KULPU v. TURKEY

Decizia nr. 47098/10 Veysi KULPU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 26 aprilie 2016 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2010, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Veysi Kulpu, este un național turc, născut în 1964 și trăiește în Batman. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Korkmaz, un avocat practicant în Batman. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul este proprietarul unei proprietăți din zona Toptancılar Sitesi din Batman, care este situat în apropiere de TÜPRAȘ Batman Oil Refineria („TÜPRAȘ”). La 3 mai 2004, a avut loc o mare explozie în Toptancılar Sitesi, care a avut ca rezultat trei morți și multe leziuni. Explozia și focul ulterior au deteriorat și multe proprietăți în apropiere, inclusiv cea a reclamantului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că i s-a refuzat un proces echitabil, deoarece cererea de compensare a adus în legătură cu daunele sale generate de explozie a fost respinsă în mod eronat ca fiind în afara timpului, că hotărârile instanțelor interne nu au avut raționament și că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru a elucida circumstanțele din jurul exploziei pentru a determina răspunderea și pedepsirea celor responsabile. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că el nu a fost indemnizat pentru daunele asupra proprietății sale rezultate din explozie, că autoritățile de stat nu au îndeplinit obligațiile lor pozitive de a-și proteja drepturile de proprietate și că pericolul în curs de explozie în Toptancılar Sitesi a constituit o restricție continuă a utilizării proprietăților sale. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 25 noiembrie 2015, trimisă prin corespondență înregistrată, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Se pare că scrisoarea nu a putut fi transmisă reprezentantului reclamantului, deoarece nu a putut fi localizat la adresa prevăzută. Scrisoarea neînviată a revenit la Registru la 12 ianuarie 2016. Se remarcă că nu a fost primită nicio informație de la reprezentantul reclamantului cu privire la orice schimbare de adresă, în ciuda obligației clare în acest sens prevăzute de art. 47 § 7 din Regulamentul Curții. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 mai 2016. Milan Blaško Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 47098/10

Veysi KULPU

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 26

April 2016 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Ksenija Turković,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Milan Blaško,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 9 June 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Veysi Kulpu, is a Turkish national, who was born in 1964 and lives in Batman. He was represented before the Court by Mr

M.

Korkmaz, a lawyer practising in Batman.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant is the owner of a property in the Toptancılar Sitesi area of Batman, which is located in close proximity to the TÜPRAȘ Batman Oil Refinery (“TÜPRAȘ”).

On 3 May 2004 a big explosion occurred in Toptancılar Sitesi, which resulted in three deaths and many injuries. The explosion and the ensuing fire also damaged many properties in the vicinity, including that of the applicant.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that he had been denied a fair trial as the compensation claim he had brought in relation to his damages arising from the explosion had been erroneously rejected as being out of time, that the domestic courts’ judgments had lacked reasoning, and that the authorities had not taken the necessary steps to elucidate the circumstances surrounding the explosion in order to determine liability and punish those responsible. He further complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he had not been indemnified for the damages to his property resulting from the explosion, that the State authorities had not fulfilled their positive obligations to protect his property rights and that the ongoing danger of explosion in Toptancılar Sitesi had constituted a continuing restriction on the use of his property.

The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 25 November 2015, sent by registered mail, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article

37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. It appears that the letter could not be delivered to the applicant’s representative, as he could not be located at the address provided. The undelivered letter returned to the Registry on 12 January 2016. It is noted that no information has been received from the applicant’s representative regarding any change of address, despite the clear obligation to this effect provided for by Rule 47 § 7 of the Rules of Court.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 19 May 2016.

Milan Blaško

Paul Lemmens

Acting Deputy Registrar

President