, și a afirmat că, fără niciun motiv, primul reclamant l-a lovit la cap cu o scaun. Interogată la rândul ei de poliție, prietena lui G.I. a confirmat versiunea faptelor prezentată de acesta.

13.

La 7 și 24 mai 2013, poliția a interogat C.N., persoana care presupus deteriorase mașina reclamanților. Versiunea sa a faptelor era următoarea. La 5 mai, în timp ce se întoarcea la domiciliu, foarte beat, se izbiese de o mașină parcată în stradă, ceea ce declanșase alarma vehiculului. Cei doi primi reclamanți ieșiseră atunci din domiciliu și îl loviseră. Căzuse la pământ și recăpătase cunoștința mai târziu în seara aceea. Nu mai era atunci nimeni în stradă. C.N. a precizat că avea intenția de a se supune unui examen medico-legal.

14

.

Interogați de poliție la 9 mai 2013, reclamanții cereau ca o investigație penală să fie deschisă pentru ca agresatorii lor să fie găsiți și sancționați. S-au constituit părți civile.

15.

Versiunea lor a faptelor era următoarea. C.N. vandalizase mașina lor și încercase să fure bijuteriile purtate de cel de-al doilea reclamant. Un grup de mai multe zeci de persoane venite să-l ajute pe C.N. îi atacaseră atunci. Printre ele, recunoscut pe trei dintre vecinii lor

: G.I., C.A. și D.C. Nu știau identitatea celorlalți agresori, dar erau capabili să-i recunoască. Agresorii îi loviseră cu pumnii și cu picioarele până ce pierduseră cunoștința.

16.

Interogat din nou de poliție la 10 mai, primul reclamant preciza că se refugiase în curtea unei case după ce G.I. l-a lovit pe el și membrii familiei sale cu o sticlă de sticlă, că în acea curte găsise o scaun și că, în stare de legitima apărare, folosise scaunul pentru a-l lovi pe G.I.

17

.

La 22 mai 2013, poliția deschide o investigație pentru vol cu violență asupra tentativei de vol a bijuteriilor celui de-al doilea reclamant.

18.

Interogat de poliție la 26 mai, C.A. a declarat că nu cunoaște reclamanții și că nu participase la rixă la 5 mai.

19.

Poliția a interogat opt vecini, martori ochiu ai faptelor. Aceștia au indicat că cei doi primi reclamanți ieșiseră din casa după declanșarea alarmei mașinii.

20.

Unii martori au afirmat că cei doi reclamanți loviră C.N., alții au declarat că nu asistaseră la acte de violență. Conform mărturiilor, un grup de mai puțin de zece persoane se îndreamase din casa lui G.I. către cea a reclamanților. O bătaie avusese loc. Reclamanții primiseră lovituri și primul reclamant lovise G.I. la cap cu o scaun. Mai mulți martori susțineau că recunoscuseră D.C. și G.I. printre agresorii reclamanților.

21.

La 26 mai 2013, doi polițiști se prezentaseră la domiciliul lui D.C. pentru a colecta depunerea. D.C. fiind absent, întocmiseră un proces

-verbal indicând că plecase în străinătate și că data reîntoarcerii nu era cunoscută.

22

.

La 30 mai 2016, poliția schimbă calificarea juridică a faptelor, considerând că convenea examinarea acestora din perspectiva infracțiunii de rixă.

23

.

La 14 iunie 2017, procuratura de pe lângă tribunalul de prima instanță de la București estimează că din declarațiile martorilor rezultă că reclamanții participaseră la o rixă. Consideră totuși că se agea vorba de un conflict spontan între vecini și că ținând seama de consecințe, nu exista interes public în urmărire.

24

.

Deci, în virtutea articolelor 18-1 și 91 ale codului penal, hotărâșe să clasifice cauza fără urmare penală, pronunță încheierea investigației și impune celor trei reclamanți, lui G.I. și lui C.N. o amendă administrativă de 500 lei români, aproximativ 100 euro (EUR) fiecare.

25

.

La 24 iulie 2017, procuratura refuză autorizarea reclamanților de a consulta dosarul.

26

.

Reclamanții au apelat clasificarea fără urmare penală și au cerut redeschiderea investigației. Susțineau că investigația fusese superficială și deplorau că plângerea lor pentru violențe intenționate nu dăduse loc niciunei investigații. Negau că ar fi participat la o rixă, susțineau că fuseseră victime ale unei agresiuni, și se plângeau că investigatorii nu identificaseră autorii pentru ca aceștia să fie sancționați. Contestau de altfel credibilitatea mai multor martori ale căror declarații întemeieseră decizia procuraturii. În fine, susțineau că nu fuseseră nici informați despre desfășurarea investigației nici autorizați să consulte dosarul înainte de înscrierea sa pe rol.

