Sedrakyan împotriva Armeniei

Comunicat la 11 mai 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 5337/13 Artur SEDRAKYAN împotriva Armenia depusă la 29 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Artur Sedrakyan, este un național armenian născut în 1976 și locuiește în Burbank. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Voskanyan, avocat care practică în Vanadzor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul deținea un apartament de două camere în satul Gugark din 1999. Se pare că în decembrie 2004 Y.E., atunci șef al comunității Gugark, a vândut clădirea în care apartamentul reclamantului a fost situat la o a treia persoană la licitație, fără aprobarea prealabilă a consiliului local.

După această tranzacție, clădirea, inclusiv apartamentul reclamantului, a fost demolat de către cumpărător, pe baza permisiunii pe care Y.E. le-a acordat ulterior. Se pare, de asemenea, că la un moment dat a fost efectuată o anchetă penală în cazul posibilelor abuzuri de autoritate de către Y.E., care nu mai era șeful comunității satului, în legătură cu evenimentele de mai sus. În cadrul acestor proceduri, s-a desemnat un examen de construcție legistică care a încheiat, printre altele, , că nu a fost posibil ca experții să determine gradul de prejudiciu și valoarea pieței clădirii în cauză. La 11 decembrie 2009, reclamantul a depus o cerere la Curtea Regională Lori împotriva consiliului local al comunității Gugark, șeful comunității de sat, consiliul regional și Y.E.

în căutarea unei compensații pentru daunele suferite ca urmare a demolării apartamentului său. În special, el a solicitat să fie furnizat un apartament de două camere în satul Gugark. Reclamantul a plătit 4000 AMD în ceea ce privește taxele judecătorești, care corespunde la rata taxelor judecătorești plătite pentru cererile morale în fața instanțelor de primă instanță. La 17 decembrie 2009 judecătorul B.G. din Curtea Regională a luat o decizie de a admite cererea reclamantului și a stabilit cazul pentru proces. Această decizie a declarat, în special, următoarele: „... cererea respectă cerințele articolelor ... 87, 88 din Codul de Procedură Civilă ... Având în vedere cele de mai sus ... [Eu] hotărăsc să admită cererea depusă de [reclamantul] ...” La 16 martie 2012, Curtea Regională a respins în întregime cererea reclamantului.

„... în cursul procedurii penale împotriva fostului șef al comunității satului Gugark [Y.E.] s-a stabilit că, la 15.12.2004, el a vândut [clădirea în care apartamentul reclamantului a fost situat] ... pentru AMD 1.200.000 [V.A.], câștigătorul licitației ... bazat pe decizia invalidă a consiliului local din 24 de ani Decembrie 2004 a luat în încălcare gravă a cerințelor ... Legea Autorității de Guvernare ... Apoi, prin decizia sa din 16.03.2005 [Y.E.] a acordat [V.A.] permisiunea de a demoli ... clădirile în cauză ... ca urmare, [apartamentul] de două camere al reclamantului ... a fost demolat. S-a constatat că la început [tatălui reclamantului] cu familia celor cinci persoane era pe lista de așteptare [de a primi un certificat emis de stat pentru obținerea unui apartament] și, după aceea, numai [de reclamantul] a rămas pe lista celor pe care comisionul a refuzat să le furnizeze un certificat pentru obținerea unui apartament.

[Reclamantul] este încă pe lista de așteptare, dar [reclamantul] nu poate obține un apartament cu sprijin de stat și deoarece el este departe de Republica Armenia pe termen lung, problemele sale de locuință sunt transportate într-o perioadă mai favorabilă, adică, după întoarcerea sa în Armenia. În cadrul procedurii penale, s-a desemnat o examinare tehnică a construcțiilor pentru a afla ... valoarea de piață a clădirii începând din 2004, care era imposibil de determinat ... Astfel, instanța constată că, ca urmare a avariatei și a prăbușirii după cutremur [apartamentul reclamantului], în momentul înregistrării titlului în ceea ce privește aceasta, în 1999, nu a fost potrivită pentru a trăi și nu a fost supusă reconstrucției; nu a putut fi folosită ca apartament și nu a reprezentat nici o valoare ca apartament.

În astfel de circumstanțe, ... [Reclamantul] nu a suferit pierdere ... Curtea constată că, deși [S.E.] a acționat ilegal, cu toate acestea [reclamantul] nu a suferit pierdere reală ca urmare a acțiunilor sale… instanța hotărăște ... 1. Pentru a respinge [reclamația reclamantului] ... 2. Pentru a lua în considerare problema taxelor judiciare rezolvate.” Reclamantul a depus un recurs. El a prezentat, cu recursul său, dovezi de plată a taxelor judecătorești în valoare de AMD 10.000 care corespundea ratei taxelor judecătorești plătibile în ceea ce privește cererile morale în fața instanțelor de apel.

