Chatinyan și alții împotriva Armeniei

Comunicat la 22 februarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 70173/14 Mher CHATINYAN și alții împotriva Armenia depusă la 20 octombrie 2014 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 februarie 2007, reclamanții au încheiat un contract cu municipalitatea din orașul Vanadzor („Municipalul”), conform căruia reclamanții au convenit să renunțe la adăpostul lor temporar și au ocupat terenuri în schimbul compensației. Se pare că municipalitatea nu a respectat angajamentul său și în 2007 reclamanții au instituit proceduri de compensare împotriva municipiului.

La 15 septembrie 2011, reclamanții și municipalitatea, reprezentate de primarul orașului Vanadzor, au încheiat o soluționare prietenoasă a litigiului. La 5 octombrie 2011, Curtea Regională Lori a afirmat soluționarea cu o hotărâre care stabilește următoarele condiții: Municipiul s-a angajat să (a) furnizeze reclamanților un apartament până la 1 octombrie 2013, (b) să plătească reclamanților 15.000 de drame armeni (AMD) lunare în cheltuielile de viață până la furnizarea apartamentului; și (c) să plătească reclamanților compensații în valoare de 38.000 de dolari americani în cazul în care prima condiție nu a fost îndeplinită. De asemenea, Curtea Regională a ordonat Comunității să plătească reclamanților 300.000 AMD în drept și 40.800 AMD în costuri de experți.

Nu au fost depuse apeluri, astfel că hotărârea a intrat în vigoare la 7 noiembrie 2011. La 14 și 20 decembrie 2011, municipalitatea a emis două ordine de plată care a atribuit reclamanților 300.000 AMD în total. Ordinele au specificat că baza plăților a fost hotărârea din 5 octombrie 2011. La 26 decembrie 2011, municipalitatea a plătit Biroul Național al Examenilor Forense 20.400 AMD în costuri de experți. La 16 martie 2012, Consiliul Bătrânilor Municipilor (Consiliu) a afirmat raportul șefului municipiului privind execuția bugetului municipal 2011. Ordinele de plată emise de municipalitate în 2011 în conformitate cu hotărârea din 5 octombrie 2011 au fost incluse în bugetul pentru 2011. La 2 septembrie 2013, municipalitatea a plătit unul dintre solicitanți, Chatiyan Albert, 30.000 AMD în cheltuieli de viață.

Se pare că nici un apartament nu a fost furnizat pentru solicitanți până la termenul de 1 octombrie 2013. La 25 decembrie 2013, Curtea Regională Lori a emis o scrisoare de execuție a hotărârii din 5 octombrie 2011. La 30 ianuarie 2014, judecătorul a instituit o procedură de punere în aplicare împotriva municipiului. În aceeași zi, judecătorul a impus restricții asupra mijloacelor monetare ale municipiului pentru asigurarea executării hotărârii din 5 octombrie 2011. La 13 februarie 2014, Consiliul, reprezentat de unul dintre membrii săi pe baza unei scrisori de avocat eliberate de Consiliu, a depus un recurs extra-temporal împotriva hotărârii finale din 5 octombrie 2011 cu Curtea Civilă de Apel, având în vedere că Curtea Regională nu a implicat Consiliul în cadrul procedurii ca terță parte care își urmărește propriile interese.

Consiliul a subliniat faptul că este în competența sa de a gestiona proprietatea municipală. Decontarea prietenoasă și hotărârea din 5 octombrie 2011 de a afirma că este ilegală, ca fiind decontarea proprietății municipale, dar Consiliul nu și-a acordat consimțământul în ceea ce privește alienarea proprietăților respective și nu a fost implicat în cadrul procedurii. În sfârșit, Consiliul a susținut că a devenit conștient de hotărârea din 5 octombrie 2011 din decizia judecătorului din 30 ianuarie 2014. La 27 februarie 2014, reclamanții au depus obiecții la Curtea Civilă de Apel, susținând că (a) Consiliul nu are competența de a face apel împotriva hotărârilor finale ale instanței.

În cazul în care Consiliul a constatat că șeful municipiului a adoptat o decizie ilegală, acesta ar trebui să pună la îndoială decizia respectivă; (b) Consiliul nu a avut personalitatea juridică necesară în temeiul dreptului intern pentru eliberarea unei scrisori de avocat pentru reprezentantul instanței sale; și (c) apelul Consiliului a fost interzis în timp util. Consiliul ar fi trebuit să devină conștient de hotărârea din 5 octombrie 2011 mai devreme, deoarece pentru câțiva ani municipalitatea a emis și executat, cu aprobarea Consiliului, numeroase ordine de plată reclamanților pe baza acestei hotărâri. La 3 martie 2014, Curtea Civilă de Apel a hotărât să admită apelul Consiliului. În ceea ce privește primul argument al reclamanților, a motivat faptul că semnarea decontare de către șeful municipiului a fost o acțiune care prima facie a încălcat legea și drepturile Consiliului.

