LUPAȘ AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
LUPAȘ AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 11 mai 2016 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 14254/10 Adrian LUPAȘ și alții împotriva României depusă la 5 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt descendenți ai doi fosti co-proprietari a unei parcele de aproximativ 50 de hectare în Constanța, pe Coasta Mării Negre. Pe 1950 terenul a fost expropriat cu scopul de a construi o bază militară. La 5 decembrie 1994, Curtea de Apel Constanța a hotărât că ordinul de expropriare era neconstituțional și a observat că baza militară nu a fost construită, a ordonat returnarea terenului la moștenitorii fostului proprietar. În 1998 și 1999 trei acțiuni de recuperare a proprietăților au fost aduse de o parte a moștenitorilor celor doi fosti co proprietari. Toate cele trei acțiuni au fost respinse ca fiind inadmisibile în instanță finală de către Curtea de Casație și Justiție în temeiul articolului unanimității, care a interzis proprietarii mixți să caute recuperarea unei proprietăți nedivizate fără acordul celorlalți proprietari mixți, fără o examinare a fondului. Hotărârile finale au fost pronunțate de Înaltul Tribunal de cassare și Justiție la 24 aprilie 2001, 15 Hotărârea Curții Reclamanții au depus trei cereri la Curte, plângând de lipsa de acces la instanță în cadrul procedurii civile privind cererile de restituire ale acestora. De asemenea, s-au plâns de o presupusă încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cele trei cereri au fost examinate împreună de Curte. La 14 decembrie 2006, Curtea a pronunțat o hotărâre cu privire la cele trei cereri, care au devenit definitive la 14 martie 2006 (a se vedea Lupaș și alții c. România , nr. 1434/02 , 35370/02 și 1385/03 , CEDH 2006 XV (extracte ) . Curtea a afirmat că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție, având în vedere încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță în cadrul procedurilor referitoare la proprietatea naționalizată în temeiul regimului comunist, care rezultă din aplicarea rigidă a unei norme privind jurisprudența care necesită unanimitate între coproprietenții pentru a aduce o acțiune de recuperare a unei proprietăți comune (a se vedea Lupaș și alții , citate mai sus § 77). În special, Curtea a remarcat că: „76. ... Curtea constată că aplicarea strictă a reglementării unanimității a impus unei sarcini disproporționate reclamanților, privand-le de orice oportunitate clară și practică de a-și determina instanțele cererile de recuperare a terenului în cauză și, prin urmare, a afectat chiar esența dreptului lor de acces la o instanță.” 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost respins ca inadmisibil ratione materiae (a se vedea Lupas și alții , citat mai sus §§ 85-90). Prin hotărâre, fiecare reclamant a fost acordat 1000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. La 6 decembrie 2012, Comitetul de Miniștri a încheiat supravegherea executării hotărârii în temeiul articolului 46 2 din Convenție. El a remarcat că sumele acordate în temeiul art. 41 au fost plătite reclamanților. De asemenea, acesta a remarcat că, pentru a obține restituire în integritatea art. 322 § 9 din Codul de Procedură Civilă („CPC”) au permis reclamanților să depună o cerere de deschidere a procedurii impugnate. Solicitațiile reclamantului de redeschidere a procedurii interne Reclamanții au depus trei apeluri extraordinare separate ( revizuire ) în căutarea revizuirii celor trei decizii finale prin care cererile lor de restituire au fost respinse ca fiind inadmisibile din cauza faptului că statul de unanimitate nu a fost observat și care a fost constatat de Curtea ca fiind în încălcarea dreptului lor de acces la o instanță. Considerând hotărârea Curții din 14 decembrie 2006, reclamanții au solicitat instanțelor naționale competente să-și anuleze deciziile anterioare și să adopte noi hotărâri care permit examinarea cererilor lor de restituire în ceea ce privește fondul. Două din apelurile lor extraordinare au fost autorizate prin decizii finale de 25 de ani. Martie 2008 