CtEDO 28.06.2011 Auto

POPA AND VINTILA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
28.06.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
POPA AND VINTILA v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 38243/05 și 39486/08 de către Eugen POPA și Mircea VINTILĂ împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 19 octombrie 2005 și 15 iulie 2008, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 14 aprilie 2011 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți români. Guvernul român („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu din Ministerul Afacerilor Externe. Ambele cereri se referă în principal la durata procedurilor penale împotriva reclamanților pentru diferite infracțiuni penale. 38243/05 procedurile au durat șapte ani și șase luni pentru trei niveluri de competență. În cererea nr. 39486/08, procedurile au durat zece ani și două luni pentru trei niveluri de competență. COMPLAINTĂ Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de durata procedurii. aplicarea nr. 38243/05 se plângea pentru ilegalitatea deținutului pre judecător. Considerând la art. 5 § 5 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 38243/05 se plângea în continuare de imposibilitatea în temeiul legii române de a solicita compensare pentru detenția pre judecător ilegală. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 39486/08 s-a plâns în legătură cu rezultatul procedurii penale, imparțialitatea judecătorilor și lipsa de motivație a hotărârilor judecătorilor. În baza articolului 6 § 2 din Convenție, reclamantul, în cererea nr. 39486/08, s-a mai plângut de încălcarea presunției de nevinovăție. El a afirmat că condamnarea sa a fost bazată pe dovezi neconcludențiale. În baza articolului 3 din Convenția, reclamantul, în cererea nr. 39486/08, s-a plângut de asemenea că prima sa declarație a fost dată sub tortura. În cele din urmă, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 39486/08 s-a plângut de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește presupusele încălcări ale procedurii interne. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Au solicitat, de asemenea, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. (a) POPA c. România (nr. 38243/05) Cererea a fost depusă la 19 octombrie 2005 de Popa Eugen, născut la 24 iunie 1952, și care a rezistat în Iași, România. Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – prin intermediul acestei declarații unilaterale – recunoașterea prelungirii excesive a procedurii penale împotriva reclamantului Eugen Popa, precum și absența unui remediu eficace pentru încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă a sumei de 1.600 EUR, valoare pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile care rezultă din procedura internă până la data acceptării prezentei declarații unilaterale și care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să constate că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție” (b) VINTILĂ v. România (nr. 39486/08) Cererea a fost depusă la 15 iulie 2008 de Vintilă Mircea, născut la 10 decembrie 1959, și reședința în București, România. Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – printr-o formă a acestei declarații unilaterale – recunoașterea lungii excesive a procedurii interne la care reclamantul a fost parte. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 3,200 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, care este destinată acoperirii tuturor prejudiciilor materiale și morale, precum și a costurilor și cheltuielilor și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă. Alte plângeri referitoare la articolele 3, 5 §§ 1, 3, 4 și 5, 6 §§ 1 și 2 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct secretar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă