A.B.V. v. RUSSIA

Comunicat la 12 mai 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 56987/15 A.B.V. împotriva Rusiei depusă la 27 octombrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, A.B.V., este un național rus care s-a născut în 1977 și locuiește în Zheleznodorozhniy, un oraș din regiunea Moscova. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Din 2008 reclamantul a trăit împreună cu A.D. într-o relație extramaritală. S-au separat la scurt timp după ce A.D. a devenit însărcinată în octombrie sau noiembrie 2009, dar a continuat să mențină contactul regulat. La 6 iulie 2010 A.D. a dat naștere unei fetițe, P. În ianuarie 2011 A.D. a început să evite comunicarea cu reclamantul și a împiedicat vizitele sale la copil.

La 6 iunie 2011, reclamantul a introdus o procedură judecătorească care solicită înființarea paternității copilului și determinarea termenilor de contact al său cu celălalt. La 25 iunie 2012, Curtea de district Nagatinskiy din Moscova („Tribunalul de district”) a întrerupt examinarea cererii reclamantului în măsura în care se referă la determinarea drepturilor de contact. Curtea de District a raționat că astfel de afirmații nu ar putea fi invocate decât de unul dintre părinții copilului și, la data examinării acesteia a cererii în cauză, nu s-a stabilit paternitatea copilului reclamantului. În aceeași zi, Curtea de District a instituit paternitatea reclamantului P. La 20 decembrie 2012, Curtea de Oraș din Moscova („Cortea de Oraș”) a anulat hotărârea din 25 iunie 2012 de stabilire a paternității copilului reclamantului și a respins cererea reclamantului.

La 4 octombrie 2013 Presidium of the City Court, într-o procedură de casă, a anulat hotărârea din 25 iunie 2012 și decizia de recurs din 20 decembrie 2012 și a depus cauzele pentru o nouă examinare. La 29 octombrie 2013 partenerul A.D., A.K., a fost înregistrat ca tatăl copilului. La 11 noiembrie 2013, reclamantul a introdus noi proceduri judiciare care a contestat înregistrarea A.K. ca tată al copilului, în căutarea stabilirii paternității copilului și determinarea drepturilor sale de contact cu acestea. La 13 Noiembrie 2013 Curtea de District a întrerupt examinarea cererilor inițiale ale reclamantului în ceea ce privește acțiunea reclamantului din 11 noiembrie 2013. La 24 ianuarie 2014, Curtea de District a ordonat anularea înregistrării A.K.

în calitate de tată al copilului, a stabilit paternitatea copilului reclamantului și a susținut că contactul dintre reclamant și fiica sa ar trebui să aibă loc la domiciliul A.D. în prima sâmbătă și a doua duminică a fiecărei luni, între orele 11.00 și 17:00. La 28 iulie 2014, Tribunalul municipal a susținut hotărârea din 24 ianuarie 2014 privind recursul. La 5 decembrie 2014, după încercările eșuate de a dispune de hotărârea din 24 ianuarie 2014 ♦, astfel cum a fost susținută în recurs la 28 iulie 2014 ►, aplicată în mod voluntar de către A.D., reclamantul a solicitat serviciului judecătorilor pentru instituția procedurilor de punere în aplicare. La 12 decembrie 2014, un judecător al districtului Tsaritsynskiy Bailiffs din Moscova a refuzat să inițieze o astfel de procedură de aplicare, deoarece partea operativă a hotărârii nu a obligat A.D.

să efectueze sau să se abțină de la anumite acțiuni. La 4 februarie 2015, reclamantul a contestat legalitatea deciziei de mai sus. La 18 martie 2015, Curtea de District a respins cererea reclamantului. La 6 iulie 2015, Curtea de Oraș a anulat hotărârea de mai sus și a considerat că hotărârea din 12 decembrie 2014 de refuzare a instituției procedurilor de executare era ilegală. Între timp, la 13 ianuarie 2015, reclamantul a solicitat Curtea de District pentru clarificare a părții operative ale hotărârii din 24 ianuarie 2014. La 27 ianuarie 2015, Curtea de District a informat reclamantul că cazul a fost remis la Tribunalul Orașului pentru examinare într-o procedură de reexaminare a cazării și că cererea reclamantului de clarificare nu poate fi examinată decât după ce cazul a fost reîntoars la Tribunalul de District.

La 27 ianuarie 2015, reclamantul a instituit o procedură judecătorească care urmărește obținerea unei compensații pentru durata necorespunzătoare a procedurii în cazul său. La 17 martie 2015, Tribunalul municipal a interzis cererea reclamantului. Tribunalul a subdivizat procedura în două părți – de la 6 iunie 2011 la 13 Noiembrie 2013 și începând cu 11 noiembrie 2013 până la 28 iulie 2014. Lansarea plângerii referitoare la primul set de proceduri a fost respinsă ca fiind depusă din timp, iar reclamația privind al doilea set de proceduri a fost considerată evident nefondată. Hotărârea din 17 martie 2015 a fost publicată pe site-ul Tribunalului Oraș. La 17 aprilie 2015, reclamantul a solicitat ca Tribunalul să îndepărteze hotărârea din 17 martie 2015 din domeniul public, deoarece a divulgat informații referitoare la viața sa privată și de familie.

La 29 aprilie 2015, Tribunalul a răspuns că obiectul hotărârii din 17 martie 2015 nu s-a înscris în grupul de cazuri pe care legea interzise să le publice. La 10 august 2015, un judecător din partea Serviciului de judecată a districtului Tsaritsynskiy Bailiffs a instituit proceduri de aplicare a hotărârii din 24 ianuarie 2014. Se pare că autoritățile nu au putut oferi asistență efectivă reclamantului în aplicarea hotărârii din 24 ianuarie 2014. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la incapacitatea autorităților interne de a-i oferi asistență eficace pentru asigurarea contactului cu fiica sa în conformitate cu calendarul de contact stabilit de instanța internă.

