KAVKASIONI LTD v. GEORGIA

Comunicat la 12 aprilie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 60249/09 KAVKASIONI LTD împotriva Georgiei depusă la 16 octombrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Societatei solicitante, Kavkasioni, este o societate de răspundere limitată, înregistrată în Georgia. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În urma unei decizii din 13 decembrie 2001 Consiliul Municipal Tbilisi a pus o serie de proprietăți deținute de Primăria Tbilisi, inclusiv un site de construcții adiacent școlii primare nr. 128 („scoala”), pe o listă de privatizare. Prețul inițial al proprietății a fost de 16.927 de dolari americani (USD). Societatea reclamantă, care a format la momentul material un parteneriat temporar cu dl D.C., a câștigat oferta de privatizare. La 24 septembrie 2002, departamentul de administrare a proprietăților de stat a livrat certificatul de proprietate relevant societății solicitantă și dl D.C. La 25 octombrie 2002, doi parteneri au decis să divizeze proprietatea achiziționată. Prin urmare, 5,828 mp. m au fost înregistrate de Registrul Public în numele societății reclamante, în timp ce restul de 1.000 m mp au fost înregistrate în numele dlui D.C. Între timp, directorul școlii a adus o acțiune împotriva departamentului de administrare a proprietății de stat, în căutarea invalidării rezultatelor ofertei de privatizare. Ea a susținut că terenul în cauză a aparține școlii și a solicitat anularea titlului proprietății acordate societății reclamante și dl D.C. La 5 februarie 2003, Curtea Tbilisi Krtsanisi-Mtatsminda a respins acțiunea profesorului-chef ca fiind evident nefondată. La 4 octombrie 2004, Consiliul municipal Tbilisi a anulat în parte decizia sa din 13 decembrie 2001 prin care a concluzionat că terenurile în cauză au fost privatizate în încălcarea Legii privind privatizarea proprietăților de stat. Societatea reclamantă nu a fost informată cu privire la decizia de mai sus a Consiliului municipal. La 17 mai 2005, orașul Tbilisi a autorizat societatea reclamantă să construiască o clădire rezidențială de mai multe etaje pe terenul în cauză. În iulie 2005, biroul primarului Tbilisi a ordonat suspendarea construcției și a eliminat societatea reclamantă a drepturilor sale de proprietate. Societatea reclamantă a apelat împotriva deciziei de mai sus. Acesta a solicitat instanței de primă instanță să anuleze hotărârea Consiliului municipal Tbilisi din 4 octombrie 2004 (a se vedea punctul 4 mai sus) și să își restabilească drepturile de proprietate în ceea ce privește terenul în cauză. Prin decizia din 29 noiembrie 2005, Tribunalul municipal Tbilisi a acordat în parte cererea reclamantului. În special, aceasta a respins decizia din 4 octombrie 2004 și a ordonat primarului Tbilisi să emită un nou act administrativ cu participarea părților interesate, inclusiv a societății candidate, în procesul decizional. La 14 februarie 2006, biroul primarului Tbilisi a emis un nou act administrativ conform căruia privatizarea terenurilor în cauză în anul 2002 a fost declarată ilegală. Printre alte motive, biroul primarului a menționat în decizia sa privind procedurile penale care au fost inițiate împotriva fostului prim șef adjunct al departamentului de administrare a proprietății de stat în legătură cu privatizarea respectivă. Se pare că a fost acuzat în legătură cu abuzul de competență și cu o decizie a Curții din 25 martie 2005 a fost condamnat la condamnarea la un an de închisoare suspendată. La 5 iulie 2007, Curtea municipală Tbilisi a susținut decizia de revocare a titlului de proprietate al societății reclamante, care a fost confirmată în continuare prin recurs de către Curtea de Apel Tbilisi la 17 decembrie 2008. Ambele instanțe au concluzionat că privatizarea terenurilor aparținând școlii s-a întâmplat în încălcarea Legii privatizării proprietăților de stat. Prin decizia din 27 mai 2009, Curtea Supremă a Georgiei a respins ca fiind inadmisibilă un recurs asupra punctelor de drept depuse de societatea reclamantă. Legea internă relevantă 1. Constituția Georgiei 10. art. 21 din Constituția Georgia recunoaște inviolabilitatea dreptului de a deține și de a moșteni proprietatea. Alineatul 2 din articol prevede că dreptul la proprietate poate fi limitat pentru nevoile sociale presante în cazurile determinate și în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Alineatul 3 prevede în continuare: „Deprivarea proprietăților pentru nevoile sociale presante este permisă în circumstanțe determinate în mod expres prin lege, pe baza unei hotărâri judiciare sau în cazuri urgente prevăzute de o lege organică, cu condiția ca o compensare prealabilă, completă și echitabilă să fie efectuată. Compensarea este scutită de orice taxe și taxe.” 2. Privatizarea proprietăților de stat Legea 11. Secțiunea 4 din Legea privatizării proprietăților de stat enumera categoriile de proprietăți de stat care nu pot fi privatizate. Acestea includ proprietăți aparținând școlilor publice și altor instituții educaționale, inclusiv terenurile lor. COMPLAINTE 12. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale a fost încălcat și că a fost privat de proprietatea sa. Întrebări către părți A fost privarea de bunuri ale societății solicitanți în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Această privație impune societății reclamante o sarcină individuală excesivă, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1?