27

.

Printr-o hotărâre definitivă din 15 noiembrie 2017, judecătorul camerei preliminare al tribunalului de prima instanță de la București confirma decizia de clasificare fără urmare penală. Consideră că concluzia procuraturii era conformă cu piesele dosarului.

28

.

Ordona totuși continuarea investigației deschise privind deteriorarea mașinii reclamanților.

29

.

În versiunea în vigoare la momentul faptelor, codul penal cuprindea următoarele dispoziții

:

art. 18-1

«

1)

Nu constituie infracțiune [penală] un act care, deși fiind pedepsit de legea penală, nu prezintă gradul de severitate necesar pentru constituirea unei [asemenea] infracțiuni și este evident lipsit de importanță din cauza, pe de o parte, caracterului minim al atingerii aduse valorilor protejate de legea penală și, pe de alta parte, a conținutului concret (...)

3)

Procurorul sau tribunalul aplică unui asemenea act una din sancțiunile administrative prevăzute de art. 91.

»

art. 91

«

Atunci când hotărâșe înlocuirea răspunderii penale [prin răspundere administrativă] (

înlocuirea răspunderii penale

), tribunalul aplică una din sancțiunile la caracter administrativ următoare (...) o amendă de 10 la 1

000 lei.

»

art. 322

«

Participarea la o rixă este pedepsită cu o pedeapsă de închisoare (...) sau o amendă.

»

30

.

În versiunea în vigoare la momentul faptelor, codul de procedură penală cuprindea următoarele dispoziții

:

art. 341

«

:

a) respinge apelul pentru întârziere, inadmisibilitate sau lipsă de fundament

;

b) infirma decizia și ordona continuarea investigației

;

c) confirma decizia dar reforma motivația

;

(...)

»

31.

Reclamanții consideră că nu a fost desfășurată o investigație efectivă asupra violenței pe care au suferit-o la 5

mai 2013. Invocă

art. 3 din Convenție, care este redactat după cum urmează

:

«

Nimeni nu poate fi supus la tortură nici la pedeapseți sau tratamente inumane sau degradante.

»

Privind admisibilitatea

32.

Constatând că acest temei nu este evident nefondat nici inadmisibil pentru alt motiv vizat de articolul

35 din Convenție, Curtea-l declară admisibil.

Privind fondul

33.

Reclamanții consideră că investigația a fost superficială. Expun că nu au fost asociați acesteia și că nu au avut acces la dosar.

34.

Bazându-se pe concluziile autorităților interne, Guvernul afirmă pe de parte ca investigația a fost completă. El indică în această privință că a permis stabilirea participării reclamanților la o rixă pentru care erau parțial responsabili.

35.

Curtea reamintește că articolul

3 din Convenție implică pentru autoritățile naționale obligația de a desfășura o investigație oficială efectivă atunci când o persoană susține, în mod «

apărabil

», că a fost victimă a unor acte contrare articolului 3 și comise în circumstanțe suspecte, indiferent de calitatea persoanelor implicate (

M.C. c. Bulgaria

, nr.

o

XII și

Macovei și alții c.

România

, nr.

o

5048/02, § 46, 21 iunie 2007). Cu privire la tratamentele

administrate de persoane particulare,

Curtea a ajuns de mai multe ori

la aplicabilitatea articolului 3 la cazuri de mauvais traitements intenționat, inclusiv infligerea de răniri în cursul unei bătăi, considerând că actele în cauză aveau natura să suscite sentimente de umilință și degradare la victimă (

Nicolae Virgiliu Tănase c. România

[GC], nr.

o

41720/13, § 119, 25 iunie 2019 și jurisprudența citată).

36.

În cauza prezentă, ea constată cu ușurință că reclamanții prezentau după fapte leziuni care au fost constatate de medici și care au dat loc la întocmirea de certificate medicale (paragrafele 6-9 mai sus

). Ținând seama de leziunile corporale care au necesitat mai multe zile de tratament (paragrafele 7, 8 și 9 mai sus), Curtea consideră că atingerea care fusese adus în mod clar la integritatea corporală este suficientă pentru a atinge pragul de severitate

necesar pentru a cădea sub lovul articolului 3 din Convenție.

37.

Ea observă apoi că reclamanții au depus o plângere penală cu calitate de parte civilă pentru a obține reparație a acestor violențe (paragraf 14 mai sus).

38.

Ea constată totuși că nu a fost deschisă o investigație privind aceste violențe

: singurele investigații care fuseseră desfășurate priveau alegația de vol cu violență a bijuteriilor celui de-al doilea reclamant (paragraf 17 mai sus).

39.

În particular, autoritățile de investigație nu încercaseră să identifice persoanele care răniseră reclamanții nici să determine circumstanțele exacte în care aceștia fuseseră răniți.