În ceea ce privește al doilea argument al reclamanților, a raționat că personalitatea juridică a municipiului era suficientă pentru ca Consiliul să elibereze un mandat de avocat. În ceea ce privește cel de-al treilea argument al reclamanților, acesta a raționat că cunoașterea hotărârii Consiliului din 5 octombrie 2011 nu ar fi putut fi deferită de ordinele de plată, în timp ce reclamanții nu au prezentat alte dovezi. La 30 aprilie 2014, Curtea Civilă de Apel a acordat apelul Consiliului. Acesta a remarcat faptul că hotărârea din 5 octombrie 2011 a instituit datoria municipală privind alienarea proprietăților sale, în timp ce art. 16 § 20 din Legea autoguvernamentală locală a impus ca șeful municipiului să obțină în primul rând decizia Consiliului privind alienarea proprietăților municipale.

Deoarece dosarul nu conținea o astfel de hotărâre, Curtea Civilă de Apel a concluzionat că drepturile Consiliului au fost încălcate. A anulat hotărârea din 5 octombrie 2011 și a ordonat o nouă examinare. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii. La 20 august 2014, Curtea de Casație a declarat recursul lor asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. La 25 septembrie 2014, Curtea Regională Lori a inițiat o procedură civilă reînnoită în ceea ce privește cererea inițială a reclamanților împotriva Comunității, cererea de contrapunere a Comunității care urmărește modificarea angajamentului inițial al Comunității privind furnizarea unui apartament pentru reclamanții, precum și cererea Consiliului împotriva reclamanților și a Comunității care urmărește să anuleze contractul din 26 februarie 2007 privind furnizarea de bunuri reclamanților.

La 11 ianuarie 2016, Curtea Regională Lori a permis cererea Consiliului și a anulat contractul din 26 februarie 2007. Curtea Regională a raționat că, în absența consimțământului Consiliului, municipalitatea nu are competența de a extrage proprietatea municipală față de alte persoane. Această hotărâre a fost susținută prin recurs de către Curtea Civilă de Apel și Curtea de Casație la 22 iulie și, respectiv, 12 octombrie 2016. Legea internă relevantă Constituția (modificată în 2005) art. 107 § 2 prevede că Consiliul de Bătrîni a municipiului are competența de a dispune de proprietatea municipală, de a aproba bugetul municipal la propunerea șefului municipiului, de a supraveghea execuția bugetului municipal.

Actul autoguvernamental local (în vigoare din 2002) art. 4 prevede că un oraș este o comunitate de locuitori din una sau mai multe așezări și o unitate administrativă și teritorială. Un oraș este o persoană juridică. art. 6 prevede că organismele autoguvernamentale care urmează să fie alese în municipalități sunt Consiliul Bătrînilor (corpul reprezentativ) și șeful Comunității (corpul executiv). Un oraș este reprezentat de șeful său. art. 16 prevede că Consiliul de Bătrâni aprobă bugetul municipal și raportul anual de punere în aplicare bugetară. Consiliul de Bătrâni supraveghează executarea bugetului municipal și utilizarea altor mijloace financiare ale municipiului. Consiliul de Bătrâni are dreptul de a iniția proceduri judiciare împotriva deciziilor ilegale ale șefului municipalității.

La propunerea șefului municipiului, Consiliul Bătrânilor ia o decizie cu privire la alienarea proprietăților municipale. Codul de procedură civilă (în vigoare din 1999) art. 38 prevede că șeful municipiului are autoritatea de a institui proceduri judiciare pentru protecția intereselor proprietăților municipale. art. 41 § 2 prevede că o scrisoare de avocat în numele unei persoane juridice este eliberată de către șeful organismului său executiv. art. 207 § 5 prevede că persoanele care nu au fost implicate în cadrul procedurii, dar ale căror drepturi și obligații au fost afectate de o hotărâre, au dreptul de a aduce recurs în termen de trei luni de la data la care au devenit conștienți sau ar trebui să fi fost conștienți de adoptarea acestei hotărâri, cu excepția cazului în care au trecut douăzeci de ani de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri.

art. 207 § 7 prevede că un recurs împotriva unei hotărâri a instanței de primă instanță care a intrat în vigoare poate fi admis pentru examinare în cazuri excepționale atunci când, în timpul examinării anterioare a cauzei, au avut loc încălcări grave ale dreptului material sau procedural, din cauza căreia hotărârea adoptată afectează însăși esența administrării justiției sau există circumstanțe noi sau recent descoperite. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că anularea hotărârii finale din 5 octombrie 2011 a încălcat principiul certitudinei juridice și drepturile lor de proprietate.

