SHARXHI AND OTHERS v. ALBANIA

Comunicat la 19 aprilie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10613/16 Xhuvi SHARXHI și alții împotriva Albaniei depusă la 19 februarie 2016 OBJETOR DE CAUZĂ Cererea se referă la demolirea apartamentelor reclamanților, inclusiv a bunurilor lor personale, în ciuda ordinului administrativ al instanței din 7 noiembrie 2013 (marja e masës provezore të sigurimit të körkesë-padisë ) ordonarea autorităților de a se abține de orice acțiune care împiedică reclamanții să își bucure pașnic de bunurile. Într-o decizie ulterioară din 28 ianuarie 2014, instanța administrativă a constatat că acțiunile autorităților sunt ilegale. Reclamanții susțin în continuare o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenție din cauza autorităților care utilizează o bandă de scenă galbenă care împiedică accesul reclamanților la apartamentele lor. Procedura contestată cantitatea de compensare acordată de Guvern să fie în așteptare în fața Curții Supreme, care, la 15 Ianuarie 2015, a hotărât să rămână în aplicarea deciziei instanței de judecată care a atribuit reclamanților compensații în suma de 1.580.712.322 leks albanezi (aproximativ 11.639.800 euro). A existat încălcarea drepturilor reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza nerespectării autorităților cu privire la ordinul de injuncție al instanței administrative din 7 noiembrie 2013 (a se vedea, de exemplu, Okyay și alții c. Turcia , nr. 36220/97, CEDO 2005 VII)? 6 § 2 din Convenție, respectată în acest caz din cauza utilizării unei casete de acțiune galbene pentru a preveni accesul reclamanților la apartamentele lor? A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea casei lor, în sensul art. 8 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Demades c. Turcia) nr. 16219/90, 31 iulie 2003)? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Reclamanții au fost privați de posesele lor în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, această privație impune reclamanților o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile de la Convenția în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, precum și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției lor, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu articolele 6 § 1 și 8 din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Communicated on 19 April 2016

FIRST SECTION

Application no. 10613/16

Xhuvi SHARXHI and others

against Albania

lodged on 19 February 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the demolition of the applicants’ flats, including their personal belongings, despite an administrative court’s injunction order dated 7 November 2013 (

marrja e masës provizore të sigurimit të kërkesë-padisë

) ordering the authorities to refrain from any actions preventing the applicants from the peaceful enjoyment of their possessions. In a subsequent decision of 28

January 2014 the administrative court found that the authorities’ actions were unlawful.

The applicants further allege a breach of Article 6 § 2 of the Convention on account of the authorities using a yellow crime scene tape preventing the applicants’ access to their flats.

The proceedings challenging the amount of compensation awarded by the Government are pending before the Supreme Court, which, on 15

January 2015, decided to stay the enforcement of the lower court’s decision awarding the applicants compensation in the sum of 1,580,712,322 Albanian leks (approximately 11,639,800 euros).

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Has there been a breach of the applicants’ rights under Article 6 § 1 of the Convention on account of the authorities’ disregard of the administrative court’s injunction order dated 7 November 2013 (see, for example,

Okyay and Others v. Turkey

, no. 36220/97, ECHR 2005

‑

VII)?

2.

Was the applicants’ presumption of innocence, guaranteed by Article

6 § 2 of the Convention, respected in the present case on account of the authorities’ using a yellow crime scene tape to prevent the applicants’ access to their flats?

3.

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their home, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention (see, for example,

Demades v. Turkey

,

no. 16219/90, 31 July 2003)? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article

8 §

2?

4.

Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1? Have the applicants been deprived of their possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicants (see

Immobiliare Saffi v. Italy,

[GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V?

5.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their Convention complaints under Articles 6 § 1 and 8 of the Convention as well as under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?

6.

Have the applicants suffered discrimination in the enjoyment of their Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Articles 6 § 1 and 8 of the Convention as well as Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?