40.

Curtea observă de asemenea că după recalificarea juridică a faptelor la 30 mai 2016 (paragraf

22 mai sus), nu mai fusese act de investigație, și procuratura pronunță în final, la 14 iunie 2017, o clasificare fără urmare penală (paragraf 23 mai sus). De surcroit, reclamanții nu fuseseră asociați investigației, procuratura refuzând să-i lase să ia cunoștință de piesele dosarului (paragraf 25 mai sus

).

41.

Ținând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că modul în care procedura penală a fost condusă în cauza prezentă nu a fost în conformitate cu cerințele articolului 3.

42.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție

.

43.

Reclamanții se plâng că fuseseră condamnați la plată de amendă pentru participare la o rixă. Invocă art. 6 § 1 din Convenție, care este redactat după cum urmează

:

«

Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de un tribunal independent și imparțial, stabilit de legea, care va decide (...) asupra fondu oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. (...)

»

Privind admisibilitatea

44.

Guvernul

susține că, pe de o parte, reclamanții ar fi putut contesta hotărârea pronunțată la 15 noiembrie 2017 de judecătorul camerei preliminare și, pe de alta parte, amenда administrativă care li fusese impusă nu se încadrează în sfera penală.

45.

Reclamanții

răspund acestor argumente că hotărârea judecătorului camerei preliminare era definitivă, și că ținând seama de jurisprudența Curții amendata administrativă trebuie analizată ca o sancțiune penală.

46.

Curtea constată că în virtutea articolului 341 § 8 al codului de procedură penală, decizia judecătorului camerei preliminare sesizat cu apel împotriva unei decizii de clasificare a procuraturii este definitivă (paragraf 30 mai sus).

47.

Hotărârea din 15 noiembrie 2017 era deci definitivă și, prin urmare, reclamanții nu dispuneau de nicio cale de recurs pentru a o contesta.

48.

Rezultă că excepția de neepuizare a căilor de recurs interne formulată de Guvern trebuie respinsă.

49.

Cu privire la argumentul Guvernului conform căruia amenada impusă reclamanților nu se încadrează în dreptul penal, Curtea reamintește că în virtutea jurisprudenței sale constante, existența unei «

acuzații în materie penală

» trebuie apreciată pe baza a trei criterii, numite în mod obișnuit «

criterii

Engel

» (

Engel și alții c. Țările de Jos

, 8 iunie 1976, § 82, seria A nr.

o

22

; a se vedea de asemenea,

Jussila c.

Finlanda

[GC], nr.

o

XIV).

50.

În cauza prezentă, ea constată că în virtutea articolului 322 al codului penal, reclamanții riscau să li se impună o pedeapsă de închisoare pentru participare la o rixă (paragraf 28 mai sus). Ea observă de asemenea că amendata litigioasă fusese impusă pe baza unei reguli de drept enunțate în codul penal (paragraf 29 mai sus). Această regulă vizează asigurarea ordinii publice prin sancționarea rixes. Ca atare, ea se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup determinat având status particular.

51.

De altfel, amendata impusă reclamanților nu tindea la reparație pecuniară a unui prejudiciu ci viza esențial scop de descurajare și pedeapsă.

52.

Curtea consideră deci că această amendă prezintă caracterul penitiv propriu sancțiunilor penale.

53.

Deci, articolul

6 din Convenție se aplică în cauza prezentă sub aspect penal.

54.

Constatând că temeiul nu este evident nefondat nici inadmisibil pentru alt motiv vizat de articolul

35 din Convenție, Curtea-l declară admisibil.

Privind fondul

55.

Reclamanții se plâng că nu beneficiaseră de un proces echitabil. Susțin că li s-a impus o amendă pe baza unui dosar la care nu aveau acces (paragraf 25 mai sus), că judecătorul camerei preliminare nu a luat în considerare argumentele lor și a respins apelul fără să-i audiene în persoană (paragraf 28 mai sus).

56.

Guvernul consideră că procedura de contestare a amendei a decurs în respectarea garanțiilor fundamentale ale procesului echitabil. El afirmă că judecătorul camerei preliminare confirmă decizia procuraturii la sfârșitul unui raționament motivat bazat pe piesele dosarului investigației.

57.

Curtea reamintește că atunci când o instanță de apel este chemată să cunoască o cauză pe fapt și pe drept și să studieze în ansamblu chestiunea vinovăției sau nevinovăției unui justițiar, echitatea procesului cere ca aceasta să nu hotărască asupra acestor chestiuni fără a aprecia direct mărturiile prezentate în persoană de către acuzat care susține că nu comisese actul considerat infracțiune penală (

Constantinescu c. România

, nr.

o

58.