Octombrie 2011 de către Curtea Civilă de Apel compatibile cu cerințele articolului 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Karen Poghosyan c. Armenia , nr. 62356/09 §§§ 44 și 46)? Apendicele Prenum Data nașterii și anul Nașterii Nașterii Locul de reședință Mher CHATINYAN 18 iulie 1989 Vanadzor armenian David CHATINYAN 18 iulie 1989 Vanadzor armenian Dna Naira ZAKARYAN 1 august 1960 Armenian Vanadzor Dl Hamlet CHATINYAN 25 noiembrie 1958 Armenian Vanadzor Dna Rozik KOSTANDYAN 19 octombrie 1937 Armenian Vanadzor

Communicated on 22 February 2018

FIRST SECTION

Application no. 70173/14 Mher CHATINYAN and Others against Armenia lodged on 20 October 2014

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 26 February 2007 the applicants entered into a contract with the Vanadzor city municipality (“the Municipality”), according to which the applicants agreed to give up their temporary shelter and occupied land in return for compensation. It appears that the Municipality failed to comply with its undertaking and in 2007 the applicants instituted compensation proceedings against the Municipality. On 15 September 2011 the applicants and the Municipality, represented by the Mayor of Vanadzor city, concluded a friendly settlement of the dispute.

On 5 October 2011 the Lori Regional Court affirmed the settlement with a judgment setting out the following conditions: the Municipality undertook to (a) provide the applicants with a flat by 1 October 2013, (b) pay the applicants monthly 15,000 Armenian drams (AMD) in living expenses until the flat was provided; and (c) pay the applicants compensation in the amount of 38,000 US dollars if the first condition was not met. The Regional Court also ordered the Municipality to pay the applicants 300,000 AMD in legal and 40,800 AMD in expert costs. No appeals were lodged, so the judgment entered into force on 7 November 2011. On 14 and 20 December 2011 the Municipality issued two payment orders awarding the applicants 300,000 AMD in total.

The orders specified that the basis of the payments was the judgment of 5 October 2011. On 26 December 2011 the Municipality paid the National Bureau of Forensic Examinations 20,400 AMD in expert costs. On 16 March 2012 the Council of Elders of the Municipality (the Council) affirmed the report of the Head of the Municipality on implementation of the Municipality’s budget of 2011. The payment orders issued by the Municipality in 2011 pursuant to the judgment of 5 October 2011 were included in the budget for 2011. On 2 September 2013 the Municipality paid one of the applicants, Chatinyan Albert, 30,000 AMD in living expenses. It appears that no flat was provided for the applicants by the deadline of 1 October 2013. On 25 December 2013 the Lori Regional Court issued a writ of execution of the judgment of 5 October 2011. On 30 January 2014 the bailiff instituted enforcement proceedings against the Municipality.

On the same day the bailiff imposed restrictions on the monetary means of the Municipality for ensuring execution of the judgment of 5 October 2011. On 13 February 2014 the Council, represented by one of its members on the basis of a letter of attorney issued by the Council, lodged an out-of-time appeal against the final judgment of 5 October 2011 with the Civil Court of Appeal on the ground that the Regional Court had failed to involve the Council in the proceedings as a third party pursuing its own interests. The Council stressed that it was within its competence to manage municipal property. The friendly settlement and the judgment of 5 October 2011 affirming it were unlawful, as the settlement concerned municipal property, but the Council had not provided its consent with regard to alienation of that property and had not been involved as a party to the proceedings.

Finally, the Council submitted that it had become aware of the judgment of 5 October 2011 from the decision of the bailiff of 30 January 2014. On 27 February 2014 the applicants filed their objections with the Civil Court of Appeal, arguing that (a) the Council lacked competence to appeal against final court judgments. If the Council found that the Head of the Municipality had adopted an unlawful decision, then it had to challenge that decision; (b) the Council lacked the legal personality required under domestic law for issuing a letter of attorney for its court representative; and (c) the Council’s appeal was time-barred. The Council ought to have become aware of the judgment of 5 October 2011 earlier, as for several years the Municipality had issued and executed, with the Council’s approval, numerous payment orders to the applicants on the basis of that judgment.

