OMAR MAMMADOV v. AZERBAIJAN

Comunicat la 27 aprilie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 54846/14 Omar MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 21 iulie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Omar Mammadov, este un național azerbaidjan, născut în 1995 și trăiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Bagirov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost student la o universitate din „Republica Turcă de Nord Cipru” la momentul evenimentelor. El a fost, de asemenea, membru al mișcării civice NIDA („NIDA”), o organizație neguvernamentală stabilită în 2011. El a fost activ pe mass-media socială și a publicat diverse articole criticând guvernul. În special, el a fost administrator de două pagini Facebook faimoase intitulate “Extracte de la AZTV” (“AZTV-dęn seçmęlęr”) și “Pagina numită după Heydar Aliyev” (“Heydęr δliyev adına sÄhifę ”). În noiembrie 2013, tatăl reclamantului a fost invitat la Departamentul de Crimă Organizată („OCD”) al Ministerului Afacerilor Interne, unde a fost interogat cu privire la activitățile fiului său. În timp ce tatăl său a fost la OCD, un ofițer al OCD a chemat reclamantul prin telefon și a cerut să oprească administrarea paginii Facebook „Extrage de la AZTV” și părăsește mișcarea NIDA. De asemenea, i s-a spus că se vor întâlni cu el în ianuarie 2014 când se va întoarce la Baku. Aproximativ o săptămână după această conversație, reclamantul s-a oprit pentru a administra pagina Facebook “Extrageri de la AZTV”. De asemenea, s-a oprit pentru a fi în contact cu mișcarea NIDA. La 31 decembrie 2013, tatăl reclamantului a fost invitat din nou la OCD, unde a fost informat că fiul său a insultat Președintele Republicii pe mass-media socială. După începutul sărbătorilor universitare, la 20 ianuarie 2014, reclamantul s-a întors la Baku. La 21 ianuarie 2014, reclamantul, împreună cu tatăl său, a fost invitat la OCD unde a fost interogat cu privire la activitățile sale. A fost explicat că ar trebui să-și oprească activitatea pe mass-media socială. Nu a fost compilat niciun document privind interogarea reclamantului. La 24 ianuarie 2014, la ora 14:00, când reclamantul era aproape de stația de metrou Narimanov din Baku, ofițerii de poliție de căldură l-au arestat. Ei l-au încătușat și l-au dus la Departamentul de Narcotice al Ministerului Afacerilor Interne (“NDMIA”). La 24 ianuarie 2014, la ora 15:00, la NDMIA a fost efectuată o căutare a reclamantului. Potrivit reclamantului, ofițerii de poliție au găsit în buzunarul său substanțe stupefiante pe care le-au plantat în timpul transferului de la locul său de arestare la NDMIA. La 24 ianuarie 2014 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului și la 25 ianuarie 2014 el a fost acuzat în temeiul articolului 234.4.3 (pregătirea ilegală, posesie, achiziționarea, transportul și vânzarea de substanțe narcotice în cantități mari) din Codul penal. La 25 ianuarie 2014, Curtea de District Narimanov, bazată pe acuzația oficială acuzată împotriva reclamantului și pe cererea procurorului de a aplica măsura preventivă de încarcerare, a ordonat detenția reclamantului în așteptarea procesului pentru o perioadă de trei luni. Curtea a justificat aplicarea măsurii preventive de retras în custodie prin gravitatea acuzației și probabilitatea că, în cazul în care ar putea fi eliberat, ar putea absoarbe și să împiedice ancheta. La 28 ianuarie 2014, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că instanța nu a justificat detenția sa în așteptarea procesului. La 3 februarie 2014, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, declarând că hotărârea instanței de primă instanță a fost justificată. Între timp, la 31 ianuarie 2014, reclamantul a depus o plângere separată în fața instanței, susținând că arestarea sa este ilegală. În special, el se plângea că, deși, în conformitate cu art. 148 din Codul de Procedură Penală („CCrP”), o persoană ar putea fi arestată înaintea instituției procedurilor penale numai în circumstanțele excepționale enumerate în același articol, reclamantul a fost arestat de către poliție înainte de instituția procedurilor penale în absența oricărei circumstanțe excepționale prevăzute de art. 148 din CCRP. La 14 februarie 2014, Curtea de Districte Narimanov a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată. La 28 februarie 2014, Curtea de Apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 7 martie 2014, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Narimanov, cerând să fie arestată la domiciliu în locul detenției anterioare sau să fie eliberată pe cauțiune. El a prezentat în sprijinul cererii sale că nu există niciun risc de a-și abscinde ancheta sau de a obstrucționa ancheta și că instanțele nu au luat în considerare situația personală. La 12 martie 2014, Curtea de Raport din Narimanov a respins cererea, constatand că nu a fost necesară modificarea măsurii preventive de încarcerare. La 19 martie 2014, Curtea de Apel din Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 24 aprilie 2014, reclamantul a depus o cerere cu instanța cererea eliberării sale. În special, el s-a plâns că, în ciuda expirării perioadei de detenție anterioară, nu a fost eliberat de la detenție la 24 aprilie 2014. La 20 iunie 2014, Curtea de district Khazar a respins cererea reclamantului, constatând că detenția sa este legală. Curtea a reținut în acest sens că proiectul de pronunțare a inculpației a fost depus la Curtea Baku de Crime grave, care a hotărât, la 30 aprilie 2014, că măsurile preventive de reținere în custodie ar trebui să fie lăsate „nemodificate”. La 3 iulie 2014, Curtea de Apel a susținut decizia Curții de District Khazar din 20 iunie 2014. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că arestarea sa la 24 ianuarie 2014 a fost ilegală deoarece, în conformitate cu cerințele legislației interne, a fost arestat înainte de instituția de procedură penală. De asemenea, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, se plânge că detenția sa după 24 aprilie 2014 a fost ilegală, deoarece nu se bazează pe niciun ordin judecător. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul plânge că instanța internă nu a justificat detenția sa în timp de proces și că nu existau motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost arestarea reclamantului la 24 ianuarie 2014 în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție? A fost detenția reclamantului în perioada între 24 și 30 aprilie 2014 în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție? În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanțele interne furnizează motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative pentru detenția continuată a reclamantului? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la procedura privind arestarea și detenția preliminară a reclamantului, inclusiv toate documentele și deciziile referitoare la extinderea (dacă există) a detenției preliminare a reclamantului care au avut loc după depunerea prezentei cereri.