Întrebări aduse părților A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în conformitate cu art. 8 din Convenția? Statul respectă obligația sa pozitivă de a proteja dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie garantată de art. 8 din Convenție? În special, autoritățile naționale au luat toate măsurile necesare pentru a asigura contactul reclamantului cu copilul în conformitate cu calendarul de contact instituit de hotărârea Curții de district Nagatinskiy din Moscova din 24 ianuarie 2014?

Communicated on 12 May 2016

THIRD SECTION

Application no. 56987/15 A.B.V. against Russia lodged on 27 October 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr A.B.V., is a Russian national who was born in 1977 and lives in Zheleznodorozhniy, a town in the Moscow Region. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. From 2008 the applicant lived together with A.D. in an extramarital relationship. They separated shortly after A.D. became pregnant in October or November 2009, but continued to maintain regular contact. On 6 July 2010 A.D. gave birth to a baby girl, P. In January 2011 A.D. started avoiding communication with the applicant and preventing his visits to the child. On 6 June 2011 the applicant brought court proceedings seeking establishment of his paternity of the child and determination of the terms of his contact with the latter.

On 25 June 2012 the Nagatinskiy District Court of Moscow (“the District Court”) discontinued the examination of the applicant’s claim in so far as it concerned the determination of his contact rights. The District Court reasoned that such claims could only be brought by one of the child’s parents and on the date of its examination of the claim in question, the applicant’s paternity of the child had not been established. On the same day the District Court established the applicant’s paternity of P. On 20 December 2012 the Moscow City Court (“the City Court”) quashed the judgment of 25 June 2012 establishing the applicant’s paternity of the child and dismissed the applicant’s claim. On 4 October 2013 the Presidium of the City Court, in a cassation procedure, quashed the judgment of 25 June 2012 and the appeal decision of 20 December 2012 and referred the case for a fresh examination.

On 29 October 2013 A.D.’s partner, A.K., was registered as the child’s father. On 11 November 2013 the applicant brought new court proceedings challenging the registration of A.K. as the child’s father, seeking the establishment of his paternity of the child and the determination of his contact rights with the latter. On 13 November 2013 the District Court discontinued the examination of the applicant’s initial claims in respect of the applicant’s action of 11 November 2013. On 24 January 2014 the District Court ordered that A.K.’s registration as the child’s father be cancelled, established the applicant’s paternity of the child, and held that contact between the applicant and his daughter should take place at A.D.’s place of residence on the first Saturday and second Sunday of every month from 11 a.m.

to 5 p.m. On 28 July 2014 the City Court upheld the judgment of 24 January 2014 on appeal. On 5 December 2014, after failed attempts to have the judgment of 24 January 2014 ‒ as upheld on appeal on 28 July 2014 ‒ enforced voluntarily by A.D., the applicant applied to the bailiffs’ service for the institution of enforcement proceedings. On 12 December 2014 a bailiff from the Tsaritsynskiy District Bailiffs’ Service in Moscow refused to institute such enforcement proceedings, because the operative part of the judgment did not oblige A.D. to carry out or to abstain from certain actions. On 4 February 2015 the applicant challenged the lawfulness of the above decision. On 18 March 2015 the District Court rejected the applicant’s claim.

On 6 July 2015 the City Court quashed the above judgment and held that the decision of 12 December 2014 refusing the institution of enforcement proceedings had been unlawful. In the meantime, on 13 January 2015 the applicant applied to the District Court for clarification of the operative part of the judgment of 24 January 2014. On 27 January 2015 the District Court informed the applicant that the case was being referred to the City Court for examination in a cassation review procedure and that the applicant’s request for clarification could therefore only be examined once the case was back with the District Court. On 27 January 2015 the applicant instituted court proceedings seeking to obtain compensation for the unreasonable length of the proceedings in his case.

On 17 March 2015 the City Court disallowed the applicant’s claim. The City Court subdivided the proceedings into two parts – from 6 June 2011 to 13 November 2013 and from 11 November 2013 to 28 July 2014. The complaint concerning the first set of proceedings was dismissed as being lodged out of time and the complaint concerning the second set of proceedings was held to be manifestly ill-founded. The judgment of 17 March 2015 was published on the website of the City Court. On 17 April 2015 the applicant requested that the City Court remove the judgment of 17 March 2015 from the public domain as it disclosed information pertaining to his private and family life. On 29 April 2015 the City Court replied that the subject-matter of the judgment of 17 March 2015 did not fall within the group of cases which the law prohibited from being published.

On 10 August 2015 a bailiff from the Tsaritsynskiy District Bailiffs’ Service instituted enforcement proceedings in respect of the judgment of 24 January 2014. It appears that the authorities were unable to offer effective assistance to the applicant in the enforcement of the judgment of 24 January 2014. COMPLAINTS The applicant complained under Article 8 of the Convention about the failure of the domestic authorities to offer him effective assistance in securing contact with his daughter in accordance with the contact schedule determined by the domestic court.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention? 2. Did the State comply with its positive obligation to safeguard the applicant’s right to respect for his family life guaranteed by Article 8 of the Convention? In particular, have the domestic authorities taken all necessary steps to secure the applicant’s contact with the child in accordance with the contact schedule set up by the judgment of the Nagatinskiy District Court of Moscow of 24 January 2014?