CtEDO 04.05.2016 Auto

ISTRATE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISTRATE v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 4 mai 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 1882/10 Viorel ISTRATE împotriva României depusă la 21 decembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Viorel Istrate, este un național român, născut în 1956 și trăiește în Vaslui. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în 2007, terții au introdus o procedură împotriva reclamantului care solicită, printre altele, anularea unui act de succesiune la o moștenire în valoare de 10.000 lei (RON) (aproximativ 2 325 euro (EUR)). La 6 noiembrie 2007, Curtea de district Iași, în calitate de instanță de primă instanță, a permis acțiunea terțelor în ceea ce privește fondurile și a anulat actul de succesiune. Curtea a indicat că hotărârea este supusă recursului. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. La 17 iunie 2009, Iași Curtea judecătorească, în calitate de judecător de doi judecători, a respins recursul reclamantului cu privire la fondul. Curtea a indicat că hotărârea este supusă recursului asupra punctelor de drept (recursuri). Reclamantul a depus recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. Prin o hotărâre finală din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind inadmisibil, fără să se abordeze în fondul cauzei. Curtea a susținut că, în conformitate cu dispozițiile juridice aplicabile în vigoare la momentul respectiv, cazul reclamantului a fost supus unei examinări la doar două niveluri de competență și că, prin urmare, hotărârea Tribunalului județului Iași a fost finală. În plus, acesta a respins cererea reclamantului de a trimite cazul înapoi la Curtea de judecată și de a ordona instanței menționate de a reexamina cazul în calitate de bancnotă de trei judecători care au considerat că un recurs inadmisibil în privința punctelor de drept a împiedicat Curții de Apel să revizuiască hotărârea privind fondurile. Partea relevantă a Codului de Procedură Civilă din România, astfel cum este în vigoare la momentul material, se citește după cum urmează: art. 2821 § 1 „Nici un recurs [ordinar] nu contează împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe de primă instanță în ... cazuri civile în cazul în care subiectul litigiului este mai mic de RON 100.000”. art. 299 § 1 „Ajutoarele care nu fac obiectul unui recurs [obișnuit] (...) sunt supuse unui recurs asupra punctelor de drept.” art. 312 § 3 adoptat împreună cu art. 304 punctul 1 „Tribunalul care pronunță un recurs asupra punctelor de drept anulează hotărârile instanțelor inferioare în cazul în care aceste hotărâri au fost pronunțate de instanțe care nu au stat în formarea judiciară prevăzută de lege.” Partea relevantă a Legii privind administrarea justiției (Legea nr. 304/2004), în vigoare la momentul material, se citește după cum urmează: Secțiunea 54(2) Apelurile sunt examinate de bancnote de doi judecători și apeluri la puncte de drept de trei judecători.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 că compoziția bancului de pronunțare a hotărârii Tribunalului județului Iași nu a fost în conformitate cu legea. În plus, Curtea de apel Iași și-a respins ilegal cererea de a trimite cazul înapoi la Curtea județului și de a ordona instanța de pronunțare de reexaminare a cazului în calitate de bancă de trei judecători. Având în vedere compoziția judecătorilor, a fost Curtea județului Iași, care a pronunțat hotărârea din 17 iunie 2009, un „tribual stabilit prin lege” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă