Comunicat la 9 mai 2016 A DOUA SECȚIUNI RĂSPUNSURI nr. 3211/16 și 32/16 Martine WAMPACH împotriva Luxemburgului introduse la 11 ianuarie 2016 EXPOSAT DE FĂCUT, recurenta, Martine Wampach, este un resortisant luxemburghez născut în 1971 și rezident în Junglinster. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Din dosar reiese că reclamanta nu depunese o declarație de impozit pe venit pentru anii 2010 și 2011. La 22 august și 12 decembrie 2012, biroul de impozitare emite, astfel, în privința sa, din buletinele fiscale pe venit pentru anii 2010 și 2011 până la 7 350 EUR și respectiv 3 756 EUR. Recurenta a reglementat sumele, în timp ce a făcut în paralel plângeri împotriva buletinelor informative.
Aceasta a contestat obligaia de a depune o declaraie privind impozitul pe venit (pe baza sistemului numit "impozitare pe cale de atac" La 16 mai 2013, directorul administrației de contribuții directe și-a respins plângerile, susținând că a lucrat cu normă întreagă pentru un singur angajator, ministrul funcției publice, având în vedere că timpul său de lucru a fost împărțit pe jumătate între două ministere; angajatorul său nu ar fi solicitat decât o singură fișă de retenție fiscală și salariul său ar fi fost plătit printr-un singur transfer.
După ce a explicat că recurenta avea două contracte de muncă separate la angajatorul său (la statul luxemburghez) și, prin urmare, două fișe de retenție fiscală (o fișă principală și o suplimentară), acesta a reamintit că orice persoană care a fost invitată individual de către administrația contribuțiilor să prezinte o declarație era obligată să facă acest lucru, fără ca acest lucru să presupună, în calitate de corolar, obligația biroului de impozitare, de a efectua o impozitare pe baza veniturilor persoanei vizate ; chiar și în cazul în care nu a avut loc nici o impunere pe cale de dispariție, administrația ar putea recupera deficiențe de reținere de către instituția de stabilire a unui cont anual.
Recurenta a formulat o acțiune în litigiu în fața instanței administrative care, printr-o hotărâre din 3 noiembrie 2014, a declarat acțiunea întemeiată. El a reamintit că contribuabilul care a primit mai multe venituri care depășeau o anumită limită din partea mai multor angajatori trebuia să facă obiectul unei impozitări pe căi de atac În ceea ce privește impozitul pe profit, s-a aplicat o anumită rată a remunerației suplimentare. Instanța a reținut că cele două ministere pentru care reclamanta lucrase în 2010 și 2011, neavând personalitate juridică proprie sau distinctă, nu puteau fi considerate ca fiind doi angajatori diferiți, astfel încât să se rețină că reclamanta a primit venituri numai din partea unui singur angajator și că totalitatea remunerațiilor plătite de stat era considerată ca fiind o singură remunerație.
Acesta concluzionează, prin reformarea deciziei din 16 mai 2013, că reclamanta nu era supusă, în ceea ce privește anii 2010 și 2011, unei impozitări pe profit.
De asemenea, Curtea a Uniunii Europene (denumită în continuare "Comisia"), în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul privind Curtea"), a declarat că, în temeiul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții de Justiție") și că, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Tratatul Curții de Justiție a Uniunii Europene"), nu există niciun ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în sensul articolului 108 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"), în special art. 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "Hotărârea privind SEE"). La 8 ianuarie 2015, administrația contribuțiilor directe a trimis reclamantei un extras de cont,
citindu-se după cum urmează: "Jei are onoarea de a vă informa - că următoarele impozite (...) vor fi scadente sau nu vor fi plătite la scadență indicată - sau că plățile dvs. au dus la următoarele excedente (sume precedate de semnul " Taxa pe anul de plată sume plătite Venituri din 2010 0,00 7.3500 - 7.3500,00 Venitul 2011 0,00 3.756,00 - 3.756,00 ------------------------11.106,00 Potrivit recurentei, nicio scrisoare separată nu a fost invitată să furnizeze datele de contact ale contului bancar al acesteia.
La 25 martie 2015, recurenta a primit o scrisoare din partea directorului biroului de venituri al administrației contribuțiilor directe rambursarea acestei sume [a fost] solicitate în temeiul unui decret ministerial din 23 ianuarie 2015 adoptat de ministrul delegat funcției Publice și reformei Administrative [a cărui copie a fost anexată la scrisoare] și că suma de 14 703,60 EUR [a fost] să fie restituită Trezoreriei (...) Având în vedere că dna Wampach (...) dispunea de două contracte de muncă separate în anii 2010-2012, având în vedere că, în urma unei revizuiri a dosarelor doamnei Wampach gestionate de către dna Wampach, personalul de stat [ din 29 decembrie 2014 care a informat-o pe dna Wampach cu privire la rectificarea necesară; având în vedere că sumele care trebuie reglementate sunt de 7,915,40 EUR pentru anul 2010 și de 4.405,40 EUR pentru anul 2011 și de 2.382,80 EUR pentru anul 2012 având în vedere art. 65(1) din Legea din 8 iunie 1999 privind bugetul, contabilitatea și lichiditatea statului în care se află Art.1 Suma de 14.703,60 EUR este datorată de dna Wampach în materie de impozit pe venit pentru anii 2010, 2011 și 2012. Art.2 Prezentul decret se adresează Direcției de control financiar pentru a fi vizat în conformitate cu art. 65 din Legea privind bugetul, contabilitatea și lichiditatea statului.
Pe de altă parte, recurenta a declarat că nu a primit scrisoarea din 29 decembrie 2014, menționată în decizia respectivă. La 10 aprilie 2015, administrarea contribuțiilor directe a trimis recurentei un extras de cont mai târziu, citindu-se după cum urmează: JO L 176, 27.6.2013, p. 1. Impozite 3.597,60 --------- Total 3.597,60 Pentru a evita luarea în considerare a dobânzilor de întârziere, vă rog să plătiți fără întârziere sumele datorate pentru care nu este indicată o scadență ulterioară sau care nu fac obiectul unui termen de plată. Explicații ale codurilor: 065006 DEP. DE PERSONAL ȘI DE PENSII La 22 aprilie 2015, directorul biroului de rețetă i-a reamintit recurentei scrisoarea sa din 25 martie 2015 de solicitare a restituirii în valoare de 14 703,60 EUR și a anunțat că, după expirarea termenului de 15 mai 2015, fără ca suma în cauză să fie decontată, dosarul va fi transmis secțiunii de urmărire în vederea recuperării forțate a sumei respective.
La 13 mai 2015, recurenta s-a opus președintelui biroului de venituri datorie 14 703,60 EUR, în afară de 3 597,60 EUR la l Õ stat. Aceasta s-a referit la hotărârea Tribunalului Administrativ din 3 noiembrie 2014 și a reamintit că a dispus de un singur contract în perioada 2010-2012. ; ea a întrebat despre cel de-al doilea contract citat de ministrul funcției publice. În plus, ea a deplângut, printre altele, că termenii utilizați, precum și sumele indicate de-a lungul poștei și extraselor din cont erau variabile și ambigue. La 9 iulie 2015, administrarea contribuțiilor directe a trimis recurentei un extras de cont: JO L 347, 20.12.2013, p. Pentru a evita luarea în considerare a dobânzilor de întârziere, vă rog să plătiți fără întârziere sumele datorate pentru care nu este indicată o scadență ulterioară sau care nu fac obiectul unui termen de plată.
Explicații ale codurilor: 065006 DEP. DEP. DE PERSONAL ȘI DE PENSII conform unui ordin judecătoresc din 10 iulie 2015, o obligație de 3 597,60 EUR, semnată de directorul executiv al biroului de venituri la 29 iunie 2015 și executată executoriu de directorul contribuțiilor (prin delegare) la 6 iulie 2015, a fost comunicată reclamantei. Pe constrângere figurează, ca explicație, inscripția RBT′. DEPENS. SECȚIUNEA MENAJ 2015 la 13 iulie 2015, recurenta a informat directorul administrației. contribuții directe. Ea a fost de acord că, în urma hotărârii Tribunalului Administrativ din 3 noiembrie 2014 (...), nu a fost încă executată la 11 106,00 EUR mai exact, care ar desemna suma sumelor din buletinele de informare cu privire la venit pentru 2010 (7 350 EUR) și 2011 (3 756) EUR) mai mult, precum și cele 300 EUR da achitare de procedură care au fost plătite fără întârziere în contul său bancar (ale cărui referințe le-a indicat).
La 14 octombrie 2015, biroul de rețetă pentru administrarea contribuțiilor … În aceeași zi, o copie a acesteia a fost transmisă recurentei, cu informarea că Trezoreria statului ar ține seama de somație începând cu remunerarea sa din noiembrie 2015. La 21 octombrie 2015, recurenta a adresat o scrisoare Trezoreriei de Stat prin care a contestat obligația de a plăti cea mai mică sumă statului și i-a solicitat acestuia să nu execute în mod orbital sechestrul care i-a fost înaintat; aceasta este ima că o plată ar constitui o încălcare de către statul membru a dreptului său de a respecta bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (1) La 3 noiembrie 2015, șeful secțiunii de contabilitate a Trezoreriei statului i-a răspuns că somația către terți deținători a fost echivalentă cu o hotărâre de sechestru-hotărâre validată și, prin urmare, nu se referea la partea terță sesizată (în acest caz Trezoreria statului) de a refuza să dea curs cererii.
; a precizat că observațiile recurentei ar trebui să se îndrepte împotriva administrării contribuțiilor directe mai degrabă decât împotriva Trezoreriei statului. Din dosar reiese că, la 28 octombrie 2015 și 26 noiembrie 2015, Trezoreria a virat 1 458,69 EUR și, respectiv, 2 161,13 EUR în contul administrației contribuțiilor directe. Printr-o scrisoare din 8 decembrie 2015 (trimisă Trezoreriei de Stat) și ca copie pentru informare recurentei mail-ul biroului de rețetă al administrației contribuțiilor directe acordate în mod pur și simplu din somația către terți, notificată în mod ex officio din 14 octombrie 2015 cu privire la sumele datorate de reclamantă.
La 29 decembrie 2015, recurenta a trimis două scrisori recomandate cu aviz de primire directorului biroului de venituri, solicitând să se plătească fără întârziere sumele pe care le consideră necesare în mod ilegal pe baza fișelor de venituri 2010 și 2011. La 11 ianuarie 2016, directorul biroului de venituri a răspuns la următoarele întrebări: (...) trebuie să vă ofer în continuare câteva explicații cu privire la buletinele fiscale pe venit din 2010 și 2011 și, în special, cu privire la anularea acestor buletine de știri ca urmare a deciziei Tribunalului Administrativ. Ca regulă generală, anularea unui act de punere în aplicare duce la trimiterea de la poștă a unui culpe către contribuabilul care a informat cu privire la noua sa situație pe lângă administrarea contribuțiilor directe.
În cazul în care impozitul pe profit stabilit anterior a fost deja plătit de contribuabil, în mod evident, există un excedent de impozit în favoarea contribuabilului și acest excedent va fi rambursat într-un cont bancar, cu condiția ca administrația să dispună de acesta. Dacă este cazul, acest număr de cont bancar se află pe cont curent pentru a permite contribuabilului să verifice exactitatea contului bancar. În cazul în care administrația nu dispune de acesta, același cont de cont îl informează pe contribuabil cu privire la absența unui astfel de cont bancar și face trimitere la o scrisoare separată intitulată "Cont bancar" În acest caz, Biroul de Rețete Etelbruck nu dispunea de datele dvs. bancare în momentul anulării buletinelor fiscale în cauză, și anume 18 noiembrie 2014 și, prin urmare, nu a putut efectua rambursarea sumelor în cauză.
Fișa de informații Prin urmare, începând cu 23 martie 2015, data la care rolul de restituire a fost pus în debitarea contului dvs. de impozitare, posibilitatea de rambursare a impozitului a devenit caducă. Dreptul intern și practica relevantă la art. 65 din Legea din 8 iunie 1999 privind bugetul, contabilitatea și lichiditatea statului, citată în mai multe documente ministeriale din 23 ianuarie 2015, prevede acest lucru. (1) Plățile efectuate în mod necuvenit dau, în principiu, naștere la stabilirea unor roluri de restituire de către ordonatorul de credite; rolurile de restituire sunt supuse vizei controlorului financiar și sunt recuperate de contabilii publici însărcinați cu colectarea acestor venituri.
(2) Plățile efectuate în mod necuvenit ca remunerație a personalului de stat pot fi reglementate de administrația personalului de stat de pe teritoriul statului pe lângă suma în cauză privind remunerațiile viitoare. Reglementarea este supusă vizei prealabile a controlorului financiar. GRIFS În cadrul cererii nr. 3211/16, invocând art. 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de executarea hotărârii definitive din 3 noiembrie 2014 a Tribunalului Administrativ și de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale, din cauza refuzului autorităților de a-i rambursa impozitele plătite în mod necuvenit, precum și a dreptului la procedură la care a fost condamnat statul.
În cadrul cererii nr. 321/2000, invocarea articolului 1 Protocolul nr. 1, recurenta deplânge faptul că, pe baza somației către terți deținători, o parte a salariului său a fost transferată administrației contribuțiilor directe, încălcându-i dreptul la respectarea proprietăților sale. La art. 6 alineatul (1) din Convenție, în domeniul său civil, se aplică procedura urmată în speță, cu condiția ca aceasta să se refere la o despăgubire de procedură? În … § 1 din Convenția nr. 1? A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza faptului că hotărârea definitivă a instanței administrative din 3 noiembrie 2014 a fost executată în ambele părți (în ceea ce privește suma de 11 106 EUR, pe de o parte, și privind dreptul la procedură de 300 EUR, pe de altă parte) II.
În ceea ce privește cererea nr. 32/16 A epuizat recurenta căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 din convenție? În special, ar fi trebuit să facă o acțiune împotriva autenticității din 23 ianuarie 2015 de care susține că a avut cunoștință prin scrisoarea din 25 martie 2015 A fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a transferului sumei de 3 620 EUR către administrarea contribuțiilor directe, ca urmare a somației către terți, efectuată, după toate probabilitățile, în temeiul ministerial din 23 ianuarie 2015 III.
Guvernul este invitat să (a) să furnizeze, după caz, documente în sprijinul explicațiilor privind funcționarea, în general, a rolurilor de restituire (menționate la art. 65 din Legea din 8 iunie 1999 privind bugetul, contabilitatea și lichiditatea statului), precum și aplicarea acestora în cazul de față (guvernul este, în special, revocat de către Curte în cazul în care: ianuarie 2015 a fost vizat, astfel cum a fost anunțat în art. 2 din decretul menționat anterior), să clarifice, documente de sprijin, dacă este cazul, dacă și în ce moment este văzută reclamanta cu privire la o persoană fizică sau juridică (menționată în scrisoarea din 11 ianuarie 2016) și o scrisoare separată intitulată "Cont bancar" (menționate în scrisoarea din 11 ianuarie 2016), la care ar fi fost atașată o formulă care urmează să fie completată și care urmează să fie transmisă biroului de rețetă, în temeiul căreia nu a fost luată în considerare dispoziția legală sau de reglementare în materie de procedură de 300 EUR a recurentei.
Communiquée le 9 mai 2016
Requêtes n os 3211/16 et 3215/16 Martine WAMPACH contre le Luxembourg introduites respectivement le 11 janvier 2016
La requérante, M me Martine Wampach, est une ressortissante luxembourgeoise née en 1971 et résidant à Junglinster. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Il ressort du dossier que la requérante n’avait pas déposé de déclaration d’impôt sur le revenu pour les années 2010 et 2011. Les 22 août et 12 décembre 2012, le bureau d’imposition émit ainsi à son égard des bulletins de l’impôt sur le revenu pour les années 2010 et 2011 à hauteur de 7 350 EUR et 3 756 EUR respectivement. La requérante régla les sommes, tout en adressant en parallèle des réclamations à l’encontre des bulletins.
Elle contesta être soumise à l’obligation de déposer une déclaration d’impôt sur le revenu (selon le système appelé « imposition par voie d’assiette »), arguant avoir travaillé à temps plein pour un seul employeur, le ministre de la fonction publique, son temps de travail ayant été partagé par moitié entre deux ministères; son employeur n’aurait exigé qu’une seule fiche de retenue d’impôt et son salaire aurait été payé par un seul virement. Le 16 mai 2013, le directeur de l’administration des contributions directes rejeta ses réclamations.
Après avoir exposé que la requérante avait deux contrats de travail séparés auprès de son employeur (l’État luxembourgeois) et, par conséquent, deux fiches de retenue d’impôt (une fiche principale et une additionnelle), il rappela que toute personne qui était individuellement invitée par l’administration des contributions à présenter une déclaration était tenue de la faire, sans que cela n’entraîne pour autant, comme corollaire, l’obligation pour le bureau d’imposition, de procéder à une imposition par voie d’assiette des revenus de la personne concernée ; même s’il n’y avait pas lieu à imposition par voie d’assiette, l’administration pourrait récupérer des insuffisances de retenue par l’établissement d’un décompte annuel.
La requérante exerça un recours contentieux devant le tribunal administratif qui, par un jugement du 3 novembre 2014, déclara le recours fondé. Il rappela que le contribuable qui percevait plusieurs revenus dépassant une certaine limite de la part de plusieurs employeurs, devait faire l’objet d’une « imposition par voie d’assiette » et se voyait appliquer, en ce qui concerne la retenue d’impôt, un certain taux sur les rémunérations qualifiées de supplémentaires. Le tribunal retint que les deux ministères pour lesquels la requérante avait travaillé en 2010 et 2011, n’ayant pas de personnalité juridique propre ou distincte, ne pouvaient pas être considérés comme étant deux employeurs distincts, de sorte qu’il y avait lieu de retenir que la requérante n’avait perçu des revenus que de la part d’un seul employeur et que l’ensemble de ses rémunérations payées de la part de l’État était à considérer comme une seule rémunération.
Il conclut, par réformation de la décision du 16 mai 2013, que la requérante n’était pas soumise, concernant les années 2010 et 2011, à une « imposition par voie d’assiette » et que les revenus professionnels perçus pour son travail auprès du deuxième ministère n’étaient pas à qualifier de rémunérations supplémentaires. Il renvoya l’affaire devant le directeur de l’administration des contributions directes et condamna par ailleurs l’État à payer à la requérante une indemnité de procédure évaluée ex aequo et bono au montant de 300 EUR. Le jugement ne fut pas frappé d’appel.
Le 8 janvier 2015, l’administration des contributions directes envoya à la requérante un « extrait de compte », se lisant comme suit : «J’ai l’honneur de vous informer - que les impôts suivants (...) viendront à échéance ou n’ont pas été payés à l’échéance indiquée - ou que vos paiements ont donné lieu aux excédents suivants (montants précédés du signe «-») Impôt Année Montants dus Montants payés Solde Revenu 2010 0,00 7.350,00 - 7.350,00 Revenu 2011 0,00 3.756,00 - 3.756,00 -------------- -11.106,00 » Selon la requérante, aucun courrier séparé l’invitant à fournir ses coordonnées bancaires n’accompagna cet extrait de compte.
Le 25 mars 2015, la requérante reçut une lettre du préposé du bureau de recette de l’administration des contributions directes – intitulée « Objet : restitution d’une somme indûment touchée » – l’informant que le bureau avait été mandaté de percevoir à sa charge le montant de 14 703,60 EUR, que « le remboursement de cette somme [était] exigé en vertu d’un arrêté ministériel du 23 janvier 2015 pris par Monsieur le Ministre délégué à la Fonction Publique et à la Réforme Administrative » [dont une photocopie était jointe en annexe de la lettre] et que « le montant de 14 703,60 EUR [était] donc à restituer au Trésor (...)».
