DEMIR v. GERMANY

Comunicat la 9 mai 2016 CINQUIA SECȚIUNE Cerere nr. 67976/11 Muzzafer DEMIR împotriva Germaniei depusă la 28 octombrie 2011 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, un național german de origine turcă care rezidă în Germania, susține că procedurile penale efectuate împotriva lui în fața Curții Regionale Darmstadt pentru acuzații de crimă, presupuse comise în Kovancılar, Turcia, la 12 iunie 2006, i-au încălcat dreptul la un proces echitabil în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 literele (d) din convenție. El se plânge că nu a putut, în nici o etapă a procedurii, să pună la îndoială principalele martori ale infracțiunii presupuse de către el, G.B., V.T. și E.A., pe a căror mărturii Curtea Regională și-a întemeiat condamnarea. 26766/05 și 22228/06, ECHR 2011) și Schatschaschwili v. Germania ([GC], nr. 9154/10, 15 decembrie 2015), au fost dreptul reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție, încălcat de faptul că nici reclamantul, nici avocatul său nu au primit posibilitatea, în orice etapă a procedurii, de a examina singurii martori directi G.B. (proprietarul magazinului în care a fost comisă infracțiunile), V.T. (un client prezent în magazinul G.B. la momentul infracțiunii) și E.A. (proprietarul unui magazin aproape de locul crimei) la infracțiunile comise la Kovancılar la 12 iunie 2006? În acest sens, autoritățile interne au făcut toate eforturile rezonabile pentru a asigura participarea martorilor înainte de a le considera în cele din urmă neregătibile? Condamnarea reclamantului a fost bazată numai sau într-o măsură decisivă sau semnificativă pe dovezile furnizate de martorii G.B., V.T. și E.A.? În plus, au existat suficiente factori de contrabalanceare pentru compensarea handicapurilor în temeiul căreia apărarea a muncit ca urmare a faptului că nu a fost în măsură să examineze încrucișarea singurilor martori directi ai infracțiunii în cauză?

Communicated on 9 May 2016

FIFTH SECTION

Application no. 67976/11

Muzzafer DEMIR

against Germany

lodged on 28 October 2011

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, a German national of Turkish origin residing in Germany, claims that the criminal proceedings conducted against him before the Darmstadt Regional Court on charges of murder, allegedly committed in Kovancılar, Turkey, on 12 June 2006, violated his right to a fair trial under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention. He complains that he was not able, at any stage of the proceedings, to question the main witnesses to the crime allegedly committed by him, G.B., V.T. and E.A., on whose testimonies the Regional Court had based his conviction.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Having regard to the Court’s case-law as established, in particular, in the cases of

Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom

([GC], nos.

26766/05 and 22228/06, ECHR 2011) and

Schatschaschwili v.

Germany

([GC], no. 9154/10, 15 December 2015), was the applicant’s right to a fair trial, as guaranteed by Article 6 §§ 1 and 3(d) of the Convention, infringed by the fact that neither the applicant nor his counsel had been given the opportunity, at any stage of the proceedings, to examine the only direct witnesses G.B. (the owner of the shop in which the offence was committed), V.T. (a customer present in G.B.’s shop at the time of the offence) and E.A. (the owner of a shop close to the crime scene) to the crime committed in Kovancılar on 12 June 2006?

In this connection, did the domestic authorities make all reasonable efforts to secure the witnesses’ attendance before finally considering them to be unreachable?

Was the applicant’s conviction based solely or to a decisive or significant extent on the evidence provided by witnesses G.B., V.T. and E.A.?

Furthermore, were there sufficient counterbalancing factors to compensate for the handicaps under which the defence laboured as a result of the fact that it had been unable to cross-examine the only direct witnesses to the offence in question?