La 7 mai 2012, Curtea Civilă de Apel a luat o decizie de respingere a recursului reclamantului declarând, în special, următoarele: „... după examinarea recursului, documentele aferente acestuia, Curtea de Apel constată că acesta trebuie returnat din următoarele motive: În conformitate cu art. 213 § 1 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă, un recurs este remis în cazul în care dispozițiile articolului 210 nu au fost respectate.

În cazul instantaneu, recurentul nu a respectat cerințele de la art. 210 § 4, adică a plătit parțial taxa de stat, adică în suma de 10000 AMD, în timp ce art. 9 § (a) din Legea privind taxele de stat prevede că, în cazul recursurilor depuse împotriva actelor judiciare ale instanțelor în ceea ce privește cererile pecuniare, rata de trei la sută din suma contestată prevăzută în recurs sau, în cazul în care cererile acordate sau neaprobate de instanța de primă instanță sunt contestate în totalitate sau nu sunt contestate cererile acordate sau neaprobate, atunci rata de trei la sută din valoarea reclamației depuse la instanța de primă instanță ar trebui să fie plătită ca taxe judiciare.

În cazul în cauză, recurentea contestă un act judiciar care este de natură pecuniară, adică ar trebui să plătească 3% din valoarea de piață a proprietății (valoarea de piață a proprietăților este determinată de un certificat relevant sau de o concluzie livrată de un organism competent care ar trebui să fie atașat la recurs) mai puțin AMD 10.000 care a fost deja plătit… art. 213 § 3 prevede că, în caz de rectificare a erorilor din recurs și de reintroducere a acesteia în termen de două săptămâni de la data primirii deciziei prin care se remite un recurs, se consideră că recursul a fost admis în instanță.

Odată ce recursul este reintrodus, nu se acordă nici un nou termen pentru rectificarea erorilor.” Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva prezentei decizii, printre altele , că Curtea de Apel nu a reușit să menționeze ceea ce, în opinia sa, era sumea corectă care trebuia plătită atunci când a concluzionat că nu a plătit în mod corespunzător taxa de stat. El a susținut, de asemenea, că, în conformitate cu practicile stabilite, taxele de instanță pentru cereri pecuniare, ale căror sumă nu ar putea fi stabilită, au fost plătite în conformitate cu ratele aplicabile nerespectate Cerințele pecuniare din moment ce legea nu conțin niciun regulament în ceea ce privește taxele de stat plătibile în ceea ce privește cererile pecuniare care nu pot fi evaluate.

El a susținut că această abordare a fost adoptată de Curtea Regională de când a admis cererea sa în timp ce Curtea de Apel a remis arbitrar apelul său. În plus, în contrast cu ceea ce a declarat Curtea de Apel în decizia sa de a reda recursul său, nu exista nicio cerință juridică de a prezenta dovada valorii pieței proprietăților atașate unui recurs. Lista documentelor care urmează să fie prezentate împreună cu un recurs este exhaustivă și nu include un certificat sau o concluzie privind valoarea pieței proprietăților. La 4 iulie 2012, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Legea internă relevantă Codul de procedură civilă (în vigoare la momentul material) În conformitate cu art. 87 § 2 alineatul (3), o cerere ar trebui să menționeze valoarea cererii în cazul în care reclamația este supusă evaluării.

art. 88 § 1 prevede că ar trebui atașat la cerere un document de certificare a plății taxei de stat în modul și valoarea prevăzută de lege sau o cerere de amânare, de amânare sau reducere a taxei de stat. art. 210 stabilește cerințele conținutului unui recurs și documentele care trebuie atașate la acesta. , această dovadă de plată a taxei de stat ar trebui să fie atașată la un recurs (art. 210 § 4). art. 213 § 1 (1) prevede că un recurs este remis în cazul în care cerințele articolului 210 nu au fost îndeplinite. Legea privind taxele de stat (ca în vigoare la momentul în care este important) În conformitate cu art. 8, ratele taxelor de stat sunt stabilite în ceea ce privește valoarea proprietății supuse evaluării sau taxa de bază stabilită de această lege.

Valoarea taxei de bază este AMD 1000. art. 9 stabilește ratele taxelor de stat plătite, printre altele, pentru cereri și apeluri. În conformitate cu art. 9 alineatul (1) literele (a) și (b), ratele pentru cererile depuse în instanța de primă instanță sunt următoarele: dacă o cerere pecuniară – la rata de doi la sută din valoarea cererii, dar nu mai mică de o sută și cincizeci la sută din taxa de bază; dacă o cerere morală – de patru ori a taxei de bază.

