Instanța

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Data

11 mai 2016

Stat pârât

HUN

Concluzia

Comunicată guvernului

Merkantil Car ZRT împotriva Ungariei și alte 9 cereri

Traducere în română Auto

Comunicat la 11 mai 2016 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 22853/15 MERKANTIL CAR ZRT împotriva Ungariei și a altor 9 cereri (a se vedea lista anexată) OBIECTUL CAUZEI Cerințele au fost introduse de instituții financiare încorporate în temeiul legislației maghiare care sunt active în domeniul contractelor de credite și împrumuturi pentru consumatori și în contractele de leasing financiar. XXXVIII din 2014 privind Decizia privind uniformitatea Kúria privind decontarea anumitor chestiuni referitoare la contractele de împrumut pentru consumatori ale instituțiilor financiare, promulgată la 18 iulie 2014. Legea prevede în esență că unele dispoziții contractuale conținute în astfel de contracte, referitoare la creditele prevăzute în denumirile de monedă străină, sunt nule și nu sunt nedreptate.

Acesta afirmă presupunerea de nedreptate a anumitor dispoziții și definește procedura în care se poate respinge presupunerea de nedreptate. Dispozițiile sale se extind atât la procedurile în curs, cât și la procedurile încheiate, în măsura în care contractele încurcate au apărut în perioada între 2004 și intrarea în vigoare a legii.

Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 că legislația specială aplicată în cazurile lor le-a privat efectiv de (i) accesul adecvat la instanță, deoarece a eliminat aceste litigii din domeniul de aplicare al procedurii civile normale și le-a supus unei proceduri speciale și de rezumate; (ii) în această procedură specială, termenele erau interzise (pentru reclamanții 30 zile de la pronunțarea pentru depunerea cererii; pentru instanța de 30 de zile de la depunerea cererii de a judeca cazul; numai o suspendare permisă; în special în contraste cu complexitatea semnificativă a problemelor; (iii) noua lege a creat o presupunere legală și quasi-retrospectivă a injustiției contractuale exercitate de reclamanții în detrimentul clienților, care să fie refutate de reclamanții în cauzarea statului; (iv) cu toate acestea, acest refunt a fost practic imposibil, deoarece normele procedurale foarte restrictive au împiedicat reclamanții să își argumenteze în mod cuprinzător cazurile lor, să depună argumente detaliate și relevante sau să propună orice colectare semnificativă a probelor; (v) legislația incorectă a constituit o interferență de către legislatorul cu administrarea justiției în litigile în curs.

În plus, acestea se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că acestea au fost private de bunurile lor, în special din cauza aplicării presupunerii quasi-retrospective de nedreptate (i) a împiedicat reclamanții să susțină, de la clienții lor, interesele și taxele originare din contracte deja executate și apoi modificate unilateral și (ii) a obligat reclamanții să accepte drept interese de compensare sau de rambursare deja plătite, caracterizate ca nedreptate, și acest lucru chiar dacă recuperabilitatea acestor interese s-a încheiat deja statistic. Întrebări TO PARTE A fost epuizată reclamanții toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție?

În determinarea drepturilor lor civile, care constă în aplicarea împrumuturilor în curs, în special prin încercarea de a respinge presupunerea de nedreptate a contractelor de împrumut, reclamanții au beneficiat de o audiere echitabilă, în special având în vedere termenele procedurale stricte? Mai mult, a existat o interferență legislativă cu administrarea justiției concepută pentru a influența determinarea judiciară a litigiilor reclamanților (a se vedea Stran Greek Refineries și Stratis Andreadis c. Grecia, 9 decembrie 1994, §§ 49-50, Serie A nr. 301 B)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, s-a intervenit o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere în special faptul că noua lege le obligă să accepte drept interese de compensare sau rambursare ale căror recuperabilitate a expirat cu mult timp în urmă?

În cazul în care această interferență impune reclamanților o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?