Ea reamintește

de asemenea că cei care au responsabilitatea de a hotărî asupra vinovăției sau nevinovăției unui acuzat trebuie, în principiu, să fie în măsură să audiene martorii în persoană și să evalueze fiabilitatea. Evaluarea fiabilității unui martor este o sarcină complexă care în general nu poate fi îndeplinită prin simpla citire a declarațiilor scrise (

Dan c.

Moldova

, nr.

o

8999/07, §

33, 5

iulie 2011).

59.

În cauza prezentă, amploarea puterilor judecătorului camerei preliminare, ca instanță de control a unei decizii de clasificare fără urmare penală, este definită de art. 341 § 6 al codului de procedură penală (paragraf

30 mai sus). În virtutea acestui articol, persoana interesată poate contesta decizia de clasificare fără urmare penală în fața judecătorului camerei preliminare. Acesta din urmă este chemat să examineze cauza pe fapt și pe drept. Poate deci confirma sau infirma decizia procuraturii, sau încă modifica baza juridică a clasificării fără urmare penală (paragraf 30 mai sus).

60.

Curtea consideră deci că examinând legalitatea și bunul-fondul clasificării fără urmare penală, judecătorul camerei preliminare se pronunță asupra chestiunii vinovăției sau nevinovăției justițiarului interesat.

61.

Revenind la faptele cauzei prezente, ea observă că reclamanții au contestat în fața judecătorului camerei preliminare bunul-fondul ordonanței procuraturii prin care fuseseră condamnați la amendă pentru participare la o rixă (paragraf 24 mai sus). Au pus sub semnul întrebării credibilitatea mai multor martori ale căror declarații întemeieseră ordonanța procuraturii (paragraf 27 mai sus). De plus, au susținut că investigația fusese superficială și s-au plâns de refuzul procuraturii de a-i autoriza acces la piesele dosarului (paragrafele 26 și

27 mai sus).

62.

Judecătorul camerei preliminare a estimat că concluzia procuraturii era conformă cu elemente ale dosarului (paragraf 28 mai sus) și a respins contestația reclamanților fără răspunde la niciunul din argumentele lor și chiar fără a audiene cei interesați (paragraf 28 mai sus).

63

.

Curtea consideră că procedând în această manieră, acest judecător care s-a pronunțat în final asupra acuzației de participare la o rixă și confirmat

a sancțiune impusă reclamanților a restricționat sensibil drepturile lor la apărare.

64.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului

6 §

1 din Convenție.

65.

Potrivit articolului 41 din Convenție

:

«

Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții contractante nu permite ștergerea decât în mod imperfect a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

»

66.

Reclamanții cer 383 euro (EUR) la titlul prejudiciului material pe care consideră că l-au suferit. Expun că această sumă corespunde sumei de 308 EUR pe care au plătit-o la titlu de amendă, plus 75 EUR reprezentând costul expertizelor medico-legale.

67

.

Cer de asemenea 10

000 euro (EUR) pentru daunagru moral, și 4

716

EUR la titlu al taxelor și cheltuielilor angajate în cadrul procedurilor desfășurate în fața jurisdicțiilor interne și în fața Curții. În sprijinul cererii, prezintă chitanțe atestând plata de onorariilor de avocat în valoare totală de 2

716

EUR. Precizează că suma de 2

000

EUR reprezintă «

onoraruri de versarsi în caz de succes al demersului întreprins în fața Curții europene

».

68.

Guvernul se opune acestor prețintinderi.

69.

Curtea constată că reclamanții au angajat cheltuieli medicale pentru a constata leziunile pe care le suferiseră și susține plângerea penală (paragrafele 6-9 mai sus). Se agea deci vorba de cheltuielile și expensele angajate în cadrul procedurii desfășurate în fața jurisdicțiilor interne. Deci, Curtea consideră că este cazul să țin seama de cererea de rambursare a costului expertizelor medicale în partea privind taxele și cheltuielile (paragraf 75 mai jos).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2021-12-21
0,96
AFFAIRE STAMATE ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE STAMATE ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 29684/18) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stamate et autres c. Roumanie, La Cour européenne d
CtEDO 2021-11-16
0,96
AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE (Requête n o 31611/18) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marin c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qu
CtEDO 2021-10-12
0,95
AFFAIRE BOJANI c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BOJANI c. ROUMANIE (Requête n o 76393/17) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bojani c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (q
CtEDO 2023-03-07
0,95
AFFAIRE STOICU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE STOICU c. ROUMANIE (Requête n o 25598/18) ARRÊT STRASBOURG 7 mars 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stoicu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (quatr
CtEDO 2021-10-12
0,95
AFFAIRE BOGNÁR c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BOGNÁR c. ROUMANIE (Requête n o 11646/06) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bognár c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (q
Sursă