a Curții Constanța județului și, respectiv, 15 iulie 2009 a Curții Înalte de Cassare și Justiție. Ambele instanțe au remarcat că art. 322 § 9 din CCP este aplicabil și a acceptat reluarea procedurii de restituire și examinarea cererilor cu privire la fondul. A treia cerere de redeschidere a procedurii civile a fost respinsă ca fiind inadmisibilă printr-o decizie depusă de Curtea de Apel Galați la 25 octombrie 2007. Curtea a susținut că condițiile de admisibilitate a recursului lor extraordinar nu au fost îndeplinite deoarece hotărârea examinată nu se referă la fondurile cererilor lor de restituire, ci la nerestituire conform unei cerințe procedurale, și anume regula unanimității. Curtea a concluzionat prin faptul că reclamanții dispuneau de alte măsuri de punere în aplicare a deciziei Curții. Raportul reclamanților împotriva acestei hotărâri a fost respins printr-o decizie pronunțată la 8 decembrie 2008 de Înaltul Tribunal de casă și Justiție, care a susținut raționamentul Curții de Apel din Galați. art. 322 9 din CCP, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, prevedea posibilitatea de a redeschide procedura civilă în cazul în care Curtea a constatat că o hotărâre încălcă drepturile sau libertățile fundamentale și că această încălcare continuă să aibă efecte grave care nu pot fi eliminate. În hotărârile nr. 53 și 33 din 4 iunie 2007 și 9 iunie 2008, publicate la 13 noiembrie 2007 și 23 februarie 2009, Curtea Înaltă de Casare și Justiție, în calitate de instanță deplină și de hotărâre privind două apeluri în interesul legii, a afirmat că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 acțiunile de recuperare a posesiunii de proprietăți expropriate sau naționalizate înainte de 1989 care au fost depuse în paralel cu procedura de restituire prevăzută prin Legea nr. 10/2001 sunt inadmisibile. COMPLAINT Reclamanții susțin că modalitatea neloială în care instanța internă a abordat a treia lor cerere de redeschidere a procedurii interne pe baza hotărârii Curții din 14 decembrie 2006 implică o nouă încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul lor de acces la o instanță. Refuzul Curții Înalte de Casare și Justiție de a redeschide procedura internă în funcție de hotărârea Curții din Lupaș și alții c. România (n. 1434/02, 35370/02 și 1385/03, ECHR 2006 XV (extracte) constituie o „nouță problemă” în temeiul Convenției care intră sub jurisdicția Curții? În special, hotărârea Curții în cauza anterioară a reclamanților, citată mai sus, a creat o bază pentru o nouă cerere internă acționabilă în sensul articolului 6 1 din Convenție? În cazul în care reclamanții au avut acces la instanță în ceea ce privește o astfel de cerere, astfel cum este garantat de această dispoziție? Apendicele Adrian LUPAȘ, născut la 4 octombrie 1935 și trăiește în München; Dan-Mihai BANCIU născută la 6 noiembrie 1947 și trăiește la București; Elena Liana BINDER născută la 14 iulie 1953 și trăiește la Singen; Nicolae CHIRESCU născută la 13 februarie 1927 și trăiește la București; Patricia Maria FOARȚĂ născută la 22 august 1972 și trăiește la București; Ioana GRECEANU născută la 17 septembrie 1955 și trăiește la Milford; Teodor GRIGORIU născut la 25 iulie 1925 și trăiește la București; Minerva IONESCU născută la 20 noiembrie 1928 și trăiește la București; Rodica IONESCU născută la 6 februarie 1928 și trăiește la Constanța; Nicolae LUPAȘ născută la 3 ianuarie 1933 și trăiește la Dietzenbach; Ovidiu LUPAȘ născută la 24 mai 1934 și trăiește la Gerestried; Virginiu LUPAȘ născută la 15 august 1938 și trăiește la München; Aurel Vasile MOARCAS născută la 24 martie 1935 și trăiește la Brașov; Maria PUSTA născută la 25 februarie 1929 și trăiește la București; Mihai Anton RICCI născută la 2 februarie 1946 și trăiește la La Varenne St. Hilaire; Vanda ROȘCULEȚ născută la 7 martie 1949 și trăiește la Brașov; Elisabeta STOICA născută la 6 mai 1956 și trăiește la Râmnicu-Vâlcea; Ana TEODOSIU născută la 14 aprilie 1937 și trăiește la München și Dorina VOINESCU născută la 8 aprilie 1927 și trăiește la Călimănești. Toți reclamanții sunt reprezentați de același avocat, dna C. Cristea.