Communicated on 27 April 2016

FIFTH SECTION

Application no. 54846/14

Omar MAMMADOV

against Azerbaijan

lodged on 21 July 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Omar Mammadov, is an Azerbaijani national, who was born in 1995 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr K. Bagirov, a lawyer practising in Azerbaijan.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was a student at a university in the “Turkish Republic of Northern Cyprus” at the time of the events. He was also a member of NIDA civic movement (“NIDA”), a non-governmental organisation established in 2011. The applicant was a blogger. He was active on social media and published various articles criticising the Government. In particular, he was the administrator of two famous Facebook pages entitled “Extracts from AZTV” (“

AZTV-dən seçmələr

”) and “Page named after Heydar Aliyev” (“

Heydər Əliyev adına səhifə

”).

In November 2013 the applicant’s father was invited to the Organised Crime Department (“the OCD”) of the Ministry of Internal Affairs where he was questioned about his son’s activities. While his father was at the OCD, an officer of the OCD called the applicant by telephone and demanded that he stop the administration of the Facebook page “Extracts from AZTV” and leave the NIDA movement. He was also told that they would meet him in January 2014 when he would return to Baku.

Approximately one week after this conversation, the applicant stopped to administrate the Facebook page “Extracts from AZTV”. He also stopped to be in contact with the NIDA movement.

On 31 December 2013 the applicant’s father was again invited to the OCD where he was informed that his son had insulted the President of the Republic on social media.

Following the beginning of his university holidays, on 20 January 2014 the applicant returned to Baku.

On 21 January 2014 the applicant, together with his father, was invited to the OCD where he was questioned about his activities. He was explained that he should stop his activities on social media. No document concerning the applicant’s questioning was compiled.

