Popa și alții împotriva României

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Adrese nr. 19462/06, 48003/06 și 1457/07 Ioan POPA și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 12 aprilie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 4 mai, 24 noiembrie și, respectiv, 21 decembrie 2006, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cu privire la solicitarea Curții de a elimina cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la declarațiile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt români, italiani și germani.

Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Razvan-Horatiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul italian și german nu au exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție). Faptele cauzelor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: În cazul nr. 19462/06, reclamantul a introdus, în 2002, proceduri penale cu cereri civile împotriva unei terțe părți pentru furt, care au fost respinse printr-o decizie finală din 15 iunie 2007 a Curții Județenești de la București. În cazul nr. 48003/06, terți au interzis o procedură împotriva reclamantului în 1996, cerând anularea unui contract de construcție a unei clădiri, care a fost permisă prin decizia finală din 26 mai 2006 a Curții de Apel Targu-Mures.

În cazul nr. 1457/07, Reclamantul a introdus, în 1994, proceduri împotriva Consiliului Local Constanta și a terților care solicită returnarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile, autorizate printr-o decizie finală din 26 iunie 2006 a Curții de Casație. Toate cererile se referă la durata procedurii interne, care variază între cinci ani și o lună și douăsprezece ani. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne.

Reclamanții au formulat, de asemenea, alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de proceduri, și anume în temeiul articolului 6 § 1 privind rezultatul și nejustificarea procedurii, lipsa de independență și imparțialitate a instanțelor (toate cererile), în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește presupusele încălcări ale drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile sau a presupuselor drepturi pecuniare (toate cererile) și în temeiul articolelor 14 din Convenția și 2 § 2 din Protocolul nr. 4 privind discriminarea bazată pe opinia și statutul politic și limitarea libertății reclamantului de a părăsi țara înainte de 1989 (denumită în continuare nr. 1457/07).

A. Reclamații în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii Reclamanții se plâng în legătură cu durata procedurii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” 1. Declarațiile unilaterale ale Guvernului și pozițiile reclamanților Prin scrisorile din 12 iulie, 19 octombrie și, respectiv, 9 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție.

POPA c. România (n. 19462/06) cererea depusă de Ioan Popa. Prin scrisoarea din 12 iulie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului doar ca satisfacție suma de 1 850 EUR, Valoarea pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, suma respectivă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție.

În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” RUGGIERO c. România (nr. 4803/06) cererea depusă la 24 noiembrie 2006 de Franco Ruggiero. Prin scrisoarea din 9 decembrie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii.

Guvernul este dispus să plătească reclamantului doar ca satisfacție a sumei de 3 300 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” RUTTER c. România (n. 1457/07) Cererea depusă de Maria Rodica Eugenia Rutter. Prin scrisoarea din 19 octombrie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului doar ca satisfacție a sumei de 3.200 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții.

Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de guvern. 2. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă.

B. Alte plângeri referitoare la articolele 6 § 1 și 14 din Convenție, la art. 1 din Protocolul nr. 1 și la art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta, hotărăște în vederea eliminării cererilor din lista sa de cazuri în măsura în care acestea se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, declara restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct secretar

THIRD SECTION

DECISION Applications nos. 19462/06, 48003/06 and 1457/07 Ioan POPA and Others against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12 April 2011 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 4 May, 24 November and 21 December 2006 respectively, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to the declarations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are Romanian, Italian and German nationals respectively.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Razvan-Horatiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs. The Italian and the German Governments did not exercise their right to intervene (Article 36 § 1 of the Convention). The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows: In case no. 19462/06, the applicant brought, in 2002, criminal proceedings with civil claims against a third party for theft, which were rejected by a final decision of 15 June 2007 of the Bucharest County Court. In case no. 48003/06, third parties brought proceedings against the applicant in 1996, seeking the annulment of a contract for the construction of a building, which was allowed by a final decision of 26 May 2006 of the Targu-Mures Court of Appeal.

In case no. 1457/07, the applicant brought, in 1994, proceedings against the Constanta Local Council and third parties seeking the return of property rights over immovable property, which was allowed by a final decision of 26 June 2006 of the Court of Cassation. All applications concern the length of the domestic proceedings, which varies from five years and one month to twelve years. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts.

The applicants also raised different other complaints in respect of the same sets of proceedings, namely under Article 6 § 1 regarding the outcome and the unfairness of the proceedings, the lack of independence and impartiality of the courts (all applications), under Article 1 of Protocol No. 1 regarding alleged violations of property rights over immovable property or alleged pecuniary rights (all applications) and under Articles 14 of the Convention and 2 § 2 of Protocol No. 4 regarding discrimination based on political opinion and status and limitation on the applicant’s freedom to leave the country before 1989 (application no. 1457/07). THE LAW A. Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings The applicants complained about the length of the proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” 1. The Government’s unilateral declarations and the applicants’ positions By letters dated on 12 July, 19 October and 9 December 2010 respectively, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. 1. POPA v. Romania (no. 19462/06) Application lodged by Ioan Popa. By letter of 12 July 2010 the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings.

The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 1,850, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” 2. RUGGIERO v. Romania (no. 48003/06) Application lodged on 24 November 2006 by Franco Ruggiero. By letter of 9 December 2010, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 3,300, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” 3. RUTTER v. Romania (no. 1457/07) Application lodged by Maria Rodica Eugenia Rutter.

By letter of 19 October 2010, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 3,200, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention.

In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” The applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government.

2. The Court’s assessment The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time ( Abramiuc v. Romania , no. 37411/02, §§103-109, 24 February 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

B. Other complaints Referring to Articles 6 § 1 and 14 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 2 § 2 of Protocol No. 4, the applicants complained of further aspects related to the above proceedings. Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected, pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein, Decides to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, Declares the remainder of the applications inadmissible. Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President