În conformitate cu art. 9 § 8 literele (a) și (b), ratele pentru recursuri depuse împotriva actelor judiciare ale instanțelor sunt următoarele: în cazul în care o cerere pecuniară – la rata de trei la sută din suma contestată declarată în recurs sau, în cazul în care creanțele acordate sau nu acordate de instanța de primă instanță sunt contestate în întregime sau nu sunt contestate cererile acordate sau nu sunt contestate, atunci la rata de trei la sută din valoarea reclamației depuse la instanța de primă instanță; în cazul în care o cerere nepecuniană – de zece ori taxa de bază. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că a fost refuzat accesul la Curtea de Apel, în încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție.

El se plâng în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că el a fost ilicit privat de proprietatea sa. Reclamantul a fost privat de acces efectiv la o instanță, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, ca urmare a hotărârii Curții de Apel din 7 mai 2012 pe baza căreia recursul său nu a fost admis pentru examinare? Reclamantul a epuizat soluțiile interne în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și a respectat termenul de șase luni, conform articolului 35 § 1 din Convenție? În cazul în care, privarea apartamentului său era compatibilă cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? Guvernul este invitat să furnizeze copii ale concluziilor experților în domeniul construcției forense prezentate în timpul procedurii penale și a oricăror alte documente relevante referitoare la alienarea apartamentului reclamantului.

Communicated on 11 May 2016

FIRST SECTION

Application no. 5337/13 Artur SEDRAKYAN against Armenia lodged on 29 December 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Artur Sedrakyan, is an Armenian national who was born in 1976 and lives in Burbank. He is represented before the Court by Mr A. Voskanyan, a lawyer practising in Vanadzor. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant had owned a two-room flat in Gugark village since 1999. It was situated in a building which had been damaged as a result of the earthquake of 1988. It appears that in December 2004 Y.E., the then Head of Gugark community, sold the building where the applicant’s flat was situated to a third person at auction, without the prior approval of the local council. Following this transaction the building, including the applicant’s flat, was demolished by the buyer, based on permission that Y.E.

had subsequently granted. It further appears that at some point a criminal investigation was carried out into possible abuse of authority by Y.E., who was no longer the head of the village community, in relation to the above events. Within the framework of these proceedings a forensic construction examination had been assigned which concluded, inter alia , that it had not been possible for the experts to determine the degree of damage and the market value of the building in question. On 11 December 2009 the applicant lodged a claim with the Lori Regional Court against the local council of Gugark community, the head of the village community, the regional council and Y.E. seeking compensation for damage suffered as a result of the demolition of his flat.

In particular, he requested to be provided with a two-room flat in Gugark village. The applicant paid AMD 4,000 in respect of court fees, which corresponded to the rate of court fees payable for non ‑ pecuniary claims before first instance courts. On 17 December 2009 judge B.G. of the Regional Court made a decision to admit the applicant’s claim and set the case down for trial. This decision stated, in particular, the following: “... The claim complies with the requirements of Articles ... 87, 88 of the Code of Civil Procedure ... In view of the foregoing ... [I] decide to admit the claim lodged by [the applicant] ...” On 16 March 2012 the Regional Court rejected the applicant’s claim in full.

The relevant parts of the judgment read as follows: “... in the course of the criminal proceedings against the former head of Gugark village community [Y.E.] it had been established that on 15.12.2004 he had sold [the building where the applicant’s flat was situated] ... for AMD 1,200,000 to [V.A.], the winner of the auction ... based on the invalid decision of the local council of 24 December 2004 taken in gross violation of the requirements of ... the Law on Self ‑ governance bodies ... Thereafter, by his decision of 16.03.2005 [Y.E.] granted [V.A.] permission to demolish the ... buildings in question... As a result, [the applicant’s] two-room flat ... was demolished.

It was found out that in the beginning [the applicant’s father] with the family of five was on the waiting list [to receive a certificate issued by the State to obtain a flat] and afterwards only [the applicant] remained on the list of those whom the commission had refused to provide with a certificate to obtain a flat. [The applicant] is still on the waiting list but [the applicant] cannot obtain a flat with State support and because he is away from the Republic of Armenia for a long term, his housing issues are being carried over to a more favourable period, that is, after his return to Armenia.

Within the framework of the criminal proceedings a technical construction examination was assigned to find out ... the market value of the building as of 2004 which had been impossible to determine ... Thus, the court finds it established that as a result of being damaged and looted after the earthquake [the applicant’s flat], at the moment of registration of the title in its respect in 1999, was not suitable for living in and was not subject to reconstruction; it could not be used as a flat and did not represent any value as a flat. In such circumstances, ... [the applicant] has not suffered loss ... The court finds that although [Y.E.] acted unlawfully, nevertheless [the applicant] has not suffered real loss as a result of his actions…

the court decides ... 1. To reject [the applicant’s] claim... 2. To consider the issue of court fees resolved.” The applicant lodged an appeal. He submitted with his appeal proof of payment of court fees in the amount of AMD 10,000 which corresponded to the rate of court fees payable in respect of non-pecuniary claims before appellate courts. On 7 May 2012 the Civil Court of Appeal made a decision to return the applicant’s appeal stating, in particular, the following: “... Having examined the appeal, the documents attached to it, the Court of Appeal finds that it must be returned for the following reasons: According to Article 213 § 1 (1) of the Code of Civil Procedure, an appeal is returned if the provisions of Article 210 have not been complied with.

