HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 38243/05 și 39486/08 de către Eugen POPA și Mircea VINTILĂ împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 19 octombrie 2005 și 15 iulie 2008, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 14 aprilie 2011 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți români. Guvernul român („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu din Ministerul Afacerilor Externe. Ambele cereri se referă în principal la durata procedurilor penale împotriva reclamanților pentru diferite infracțiuni penale. 38243/05 procedurile au durat șapte ani și șase luni pentru trei niveluri de competență. În cererea nr. 39486/08, procedurile au durat zece ani și două luni pentru trei niveluri de competență. COMPLAINTĂ Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de durata procedurii. aplicarea nr. 38243/05 se plângea pentru ilegalitatea deținutului pre judecător. Considerând la art. 5 § 5 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 38243/05 se plângea în continuare de imposibilitatea în temeiul legii române de a solicita compensare pentru detenția pre judecător ilegală. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 39486/08 s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii penale, imparțialitatea judecătorilor și lipsa de motivație a hotărârilor judecătorilor. În baza articolului 6 § 2 din Convenție, reclamantul, în cererea nr. 39486/08, s-a mai plângut de încălcarea presunției de nevinovăție. El a afirmat că condamnarea sa a fost bazată pe dovezi neconcludențiale. În baza articolului 3 din Convenția, reclamantul, în cererea nr. 39486/08, s-a plângut de asemenea că prima sa declarație a fost dată sub tortura. În cele din urmă, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 39486/08 s-a plângut de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește presupusele încălcări ale procedurii interne. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Au solicitat, de asemenea, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. (a) POPA c. România (nr. 38243/05) Cererea a fost depusă la 19 octombrie 2005 de Popa Eugen, născut la 24 iunie 1952, și care a rezistat în Iași, România. Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – prin intermediul acestei declarații unilaterale – recunoașterea prelungirii excesive a procedurii penale împotriva reclamantului Eugen Popa, precum și absența unui remediu eficace pentru încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă a sumei de 1.600 EUR, valoare pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile care rezultă din procedura internă până la data acceptării prezentei declarații unilaterale și care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să constate că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție” (b) VINTILĂ v. România (nr. 39486/08) Cererea a fost depusă la 15 iulie 2008 de Vintilă Mircea, născut la 10 decembrie 1959, și reședința în București, România. Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – printr-o formă a acestei declarații unilaterale – recunoașterea lungii excesive a procedurii interne la care reclamantul a fost parte. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 3,200 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, care este destinată acoperirii tuturor prejudiciilor materiale și morale, precum și a costurilor și cheltuielilor și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă. Alte plângeri referitoare la articolele 3, 5 §§ 1, 3, 4 și 5, 6 §§ 1 și 2 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct secretar
Applications nos. 38243/05 and 39486/08
by Eugen POPA and Mircea VINTILĂ
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28 June 2011 as a Committee composed of:
Ján Šikuta,
President,
Ineta Ziemele,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on 19 October 2005 and 15
July 2008,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 14 April 2011 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to these declarations,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants are Romanian nationals. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan-Horațiu Radu from the Ministry of Foreign Affairs.
Both applications concern mainly the length of criminal proceedings against the applicants for various criminal offences. In application no.
38243/05 the proceedings have lasted for seven years and six months for three levels of jurisdiction. In application no. 39486/08 the proceedings have lasted for ten years and two months for three levels of jurisdiction.
1.
Invoking Article 6 § 1 of the Convention the applicants complained of the length of proceedings.
2.
Relying on Article 5 §§ 1, 3 and 4 of the Convention, the applicant in
application no. 38243/05 complained about the illegality of the pre
‑
trial
detention.
3.
Relying on Article 5 § 5 of the Convention, the applicant in application no. 38243/05 further complained about the impossibility under Romanian law at the time to claim compensation for the illegal pre
‑
trial
detention.
4.
Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant in application no. 39486/08 complained about the outcome of the criminal proceedings, impartiality of judges and lack of motivation of the courts’ judgments.
5.
Relying on Article 6 § 2 of the Convention, the applicant in application no. 39486/08 further complained about the breach of the presumption of innocence. He asserted that his conviction had been based on inconclusive evidence.
6.
Relying on Article 3 of the Convention the applicant in application no.
39486/08 also complained that his first declaration had been given under torture.
7.
Finally, relying on Article 13 of the Convention the applicant in application no. 39486/08 complained about the lack of an effective remedy in respect of the alleged breaches of the fairness of the domestic proceedings.
A.
Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings. This provision provides as follows:
“In the determination of ...any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
1.
The Government’s unilateral declarations
Following unsuccessful friendly settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article
37 of the Convention.
(a)
POPA v. Romania (no. 38243/05)
The application was lodged on 19 October 2005 by Popa Eugen, born on 24
June 1952, and residing in Iași, Romania.
By a letter dated 14 April 2011, the Government submitted a unilateral
declaration providing as follows:
“The Government declares – by a way of this unilateral declaration – its acknowledgement of the excessive length of the criminal proceedings against the applicant Eugen Popa, as well as the absence of an effective remedy for the breach of Article
6 § 1 of the Convention in respect of the length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR
1,600, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses resulting from the domestic proceedings until and including the date of the Court’s acceptance of the present unilateral declaration, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article
37 § 1 (c) of the Convention”
(b)
VINTILĂ v. Romania (no. 39486/08)
The application was lodged on 15 July 2008 by Vintilă Mircea, born on 10
December 1959, and residing in Bucharest, Romania.
By letter dated 14
April
2011, the Government submitted a unilateral declaration providing as follows:
“The Government declares – by a way of this unilateral declaration – its acknowledgement of excessive length of the domestic proceedings to which the applicant was a party. The Government is prepared to pay to the applicant as
just
satisfaction
the sum of EUR 3,200, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”
2.
The applicants’ positions
The applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government.
3.
The Court’s assessment
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
, [GC], no. 26307/95, §§ 75
‑
The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (
Abramiuc v. Romania
, no.
37411/02, §§103-109, 24 February 2009).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases
– the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.
B.
Other Complaints
Relying on Articles 3, 5 §§ 1, 3, 4 and 5, 6 §§ 1 and 2 and 13 of the Convention, the applicants complained of further aspects related to the above proceedings.
Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and
4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the applications inadmissible.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Deputy Registrar
President