L’arrêté en question se lit ainsi: « Considérant que Mme Wampach (...) disposait de deux contrats de travail distincts au cours des années 2010 à 2012 ; Considérant que suite à une révision des dossiers de Mme Wampach gérés par l’Administration du personnel de l’État [« APE »], il s’est avéré que l’impôt sur le revenu total retenu pour chacune des années 2010, 2011 et 2012 n’était pas correct ; Vu la lettre de l’[« APE »] du 29 décembre 2014 informant Mme Wampach de la régularisation nécessaire ; Considérant que les montants à régulariser s’élèvent à 7.915,40 EUR pour l’année 2010, à 4.405,40 EUR pour l’année 2011 et à 2.382,80 EUR pour l’année 2012 ; Vu l’article 65(1) de la loi du 8 juin 1999 sur le budget, la comptabilité et la trésorerie de l’État ; Arrête : Art.1 La somme de 14.703,60 EUR est due par Mme Wampach en matière d’impôt sur le revenu pour les années 2010, 2011 et 2012. Art.2 Le présent arrêté est adressé à la Direction du Contrôle financier pour être visé conformément à l’article 65 de la loi sur le budget, la comptabilité et la trésorerie de l’État ; une copie en est adressée à l’intéressée, à l’[« APE »] et à la Cour des comptes pour information.
» Il n’apparaît pas du dossier si l’arrêté fut visé ou non. Par ailleurs, la requérante indique ne pas avoir reçu la lettre de l’APE du 29 décembre 2014, mentionnée dans l’arrêté en question.
Le 10 avril 2015, l’administration des contributions directes envoya à la requérante un « extrait de compte », se lisant comme suit : « J’ai l’honneur de vous informer - que les impôts suivants (...) viendront à échéance ou n’ont pas été payés à l’échéance indiquée - ou que vos paiements ont donné lieu aux excédents suivants (montants précédés du signe «-») Impôt Année Montants dus Montants payés Solde I/ Revenu 2010 0,00 7.350,00 - 7.350,00 I/Revenu 2011 0,00 3.756,00 - 3.756,00 065006 2015 14.703,60 0,00 14 .703,60 -------------- Impôts 3.597,60 -------------- Total 3.597,60 Afin d’éviter la mise en compte d’intérêts de retard, je vous prie de payer sans délai les montants dus pour lesquels une échéance postérieure n’est pas indiquée ou qui ne font pas l’objet d’un délai de paiement.
Explications des Codes
» Le 22 avril 2015, le préposé du bureau de recette rappela à la requérante sa lettre du 25 mars 2015 sollicitant la restitution d’un montant de 14 703,60 EUR et l’avertit que, passé le délai du 15 mai 2015 sans que le montant en question ne fût réglé, le dossier serait transmis à la section des poursuites en vue du recouvrement forcé de la dite somme. Le 13 mai 2015, la requérante contesta auprès du préposé du bureau de recette devoir 14 703,60 EUR sinon 3 597,60 EUR à l’État. Elle se référa au jugement du 3 novembre 2014 du tribunal administratif, et rappela qu’elle avait disposé d’un seul contrat au cours des années 2010 à 2012 ; elle s’interrogea sur le deuxième contrat cité par le ministre de la fonction publique.
Par ailleurs, elle déplora, entre autres, que les termes utilisés ainsi que les montants indiqués au fil des courriers et extraits de compte étaient variables et ambigus. Le 9 juillet 2015, l’administration des contributions directes envoya à la requérante un « extrait de compte », se lisant comme suit : « J’ai l’honneur de vous informer - que les impôts suivants (...) viendront à échéance ou n’ont pas été payés à l’échéance indiquée - ou que vos paiements ont donné lieu aux excédents suivants (montants précédés du signe «-») Impôt Année Montants dus Montants payés Solde 065006 2015 14.703,60 11.106,00 3.597,60 -------------- Impôts 3.597,60 -------------- Total 3.597,60 Afin d’éviter la mise en compte d’intérêts de retard, je vous prie de payer sans délai les montants dus pour lesquels une échéance postérieure n’est pas indiquée ou qui ne font pas l’objet d’un délai de paiement.