Apendicele No Lodged on Solicitant Reprezentat de 22853/15 04/05/2015 MERKANTIL CAR ZRT MERKANTIL CAR ZRT Budapest Pierre-Francois VEIL 22858/15 04/05/2015 MERKANTIL BANK ZRT MERKANTIL BANK ZRT Budapest Pierre-Francois VEIL 23255/15 12/05/2015 CIB BANK ZRT CIB BANK ZRT Budapest Tibor SZANTÓ 25133/15 07/05/2015 CIB LÍZING ZRT CIB LÍZING ZRT Budapest Tibor SZÁNTÓ 28270/15 09/06/2015 RAIFFEISEN BANK ZRT RAIFFEISEN BANK ZRT BANK ZRT Budapest Zsolt OKANYI 28273/15 09/06/2015 RAIFFEISEN LÍZING ZRT RAIFFEISEN LÍZING ZRT Budapest Zsolt OKANYI 33424/15 07/07/2015 OTP JELZÁLOGBANK ZRT OTP JELZÁLOGBANK ZRT Budapest Pierre-Francois VEIL 33426/15 07/07/2015 OTP BANK NYRT OTP BANK NYRT Budapest Pierre-Francois VEIL 33737/15 07/07/2015 OTP INGATLANLÍZING ZRT OTP INGATLANLÍZING ZRT Budapesta Pierre-Francois VEIL 56131/15 09/11/2015 SOPRON BANK BURGLAND ZRT SOPRON BANK BURGLAND ZRT Sopron Péter SIMON

Communicated on 11 May 2016

FOURTH SECTION

Application no. 22853/15 MERKANTIL CAR ZRT against Hungary and 9 other applications (see list appended)

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications were introduced by financial institutions incorporated under Hungarian law which are active in the field of consumer credit and loan contracts and in financial leasing contracts. They relate to Act no. XXXVIII of 2014 on Kúria ’s Uniformity Decision concerning the Settlement of Certain Issues relating to Consumer Loan Contracts of Financial Institutions, promulgated on 18 July 2014. The Act provides in essence that some contractual provisions contained in such contracts, relating to credits stipulated in foreign currency denominations, are null and void for being unfair. It asserts the presumption of unfairness of certain provisions and defines the procedure in which the presumption of unfairness may be rebutted.

Its provisions extend both to ongoing and concluded proceedings in so far as the impugned contracts originated in the period between 2004 and the entry into force of the law.

The applicants complain under Article 6 § 1 that the special legislation applied in their cases effectively deprived them of (i) proper access to court in that it removed these litigations from the scope of normal civil procedure and subjected them to a special, summary procedure; (ii) in this special procedure, the time-limits were prohibitively short (for the applicants 30 days from enactment to lodge the claim; for the court 30 days from the lodging of the claim to adjudge the case; only one adjournment allowed; 8 days to appeal) especially in contrast to the significant complexity of the issues; (iii) the new law created a statutory and quasi-retrospective presumption of contractual unfairness exercised by the applicants to the detriment of customers, to be rebutted by the applicants in suing the State; (iv) however, such rebuttal was virtually impossible since the very restrictive procedural rules prevented the applicants from comprehensively arguing their cases, from making detailed and relevant arguments or from proposing any meaningful gathering of evidence; (v) the impugned legislation amounted to an interference by the legislature with the administration of justice in on-going litigations.

Moreover, they complain under Article 1 of Protocol No. 1 that they were deprived of their possessions notably because the application of the quasi-retrospective presumption of unfairness (i) prevented the applicants from claiming, from their customers, interests and fees originating in contracts already executed and then unilaterally modified and (ii) obliged the applicants to accept as set-off or reimburse already paid interests, characterised as unfair, and this even if the recoverability of those interests had already statutorily elapsed. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?

2. In the determination of their civil rights, which consist in enforcing the outstanding loans notably by way of attempting to rebut the presumption of unfairness of the loan contracts, did the applicants benefit from a fair hearing, in particular in view of the strict procedural time-limits? Moreover, was there an interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of the applicants’ disputes (see Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis v. Greece , 9 December 1994, §§ 49-50, Series A no. 301 ‑ B)? 3. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, given in particular that the new law obliges them to accept as set-off or reimburse interests whose recoverability had expired long ago?

If so, did that interference impose an excessive individual burden on the applicants (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)? Appendix No Application No Lodged on Applicant Represented by 22853/15 04/05/2015