GEORGESCU AND MANESCU v. ROMANIA

Alexandru GEORGESCU și Constantin MĂNESCU împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 10 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 24 noiembrie 2003 și, respectiv, 1 noiembrie 2007, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 10 septembrie 2009 și 3 decembrie 2009 în care se solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți români. Guvernul român („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu din Ministerul Afacerilor Externe. Ambele cereri se referă în principal la durata procedurilor penale împotriva reclamanților pentru diferite infracțiuni penale. În ambele cazuri durata procedurii depășește nouă ani. În ceea ce privește cererea nr. 2425/04, procedurile sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne. COMPLAINTE Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de lungimea procedurii. Considerând art. 5 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 2425/04 se plângea, de asemenea, de legalitatea detenției anterioare. În baza articolelor 6 § 1, 7 și 13 din Convenția, reclamantul în cererea nr. 2425/04 s-a plângut, de asemenea, de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, de evaluare a faptelor și a dreptului și de lipsa unui remediu eficace împotriva deciziilor instanțelor. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul în cererea nr. 48738/07 s-a plâns în legătură cu durata procedurii care, în opinia sa, constituie tortura psihologică. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor formulate de cereri. Au solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. GEORGESCU c. România (nr. 2425/04) Cererea a fost depusă la 24 noiembrie. 2003 de Georgescu Alexandru, născut la 14 august 1955, în Craiova, care rezidă la București, România. Prin scrisoarea din 10 septembrie 2009, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – printr-un mod de această declarație unilaterală – recunoașterea încălcării articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii excesive a procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului doar ca satisfacție a sumei de 3 400 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile care rezultă din procedura internă până la data acceptării prezentei declarații unilaterale și care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2009, reclamantul a refuzat să accepte suma indicată în propunerea Guvernului. El a declarat că suma propusă a fost neacceptabil de scăzută în comparație cu costurile și cheltuielile pe care le-a suportat. MĂNESCU v. România (nr. 48738/07) Cererea a fost depusă la 1 noiembrie 2007 de către Mănescu Constantin, născut la 19 aprilie Din 1949, în Turburea, locuind în Turburea, județul Gorj, România. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2009, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care prevede următoarele: „Guvernul declară – printr-o formă a acestei declarații unilaterale – recunoașterea încălcării articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere durata excesivă a procedurii. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului doar ca satisfacție suma de 2.900 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2010, reclamantul a declarat că este satisfăcut cu suma propusă de Guvern pentru acoperirea pecuniară, precum și cu prejudiciu moral pe care a susținut evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă. În ceea ce privește cererea nr. 2425/04, având în vedere că procedura în cauză este încă în așteptare în fața instanțelor interne, decizia de grevă a Curții nu aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. Alte plângeri privind articolele 3, 5, 6 § 1, 7 și 13 din Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, cererea de a declara restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 2425/04 and 48738/07

by Alexandru GEORGESCU and Constantin MĂNESCU

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10

May

2011 as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged respectively on 24

November

2003 and 1 November 2007,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 10

September

2009 and 3

December

2009 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to those declarations,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Romanian nationals. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan-Horațiu Radu from the Ministry of Foreign Affairs.

Both applications concern mainly the length of criminal proceedings against the applicants for various criminal offences. In both cases the length of the proceedings exceeds nine years. In respect of application no.

2425/04, the proceedings are still pending before the domestic courts.

COMPLAINTS

1.

Invoking Article 6 § 1 of the Convention the applicants complained of the length of proceedings.

2.

Relying on Article 5 of the Convention, the applicant in application no.

2425/04 also complained about the legality of the pre-trial detention.

3.

Relying on Articles 6 § 1, 7, and 13 of the Convention the applicant in application no. 2425/04 also complained about an infringement of his right to a fair trial, the assessment of facts and law, and a lack of an effective remedy against the courts’ decisions.

4.

Relying on Article 3 of the Convention the applicant in application no. 48738/07 complained about the length of the proceedings which in his view amounted to psychological torture.

THE LAW

A.

Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings. This provision provides as follows:

“In the determination of ...any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

1.

The Government’s unilateral declarations

Following unsuccessful friendly settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 of the Convention.

a.

GEORGESCU v. Romania (no. 2425/04)

The application was lodged on 24

November

2003 by Georgescu

Alexandru, born on 14

August

1955, in

Craiova, residing in Bucharest, Romania.

By letter dated 10

September

2009 the Government submitted a unilateral declaration providing as follows:

“The Government declares – by a way of this unilateral declaration – its acknowledgement of the violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the excessive length of the proceedings.

The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 3,400, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses resulting from the domestic proceedings until and including the date of the Court’s acceptance of the present unilateral declaration, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the Court’s decision pursuant to Article 37

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention”.

By letter dated 9 November 2009, the applicant refused to accept the amount indicated in the Government’s proposal. He stated that he found the proposed amount to be unacceptably low in comparison with the costs and expenses he had incurred.

b.

MĂNESCU v. Romania (no. 48738/07)

The application was lodged on 1

November

2007 by Mănescu

Constantin, born on 19

April

1949, in Turburea, residing in Turburea, Gorj County, Romania.

By letter dated 3 December 2009 the Government submitted a unilateral declaration providing as follows:

“The Government declares – by a way of this unilateral declaration – its acknowledgement of the violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the excessive length of the proceedings.

The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 2,900, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article

37 § 1 (c) of the Convention.”

By letter dated 28 January 2010, the applicant stated that he is satisfied with the amount proposed by the Government to cover the pecuniary, as well as non-pecuniary damage he had sustained

.

2.

The Court’s assessment

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (

Abramiuc v. Romania

, no.

37411/02, §§103-109, 24 February 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases

– the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

With respect to application no. 2425/04, since the proceedings concerned are still pending before the domestic courts, the Court’s strike-out decision is without prejudice to use by the applicant of other remedies to obtain redress for any delay in the proceedings which may occur after the date of this decision.

B.

Other Complaints

Relying on Articles 3, 5, 6 § 1, 7 and 13 of the Convention the applicants complained of further aspects related to the above proceedings.

Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35

§§

1, 3

and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations under Article

6

§

1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President