Explications des Codes
» Selon un « commandement » daté du 10 juillet 2015, une « contrainte » à hauteur de 3 597,60 EUR, signée par le préposé du bureau de recette le 29 juin 2015 et rendue exécutoire par le directeur des contributions (par délégation) le 6 juillet 2015, fut signifiée à la requérante. Sur la contrainte figure, comme explication, l’inscription «
». Le 13 juillet 2015, la requérante s’adressa au directeur de l’administration des contributions directes. Elle sollicita qu’à la « suite du jugement du tribunal administratif du 3 novembre 2014 (...), pas encore exécuté », les 11 106,00 EUR – qui désigneraient la somme des montants des bulletins d’impôts sur le revenu pour 2010 (7 350 EUR) et de 2011 (3 756 EUR) – , ainsi que les 300 EUR d’indemnité de procédure fussent versés sans délai sur son compte bancaire (dont elle indiqua les références). Le 14 octobre 2015, le bureau de recette de l’administration des contributions adressa une sommation au tiers détenteur - la Trésorerie de l’État - lui signifiant et déclarant que la requérante devait un montant de 3 620 EUR à l’État (soit les 3 597,60 EUR augmentés des frais de poursuites).
Le même jour, une copie en fut transmise à la requérante, avec l’information que la Trésorerie de l’État tiendrait compte de la sommation à partir de sa rémunération du mois de novembre 2015. Le 21 octobre 2015, la requérante adressa une lettre à la Trésorerie de l’État, contestant devoir le moindre montant à l’État et lui demandant de ne pas exécuter aveuglément la saisie lui soumise ; elle estima qu’un paiement constituerait une violation par l’État de son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 er du Protocole n o 1. Le 3 novembre 2015, le chef de la section comptabilité de la Trésorerie de l’État lui répondit que la sommation à tiers détenteur équivalait à un jugement de saisie-arrêt validée et qu’il n’appartenait dès lors pas au tiers saisi (en l’occurrence la Trésorerie de l’État) de refuser d’y donner suite ; il précisa que les observations de la requérante devraient se diriger contre l’administration des contributions directes plutôt que contre la Trésorerie de l’État.
Il ressort du dossier qu’en dates des 28 octobre 2015 et 26 novembre 2015, la Trésorerie vira respectivement 1 458,69 EUR et 2 161,13 EUR sur le compte de l’administration des contributions directes. Par une lettre du 8 décembre 2015 – envoyée à la Trésorerie de l’État et en copie pour information à la requérante – le préposé du bureau de recette de l’administration des contributions directes donna mainlevée pure et simple de la sommation à tiers détenteur notifiée par exploit du 14 octobre 2015 sur les sommes dues par la requérante.
Le 29 décembre 2015, la requérante envoya deux lettres recommandées avec avis de réception au préposé du bureau de recette, demandant de verser sans délai les montants qu’elle estima avoir été réclamés de façon illégale sur base des bulletins d’impôt sur les revenus 2010 et 2011. Le 11 janvier 2016, le préposé du bureau des recettes répondit ce qui suit : « (...) je m’empresse de vous fournir ci-après quelques explications concernant les bulletins d’impôt sur le revenu des années 2010 et 2011 et plus particulièrement en ce qui concerne l’annulation de ces mêmes bulletins suite à la décision du Tribunal administratif. En règle générale, l’annulation d’un bulletin d’impôt entraîne l’envoi postal d’un décompte au contribuable l’informant de sa nouvelle situation auprès de l’administration des contributions directes.
Au cas où l’impôt antérieurement fixé a déjà été réglé par le contribuable, le décompte l’informe évidemment qu’il existe un excédent d’impôt en sa faveur et que cet excédent sera remboursé sur un compte bancaire, sous condition que l’administration en dispose. Le cas échéant, ce numéro de compte bancaire figure sur le décompte afin de permettre au contribuable de vérifier l’exactitude de celui-ci. Au cas cependant où l’administration n’en dispose pas, ce même décompte informe le contribuable de l’absence d’un tel et renvoie à un courrier séparé intitulé « compte bancaire », lequel parvient au contribuable ensemble avec le décompte, l’invitant à compléter la formule jointe et de la transmettre au bureau de recette.