Communicated on 12 April 2016

FOURTH SECTION

Application no. 60249/09

KAVKASIONI LTD

against Georgia

lodged on 16 October 2009

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant company, Kavkasioni, is a limited liability company, registered in Georgia. The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

A.

The circumstances of the case

2.

Following a decision of 13 December 2001 Tbilisi City Council put a number of properties owned by Tbilisi City Hall, including a building site adjacent to primary school no. 128 (“the school”), on a privatisation list. The initial price of that property was 16,927 United States dollars (USD). The applicant company, which formed at the material time a temporary partnership with Mr D.C., won the privatisation bid. On 24 September 2002 the State property management department delivered the relevant property certificate to the applicant company and Mr D.C. On 25 October 2002 the two partners decided to divide the property acquired. Accordingly, 5,828

sq.

m were registered by the Public Registry in the name of the applicant company, while the remaining 1,000 sq. m were registered in the name of Mr

D.C.

3.

In the meantime, the headteacher of the school brought an action against the State property management department, seeking the invalidation of the results of the privatisation bid. She claimed that the land at issue belonged to the school and requested the annulment of the title to the property given to the applicant company and Mr D.C. On 5 February 2003 the Tbilisi Krtsanisi-Mtatsminda Court dismissed the headteacher’s action as being manifestly ill-founded.

4.

On 4 October 2004 Tbilisi City Council overturned in part its decision of 13 December 2001 concluding that the land at issue had been subjected to privatisation in breach of the Privatisation of State Property Act. The applicant company was not informed about the above decision of the City Council.

5.

On 17 May 2005 Tbilisi City Hall authorised the applicant company to build a multi-storey residential building on the land at issue.

6.

In July 2005 the Tbilisi mayor’s office ordered the suspension of the construction and stripped the applicant company of its property rights. The applicant company appealed against the above decision. It requested the first-instance court to annul Tbilisi City Council’s decision of 4 October 2004 (see paragraph 4 above) and to restore its property rights with respect to the land concerned. By a decision of 29 November 2005 the Tbilisi City Court granted the applicant’s request in part. In particular, it overruled the decision of 4 October 2004 and ordered the Tbilisi mayor’s office to issue a new administrative act with the participation of the interested parties, including the applicant company, in the decision-making process.

7.

On 14 February 2006 the Tbilisi mayor’s office issued a new administrative act according to which the privatisation of the land at issue back in 2002 was declared unlawful. Among other reasons, the mayor’s office referred in its decision to criminal proceedings which had been initiated against the former first deputy head of the State property management department in connection with the respective privatisation. It appeared that he had been charged in that connection with abuse of power and by a court decision of 25 March 2005 had been sentenced to one year’s suspended prison sentence.

8.

On 5 July 2007 the Tbilisi City Court upheld the decision to revoke the applicant company’s property title. That decision was further upheld on appeal by the Tbilisi Court of Appeal on 17 December 2008. Both courts concluded that the privatisation of the land belonging to the school had happened in violation of the Privatisation of State Property Act.

9.

By a decision of 27 May 2009 the Supreme Court of Georgia rejected as inadmissible an appeal on points of law lodged by the applicant company.

B.

Relevant domestic law

10.

Article 21 of the Constitution of Georgia recognises the inviolability of the right to own and inherit property. Paragraph 2 of the Article states that the right to property may be restricted for pressing social needs in cases determined and in accordance with the procedure prescribed by law. Paragraph 3 further provides:

“Deprivation of property for pressing social needs shall be permissible in circumstances expressly determined by law, on the basis of a court decision or in urgent cases provided for by an organic law, provided that prior, full and fair compensation is made. The compensation shall be exempted from any taxes and fees.”

11.

Section 4 of the Privatisation of State Property Act lists categories of State property which may not be privatised. They include property belonging to public schools and other educational institutions, including their land.

COMPLAINTS

12.

The applicant company complains under Article 1 of Protocol No. 1 that its right to the peaceful enjoyment of its possessions was breached, and that it was deprived of its property.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the deprivation of the applicant company’s possessions in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1?

2.

Did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant company, contrary to Article 1 of Protocol No. 1?