TANASOV v. ROMANIA

Comunicat la 20 aprilie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 65910/09 Octavian TANASOV împotriva României depusă la 2 decembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Octavian Tanasov, este un național moldovenesc, născut în 1975 și locuiește în Cork, Irlanda. El este reprezentat în fața Curții de către dl I. Aramă, un avocat care practică în București. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 octombrie 2008, reclamantul a călătorit cu autobuz de la Moldova la Bulgaria, având ca destinație finală Irlanda. La ora 10:30 autobuzul său a sosit la trecerea frontierei dintre Moldova și România. Ofițerii români au oprit autobuzul, au intrat înăuntru și au început să caute pasagerii întrebând dacă cineva are ceva de declarat. Ofițerul personal care era în fața reclamantului a observat ceva în buzunar, așa că l-a întrebat ce era. Reclamantul a spus că avea două lingouri de argint și i-a scos din buzunar. Ofițerul vamal a considerat că reclamantul nu a declarat lingourile pentru controlul vamal și le-a confiscat. Într-un raport elaborat în ocazia de către ofițerul vamal, s-a menționat că reclamantul nu a declarat la lingouri vamale două lingouri de argint de 1000 kg fiecare și a încălcat astfel dispozițiile articolului 653 litera (a) din regulamentul vamal. În afară de confiscarea mărfurilor menționate mai sus, reclamantul a fost sancționat cu o amendă de 3.000 de lei români (aproximativ 750 euro (EUR)). Raportul a afirmat, de asemenea, că, în conformitate cu certificatele produse de solicitant, a cumpărat cele două lingoturi de la o bancă. Reclamantul a depus o plângere administrativă la Oficiul Vamal Albița, cerând anularea raportului infracțiunii din 28 octombrie 2008 și restituirea mărfurilor confiscate. El a explicat că a achiziționat legal cele două lingouri care aveau o valoare de 500 EUR. El le-a păstrat pe el pentru a preveni furtul lor în timpul călătoriei de autobuz. De asemenea, el a menționat că nu a existat nici o posibilitate de a declara mărfurile pentru vamă într-un mod discret sau în scris. Pasagerii nu au fost autorizați să coboare din autobuz înainte de intrarea ofițerilor vamal și el a vrut să evite să spună în fața tuturor pasagerilor ceea ce transporta. La 26 ianuarie 2009, Curtea de District Huși a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Curtea a reținut, după cum a dovedit concluziile raportului privind infracțiunile și nu a răspuns la niciunul dintre argumentele reclamantului. ) împotriva acestei hotărâri a fost respinsă cu efect final la 3 iunie 2009 de către Curtea de județ Vaslui. Curtea a susținut că reclamantul, care a semnat raportul infracțiunii, nu a refuzat concluziile ofițerului vamal, astfel cum se menționează în raportul infracțiunii. Dispozițiile relevante ale Regulamentelor vamale aprobate prin Decizia Guvernamentală nr. 707/2006 sunt următoarele: art. 156 „(1) O declarație vamală scrisă se depune pentru următoarele mărfuri: .... c) obiecte din metale prețioase, cu sau fără pietre prețioase, care depășesc utilizarea personală ...” art. 653 „Se consideră că aceaceasta este o infracțiune și trebuie să fie sancționată cu amendă între 3.000 și 8.000 lei: a) nerespectarea controlului vamal a bunurilor sau mărfurilor care ar trebui plasate sub un regim personalizat. În această situație, mărfurile trebuie confiscate.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că confiscarea mărfurilor sale era o măsură disproporționată, având în vedere faptul că mărfurile au fost achiziționate în mod legal și că a fost, de asemenea, amendată pentru aceeași infracțiune. El susține, de asemenea, că procedura inițiată după aceea nu a reușit să stabilească un echilibru echitabil între interesul general și dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale. Întrebări PENTRU PARTE A existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general?

Communicated on 20 April 2016

FOURTH SECTION

Application no. 65910/09

Octavian TANASOV

against Romania

lodged on 2 December 2009

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Octavian Tanasov, is a Moldovan national, who was born in 1975 and lives in Cork, Ireland. He is represented before the Court by Mr I. Aramă, a lawyer practising in Bucharest.

A.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

On 28 October 2008 the applicant was travelling by bus from Moldova to Bulgaria, having as final destination Ireland.

4.

At 0:30 a.m. his bus arrived at the border crossing between Moldova and Romania. The Romanian custom officers stopped the bus, got inside and started searching the passengers asking if anyone had anything to declare. The custom officer who was in front of the applicant noticed something in his pocket so he asked him what it was. The applicant said he had two silver ingots and he took them out of his pocket.

5.

The customs officer considered that the applicant had failed to declare the ingots for the customs control and confiscated them. In a report drafted on the occasion by the custom officer it was mentioned that the applicant failed to declare to the customs two silver ingots of 1,000 kg each and had thereby breached the provisions of Article 653 (a) of the Customs Regulations. Besides the confiscation of the above-mentioned goods the applicant was sanctioned with a fine of 3,000 Romanian lei (approximately 750 euros (EUR)). The report also stated that, according to certificates produced by the applicant, he had bought the two ingots from a bank.

6.

The applicant lodged an administrative complaint with the Albița Customs Office asking for the annulment of the offence report of 28

October 2008 and the restitution of the confiscated goods. He explained that he had legally acquired the two ingots which had a value of EUR 500. He had kept them on him in order to prevent their theft during the bus trip. He further mentioned that there had been no possibility to declare goods for the customs in a discrete manner or in writing. The passengers had not been allowed to get off the bus before the customs officers came in and he had wished to avoid saying in front of all passengers what he had been carrying.

7.

On 26 January 2009 the Huși District Court rejected the applicant’s complaint as ill-founded. The court held as proved the findings of the offence report and had not responded to any of the applicant’s arguments. His appeal on points of law (

recurs

) against that judgment was rejected with final effect on 3 June 2009 by the Vaslui County Court. The court held that the applicant, who had signed the offence report, had failed to disprove the findings of the customs officer as mentioned in the offence report.

B.

Relevant domestic law and practice

8.

The relevant provisions of Customs Regulations as approved by Government Decision No. 707/2006 are as follows:

Article 156

“(1) A written customs declaration shall be submitted for the following goods:

....

c) objects made of precious metals, with or without precious stones, which exceed personal use ...”

Article 653

“The following is considered an offence and shall be sanctioned with fine between 3,000 and 8,000 lei:

a) the failure to present for customs control any goods or merchandise which should be placed under a custom regime. In this situation the goods shall be confiscated.”

COMPLAINT

9.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the confiscation of his goods was a disproportionate measure having in mind that the goods had been lawfully acquired and that he had also been fined for the same offence. He also alleges that the proceedings which he initiated afterwards had failed to establish a fair balance between the general interest and his right to peaceful enjoyment of his possessions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1?

2.

If so, was that interference in accordance with the conditions provided for by law and necessary to control the use of property in accordance with the general interest?