In the instant case the appellant has not observed the requirements of Article 210 § 4, that is he has paid the state duty partially, i.e. in the amount of AMD 10,000 whereas Article 9 § 8 (a) of the Law on State Fees provides that in the case of appeals lodged against courts’ judicial acts as regards pecuniary claims, the rate of three per cent of the disputed amount stated in the appeal or, if the claims granted or not granted by the first instance court are disputed in their entirety or the granted or not granted claims are not disputed, then the rate of three per cent of the value of the claim lodged with the first instance court should be paid as court fees.

In the present case, the appellant disputes a judicial act which is of pecuniary nature, that is he should pay 3 per cent of the market value of the property (the market value of property is determined by a relevant certificate or conclusion delivered by a competent body which should be attached to the appeal) less AMD 10,000 which has already been paid… Article 213 § 3 provides that in case of rectification of the errors in the appeal and its resubmission within two weeks from the date of the receipt of the decision whereby an appeal is returned, the appeal is considered to have been admitted in court. Once the appeal is resubmitted, no new time-limit is given to rectify errors.” The applicant lodged an appeal on points of law against this decision arguing, inter alia , that the Court of Appeal had failed to state what, in its opinion, was the correct amount due to be paid when concluding that he had underpaid the state fee due.

He further argued that according to the established practice court fees for pecuniary claims, the amount of which could not be determined, were paid according to the rates applicable to non ‑ pecuniary claims since the law did not contain any regulation with regard to state fees payable in respect of pecuniary claims which could not be subject to assessment. He claimed that this approach had been adopted by the Regional Court since it had admitted his claim while the Court of Appeal had arbitrarily returned his appeal. Furthermore, contrary to what the Court of Appeal had stated in its decision to return his appeal, there was no legal requirement to submit proof of the market value of property attached to an appeal.

The list of documents to be submitted together with an appeal was exhaustive and did not include a certificate or conclusion concerning the market value of property. On 4 July 2012 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit. B. Relevant domestic law 1. The Code of Civil Procedure (as in force at the material time) According to Article 87 § 2 (3), a claim should mention the claim value if the claim is subject to assessment. Article 88 § 1 provides that a document certifying the payment of the State fee in the manner and amount prescribed by law or a motion seeking postponement, deferral or reduction of the State fee should be attached to the claim.

Article 210 sets out the requirements of the content of an appeal and documents to be attached to it. It provides, inter alia , that proof of payment of the State fee should be attached to an appeal (Article 210 § 4). Article 213 § 1 (1) provides that an appeal is returned if the requirements of Article 210 have not been met. 2. The Law on State Fees (as in force at the material time) According to Article 8, rates of State fees are established in respect of the value of the property subject to assessment or the base fee established by this law. The amount of the base fee is AMD 1,000. Article 9 sets out the rates of State fees paid for, inter alia , claims and appeals. According to Article 9 § 1 (a) and (b), the rates for claims lodged with first instance courts are the following: if a pecuniary claim – at the rate of two per cent of the claim value but not less than one hundred and fifty per cent of the base fee; if a non-pecuniary claim – four times the base fee.

According to Article 9 § 8 (a) and (b), the rates for appeals lodged against courts’ judicial acts are the following: if a pecuniary claim – at the rate of three per cent of the disputed amount stated in the appeal or, if the claims granted or not granted by the first instance court are disputed in their entirety or the granted or not granted claims are not disputed, then at the rate of three per cent of the value of the claim lodged with the first instance court; if a non-pecuniary claim – ten times the base fee. COMPLAINTS The applicant complains that he was denied access to the Court of Appeal, in breach of the guarantees of Article 6 § 1 of the Convention. He further complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he was unlawfully deprived of his property.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of effective access to a court, in breach of Article 6 § 1 of the Convention, as a result of the decision of the Court of Appeal of 7 May 2012 based on which his appeal was not admitted for examination? 2. Has the applicant exhausted the domestic remedies in respect of his complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and complied with the six-month time-limit, as required by Article 35 § 1 of the Convention? If so, was the applicant’s deprivation of his flat compatible with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1? The Government are requested to provide copies of the conclusions of forensic construction experts delivered during the criminal proceedings and any other relevant documents relating to the alienation of the applicant’s flat.