At around 2 p.m. on 24 January 2014, when the applicant was near the Narimanov metro station in Baku, plain-clothes police officers arrested him. They handcuffed the applicant and took him to the Narcotics Department of the Ministry of Internal Affairs (“the NDMIA”).

At around 3 p.m. on 24 January 2014 a search of the applicant was conducted at the NDMIA. According to the applicant, the police officers found in his coat pocket narcotic substances that they had planted during his transfer from his place of arrest to the NDMIA.

On 24 January 2014 criminal proceedings were instituted against the applicant and on 25 January 2014 he was charged under Article 234.4.3 (illegal preparation, possession, purchase, transportation and sale of narcotic substances in large quantities) of the Criminal Code.

On 25 January 2014 the Narimanov District Court, relying on the official charge brought against the applicant and the prosecutor’s request to apply the preventive measure of remand in custody, ordered the applicant’s detention pending trial for a period of three months. The court justified the application of the preventive measure of remand in custody by the gravity of the charge and the likelihood that if released he might abscond from and obstruct the investigation.

On 28 January 2014 the applicant appealed against this decision, claiming that the court had failed to substantiate his detention pending trial.

On 3 February 2014 the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal, finding that the first-instance court’s decision was justified.

In the meantime, on 31 January 2014 the applicant lodged a separate complaint with the court, claiming that his arrest was unlawful. In particular, he complained that, although under Article 148 of the Code of Criminal Procedure (“the CCrP”) a person could be arrested before institution of criminal proceedings only in the exceptional circumstances listed in the same article, the applicant had been arrested by the police before institution of criminal proceedings in the absence of any exceptional circumstance provided for by Article 148 of the CCrP.

On 14 February 2014 the Narimanov District Court dismissed the applicant’s claim as unsubstantiated.

On 28 February 2014 the Baku Court of Appeal upheld the first-instance court’s decision.

On 7 March 2014 the applicant lodged a request with the Narimanov District Court asking to be put under house arrest in place of pre-trial detention or to be released on bail. He submitted in support of his request that there was no risk of his absconding from or obstructing the investigation and that the courts had failed to take into consideration his personal situation.

On 12 March 2014 the Narimanov District Court dismissed the request, finding that there was no need to change the preventive measure of remand in custody.

On 19 March 2014 the Baku Court of Appeal upheld the first-instance court’s decision.

It appears from the case file that in April 2014 the bill of indictment was sent to the Baku Court of Serious Crimes for trial.

On 24 April 2014 the applicant lodged a request with the court asking for his release. In particular, he complained that despite the fact that his pre-trial detention period had expired on 24 April 2014 he had not been released from detention.

On 20 June 2014 the Khazar District Court dismissed the applicant’s request, finding that his detention was lawful. The court held in this respect that the bill of indictment had been filed with the Baku Court of Serious Crimes which decided, on 30 April 2014, that the preventive measure of remand in custody should be left “unchanged”.

On 3 July 2014 the Baku Court of Appeal upheld the Khazar District Court’s decision of 20 June 2014.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his arrest on 24 January 2014 was unlawful because, contrary to the requirements of the domestic law, he was arrested before institution of criminal proceeding. He also complains under Article 5 § 1 of the Convention that his detention after 24 April 2014 was unlawful, as it was not based on any court order.

Relying on Article 5 § 3 of the Convention, the applicant complains that the domestic courts failed to justify his detention pending trial and that there were no relevant and sufficient reasons for his continued detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s arrest on 24 January 2014 carried out in compliance with Article 5 § 1 of the Convention? Was the applicant’s detention during the period between 24 and 30 April 2014 in compliance with Article 5 § 1 of the Convention?

2.

Did the domestic courts give sufficient and relevant reasons for the applicant’s detention for the purposes of Article 5 § 3 of the Convention? Did they consider alternative measures to the applicant’s continued detention?

3.

Were the restrictions imposed by the State in the present case, purportedly pursuant to Article 5 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by that provision, contrary to Article 18 of the Convention?

4.

The Government are requested to submit copies of all documents relating to the proceedings concerning the applicant’s arrest and pre-trial detention, including all documents and decisions relating to extensions (if any) of the applicant’s pre-trial detention which have taken place after the lodging of the present application.