On 3 March 2014 the Civil Court of Appeal decided to admit the Council’s appeal. As regards the applicants’ first argument, it reasoned that the signing of the settlement by the Head of the Municipality was an action which prima facie breached the law and the rights of the Council. As regards the applicants’ second argument, it reasoned that the legal personality of the Municipality was sufficient for the Council to issue a mandate of attorney. As regards the applicants’ third argument, it reasoned that the fact of the Council’s knowledge of the judgment of 5 October 2011 could not have been inferred from the payment orders, while the applicants failed to submit other evidence. On 30 April 2014 the Civil Court of Appeal granted the Council’s appeal.

It noted that the judgment of 5 October 2011 established the Municipality’s duty on alienation of its property, while Article 16 § 20 of the Local Self-Government Act required that the Head of the Municipality first obtain the Council’s decision on alienation of municipal property. Since the case-file did not contain such a decision, the Civil Court of Appeal concluded that the rights of the Council had been breached. It reversed the judgment of 5 October 2011 and ordered new examination. The applicants filed an appeal on points of law against that decision. On 20 August 2014 the Court of Cassation declared their appeal on points of law inadmissible for lack of merit.

On 25 September 2014 the Lori Regional Court commenced the renewed civil proceedings concerning the applicants’ initial claim against the Municipality, the Municipality’s counter-claim seeking to amend the Municipality’s initial undertaking on providing a flat for the applicants, as well as the Council’s claim against the applicants and the Municipality seeking to quash the contract of 26 February 2007 on provision of property to the applicants. On 11 January 2016 the Lori Regional Court allowed the Council’s claim and quashed the contract of 26 February 2007. It also rejected the applicants’ claim and discontinued the proceedings in respect of the Municipality’s counter-claim. The Regional Court reasoned that in the absence of the consent of the Council, the Municipality lacked competence to alienate municipal property to other individuals.

That judgment was upheld upon appeal by the Civil Court of Appeal and the Court of Cassation on 22 July and 12 October 2016 respectively. B. Relevant domestic law 1. The Constitution (as amended in 2005) Article 107 § 2 provides that the Council of Elders of a municipality has the power to dispose of municipal property, to approve the municipal budget at the proposal of the head of the municipality, to oversee the implementation of the municipal budget. 2. Local Self-Government Act (in force since 2002) Article 4 provides that a municipality is a community of inhabitants of one or more settlements and an administrative and territorial unit. A municipality is a legal person. Article 6 provides that self-government bodies to be elected in municipalities are the Council of Elders (representative body) and the Head of the Municipality (executive body).

A municipality is represented by its head. Article 16 provides that the Council of Elders approves the municipal budget and annual budgetary implementation report. The Council of Elders oversees the execution of the municipal budget and the use of other financial means of the municipality. The Council of Elders has the right to institute court proceedings against unlawful decisions of the Head of the Municipality. At the proposal of the Head of the Municipality, the Council of Elders makes a decision on the alienation of municipal property. 3. Code of Civil Procedure (in force since 1999) Article 38 provides that the head of a municipality has the authority to institute court proceedings for the protection of the property interests of the municipality.

Article 41 § 2 provides that a letter of attorney on behalf of a legal person is issued by the head of its executive body. Article 207 § 5 provides that persons who were not involved as a party to the proceedings but whose rights and obligations were affected by a court judgment are entitled to bring an appeal within three months from the date on which they became aware, or ought to have become aware, of the adoption of that judgment, except when twenty years have passed since that judgment entered into force. Article 207 § 7 provides that an appeal against a judgment of the first instance court which has entered into force may be admitted for examination in exceptional cases when, during the previous examination of the case, gross violations of substantive or procedural law have taken place, as a result of which the adopted judgment impairs the very essence of administration of justice or there exist newly discovered or new circumstances.

COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that the quashing of the final judgment of 5 October 2011 breached the principle of legal certainty and their property rights.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the quashing of the final judgment of Lori Regional Court of 5 October 2011 by the Civil Court of Appeal compatible with the requirements of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (see, for example, Karen Poghosyan v. Armenia , no. 62356/09, §§ 44 and 46)? Appendix N o . First name LAST NAME Birth date and year Nationality Place of residence Mr Mher CHATINYAN 18 July 1989 Armenian Vanadzor Mr David CHATINYAN 18 July 1989 Armenian Vanadzor Ms Naira ZAKARYAN 1 August 1960 Armenian Vanadzor Mr Hamlet CHATINYAN 25 November 1958 Armenian Vanadzor Ms Rozik KOSTANDYAN 19 October 1937 Armenian Vanadzor