Lupas și alții împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2012)208 [1] Cauza Lupaș și alții (nr. 1) împotriva României Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recerne n 1434/02, 35370/02 și 1385/03, Hotărârea din 14 decembrie 2006, definitivă la 14 martie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la dreptul de acces al reclamanților la un tribunal în cadrul unei proceduri privind o clădire naționalizată în timpul regimului comunist, din cauza aplicării stricte a unei norme jurprudențiale care impune obligația unanimă a coproprietarilor de a introduce o acțiune în revendicare a bunurilor indivizibile (violarea art. 6 alin. (1)) (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012)208 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Lupaș și alții (nr. 1) împotriva României Rezumatul introductiv al cauzei Prezenta cauză se referă la dreptul de acces al reclamanților la o instanță din cauza aplicării stricte de către instanțele interne a unei norme de admisibilitate prin care să se impună unanimitatea coproprietarilor pentru a introduce o acțiune în culpă a unui bun individ [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]. Cei nouăsprezece reclamanți sunt descendenții unei părți din coproprietarii unui teren de 50 de hectare, expropriat în 1950 pentru construirea unei baze militare. În 1998 și 1999 reclamanții au introdus acțiuni în revendicare a terenului, fără a obține acordul moștenitorilor a doi dintre foștii proprietari.

În perioada 2001-2002, aceste acțiuni au fost declarate inadmisibile în ultimă instanță de către Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu regula unanimității . În speță, unul dintre moștenitori a refuzat să se alăture acțiunii, în timp ce alți moștenitori nu au putut fi identificați de către reclamanți. Curtea Europeană a subliniat faptul că regula unanimității îndeplinește cerințele de accesibilitate și previzibilitate și urmărește obiectivul legitim de protecție a drepturilor tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari ai unui bun. Cu toate acestea, în cazul particular al reclamanților, instanțele interne nu au reușit să tragă concluzii din refuzul unuia dintre moștenitori de a se alătura acțiunii și de a identifica o parte din ceilalți moștenitori.

Interpretată în mod strict, regula unanimității este considerată un obstacol insurmontabil pentru orice încercare de revendicare a bunului în cauză de către solicitanți. Aceasta a impus o sarcină excesivă reclamanților, privându-i de orice posibilitate clară și concretă de a vedea instanțele acționând asupra acțiunilor lor, încălcând dreptul lor de acces la o instanță. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR Plătit la 18/07/2007 (reclamanții au renunțat la dobânzi) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral și cheltuielile și cheltuielile de judecată.

Pe de altă parte, pentru a obține restitutio in ïrum, art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă permite reclamanților să formuleze o cerere în rejudecare a unei proceduri puse în aplicare. În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale a) Măsuri de sensibilizare La data hotărârii Curții Europene în prezenta cauză a făcut obiectul unei largi difuzări.Traducerea în limba română a hotărârii a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 464/10 iulie 2007 și pe site-ul internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp ) Hotărârea a fost, de asemenea, transmisă Consiliului Superior al Magistraturii în vederea difuzării sale la toate instanțele interne.

În plus, un rezumat al hotărârii a fost prezentat în Culegerea jurisprudenței Curții Europene în perioada 1994-2009. , însoțită de o analiză a efectelor sale și a identificării autorităților responsabile de încălcarea constatată. În cele din urmă, hotărârea este prezentată și discutată în cadrul programelor de formare inițială și continuă a magistraților. b) Evoluții ale jurisprudenței Guvernul a furnizat hotărâri judecătorești în perioada 2009-2010, care indică o schimbare de abordare a regulii lacunei de către instanțele naționale. Din aceste decizii rezultă că regula în cauză nu este aplicată automat. : de acum înainte, instanțele naționale examinează circumstanțele proprii ale fiecărei cauze pentru a stabili dacă regula lacunei impune o sarcină excesivă reclamantului și, dacă este cazul, examinează temeinicia acțiunii.

c) Evaluarea impactului măsurilor generale Guvernul reamintește că Curtea Europeană nu a pus în discuție regula unanimității, ci doar aplicarea rigidă care a fost făcută de instanțele naționale în cauza reclamanților. În orice caz, regula unanimității a fost abandonată, cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie 2011. Într-adevăr, art. 643 din noul Cod civil prevede că fiecare coproprietar poate fi judecat individual în toate acțiunile civile legate de coproprietate. Chiar și înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, evoluțiile jurisprudenței după pronunțarea hotărârii Curții Europene arată că instanțele naționale au interpretat regula lacunei într-un mod compatibil cu cerințele articolului 6 care rezultă din hotărâre.