En l’espèce, le Bureau de recette Ettelbruck ne disposait pas de vos coordonnées bancaires au moment de l’annulation des bulletins d’impôt en question, à savoir le 18 novembre 2014, et n’a donc pas pu procéder au remboursement des sommes en question. La fiche-réponse « compte bancaire » ne fut non plus remise à mon service. L’extrait de compte vous parvenu le 8 janvier 2015 présentait alors une nouvelle opportunité de nous communiquer vos coordonnées bancaires afin de procéder au remboursement. Ce n’est donc qu’à partir du 23 mars 2015, date à laquelle le rôle de restitution fut mis au débit de votre compte d’impôt, que la possibilité d’un remboursement d’impôt devint caduque.
» B. Le droit interne et la pratique pertinentes L’article 65 de la loi du 8 juin 1999 sur le budget, la comptabilité et la trésorerie de l’État, cité dans l’arrêté ministériel du 23 janvier 2015, dispose ceci : « (1) Les paiements indûment effectués donnent en principe lieu à l’établissement de rôles de restitution par l’ordonnateur. Les rôles de restitution sont soumis au visa du contrôleur financier et recouvrés par les comptables publics chargés de la perception de ces recettes. (2) Les paiements indûment effectués à titre de rémunération du personnel de l’État peuvent être régularisés par l’administration du personnel de l’État moyennant l’imputation des sommes en question sur les rémunérations futures.
La régularisation est soumise au visa préalable du contrôleur financier. » GRIEFS 1. Dans le cadre de la requête n o 3211/16, invoquant les articles 6 de la Convention et 1 er du Protocole n o 1, la requérante se plaint de l’inexécution du jugement définitif du 3 novembre 2014 du tribunal administratif et d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, en raison du refus des autorités de lui rembourser les impôts payés indûment ainsi que l’indemnité de procédure à laquelle l’État a été condamné. 2. Dans le cadre de la requête n o 3215/16, invoquant l’article 1 er du Protocole n o 1, la requérante déplore que, sur base de la sommation à tiers détenteur, une partie de son salaire ait été transférée à l’administration des contributions directes, en violation de son droit au respect de ses biens.
I. Concernant la requête n o 3211/16 : 1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, est-il applicable à la procédure suivie en l’espèce, pour autant qu’elle porte sur une indemnité de procédure ? Dans l’affirmative, l’inexécution alléguée du jugement définitif du tribunal administratif du 3 novembre 2014 concernant ladite indemnité de procédure de 300 EUR à laquelle l’État a été condamné, méconnaît-elle l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 er du Protocole n o 1, en raison de l’inexécution alléguée du jugement définitif du tribunal administratif du 3 novembre 2014 en ses deux volets (concernant le montant de 11 106 EUR, d’une part, et concernant l’indemnité de procédure de 300 EUR, d’autre part) ? II.
Concernant la requête n o 3215/16 : 1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, conformément à l’article 35 de la Convention ? En particulier, aurait-elle dû exercer un recours contre l’arrêté ministériel du 23 janvier 2015 dont elle déclare avoir eu connaissance par lettre du 25 mars 2015 ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 er du Protocole n o 1, en raison du virement de la somme de 3 620 EUR à l’administration des contributions directes, suite à la sommation à tiers détenteur réalisée, selon toute vraisemblance, en application de l’arrêté ministériel du 23 janvier 2015 ? III.
Le Gouvernement est invité à : a) fournir, documents l’appui le cas échéant, des explications sur le fonctionnement, d’une manière générale, des rôles de restitution (mentionnés à l’article 65 de la loi du 8 juin 1999 sur le budget, la comptabilité et la trésorerie de l’État ), et leur application au cas d’espèce (le Gouvernement est notamment prié d’informer la Cour si l’arrêté du 23 janvier 2015 a été visé, tel qu’annoncé dans l’article 2 dudit arrêté) ; b) expliciter, documents l’appui le cas échéant, si et à quel moment la requérante s’est vu adresser : - une « fiche-réponse » (mentionnée dans la lettre du 11 janvier 2016), et - un courrier séparé intitulé « compte bancaire » (mentionné dans la lettre du 11 janvier 2016), auquel aurait été joint une formule à compléter et à transmettre au bureau de recette ; c) préciser en vertu de quelle disposition légale ou réglementaire l’indemnité de procédure de 300 EUR allouée à la requérante n’a pas été mise en compte ?