Aceasta constituie o dovadă a eficienței măsurilor de sensibilizare luate în prezenta cauză. III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, în afară de plata unei satisfacții echitabile. De asemenea, consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)208 [1] Affaire Lupaș et autres (nº 1) contre Roumanie Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requêtes n os 1434/02, 35370/02 et 1385/03, arrêt du 14 décembre 2006, définitif le 14 mars 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit d’accès des requérants à un tribunal dans le cadre d’une procédure portant sur un immeuble nationalisé pendant le régime communiste, en raison de l’application stricte d’une règle jurisprudentielle exigeant l’unanimité des copropriétaires pour introduire une action en revendication des biens indivis (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)208 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Lupaș et autres (nº 1) contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire La présente affaire concerne l’atteinte au droit d’accès des requérants à un tribunal en raison de l’application stricte par les tribunaux internes d’une règle de recevabilité exigeant l’unanimité des copropriétaires afin d’introduire une action en revendication d’un bien indivis (violation de l’article 6, paragraphe 1). Les dix-neuf requérants sont les descendants d’une partie des copropriétaires d’un terrain de 50 hectares, exproprié en 1950 pour la construction d’une base militaire. En 1998 et 1999 les requérants ont introduit des actions en revendication du terrain, sans obtenir l’accord des héritiers de deux des anciens copropriétaires.

Entre 2001 et 2002, ces actions ont été déclarées irrecevables en dernier ressort par la Cour suprême de justice, en application de la règle de l’unanimité susmentionnée. En l’espèce, l’un des héritiers avait refusé se joindre à l’action alors que d’autres héritiers n’avaient pas pu être identifiés par les requérants. La Cour européenne a relevé que la règle de l’unanimité satisfaisait aux exigences d’accessibilité et de prévisibilité et poursuivait le but légitime de protection des droits de tous les héritiers des anciens copropriétaires d’un bien. Néanmoins, dans le cas particulier des requérants, les tribunaux internes avaient manqué de tirer des conséquences du refus de l’un des héritiers de se joindre à l’action et de l’impossibilité d’identifier une partie des autres héritiers.

Interprétée de manière stricte, la règle de l’unanimité s’est dressée comme un obstacle insurmontable pour toute tentative de revendication du bien en question par les requérants. Ceci a imposé une charge excessive aux requérants, en les privant de toute possibilité claire et concrète de voir les tribunaux statuer sur leur action, en violation de leur droit d’accès à un tribunal. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 19 000 EUR 6 000 EUR 25 000 EUR Payé le 18/07/2007 (les requérants ont renoncé aux intérêts) b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé aux requérants une satisfaction équitable au titre du dommage moral et des frais et dépens.

Par ailleurs, afin d’obtenir la restitutio in integrum , l’article 322, paragraphe 9 du Code de procédure civile permet aux requérants de former une demande en révision d’une procédure mise ne doute. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales a) Mesures de sensibilisation L’arrêt de la Cour européenne dans la présente affaire a fait l’objet d’une large diffusion. La traduction en roumain de l’arrêt a été publiée au Journal Officiel nº 464/10 juillet 2007 et sur le site internet de la Haute Cour de cassation et de justice ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ). L’arrêt a également été transmis au Conseil Supérieur de la Magistrature en vue de sa diffusion auprès de toutes les juridictions internes.

Par ailleurs, un résumé de l’arrêt a été présenté dans le Recueil de la jurisprudence de la Cour européenne entre 1994 – 2009 , accompagné d’une analyse de ses effets et de l’identification des autorités responsables de la violation constatée. Enfin, l’arrêt est présenté et discuté lors des programmes de formation initiale et continue des magistrats. b) Développements de la jurisprudence Le Gouvernement a fourni des décisions judiciaires datant de 2009 – 2010, qui indiquent un changement d’approche de la règle de l’unanimité par les juridictions nationales. Il ressort de ces décisions que la règle en question n’est plus appliquée de manière automatique : désormais, les tribunaux nationaux examinent les circonstances propres de chaque affaire pour déterminer si la règle de l’unanimité impose une charge excessive au demandeur et, si tel est le cas, ils examinent le bien-fondé de l’action.

c) Evaluation de l’impact des mesures générales Le Gouvernement rappelle que la Cour européenne n’a pas mis en cause la règle de l’unanimité mais uniquement l’application rigide qui en a été faite par les tribunaux nationaux dans l’affaire des requérants. En tout état de cause, la règle de l’unanimité a été abandonnée, avec l’entrée en vigueur du nouveau Code civil le 1er octobre 2011. En effet, l’article 643 du nouveau Code civil prévoit que chaque copropriétaire pourra ester en justice à titre individuel, dans toutes les actions civiles relatives à la copropriété. Même avant l’entrée en vigueur du nouveau Code civil, les développements de jurisprudence postérieurs à l’arrêt de la Cour européenne montrent que les tribunaux nationaux ont interprété la règle de l’unanimité d’une manière compatible avec les exigences de l’article 6 qui ressortent de l’arrêt.

Ceci constitue une preuve de l’efficacité des mesures de sensibilisation prises dans la présente affaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, hormis le paiement de la satisfaction équitable. Il estime également que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.