AFFAIRE NORMA TELECOM S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

În cauza Norma Telecom S.R.L. c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea), care se află într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președintele, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 aprilie 2016, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea ui cauza se află o cerere (n 38503/08) îndreptată împotriva Republicii Moldova și introdusă de o societate de drept moldovean, Norma S.R.L. ( La 6 august 2008, recurenta a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( 1 Ca urmare a executării tardive a hotărârilor definitive pronunțate în favoarea societății reclamante ( Norma S.R.L. c. Moldova [comitet], nr. 38503/08, 3 noiembrie 2011). Cu privire la art. 41 din convenție, societatea reclamantă solicita o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și societatea reclamantă să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 34 și punctul 3 din acord). La 22 mai 2012, societatea reclamantă a informat Curtea că și-a schimbat numele de Norma S.R.L. în Norma Telecom S.R.L. ÎN conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 653 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, compus din lipsa de câștig estimată și din dobânzile moratorii aferente; aceasta se bazează pe un raport financiar întocmit de Centrul național de expertiză judiciară la Ministerul Justiției. La estimarea deficitului de câștig, se ține seama de perioada octombrie 2006 - octombrie 2009, iar dobânda moratorie se calculează de la 1 noiembrie 2009 la 31 ianuarie 2012. În plus, societatea reclamantă solicită 10 000 EUR pentru prejudiciul moral de care ar fi avut de suferit din cauza blocării activității sale pe o perioadă mai mare de patru ani. 10. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcările Convenției constatate și prejudiciul material solicitat, susținând că evaluarea furnizată de societatea reclamantă este eronată și că aceasta are un caracter vădit speculativ; în ceea ce privește prejudiciul moral solicitat, guvernul consideră că valoarea sa este nefondată și excesivă. 11. Curtea ia notă de faptul că, în hotărârea sa din acțiunea principală, a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul 1 din cauza neexecutării timp de un an, opt luni și 15 zile a hotărârilor definitive pronunțate în favoarea societății reclamante. Prin aceste hotărâri, instanțele naționale au solicitat în special autorităților statului să reia executarea contractului semnat cu societatea reclamantă având ca obiect proiectarea, fabricarea și exploatarea cablurilor de fibră optică. Curtea amintește că hotărârile în cauză au fost executate la 19 noiembrie 2009 ( Norma S.R.L., citată anterior, §§ 13 și 28). În ceea ce privește prejudiciul material revendicat, Curtea constată că este vorba despre lipsa de câștig pe care societatea reclamantă ar fi înregistrat-o și despre interesele moratorii conexe. Având în vedere faptul că randamentul unei societăți comerciale depinde de mai multe variabile, aceasta consideră că nu îi revine sarcina de a specula cu privire la rezultatele activității recurentei în lipsa încălcărilor constatate sau de a lua în considerare suma totală a sumelor pe care aceasta din urmă le-ar fi putut obține dacă activitatea sa ar fi putut continua în mod normal (a se vedea, mutatis mutandis, Dragomir c. România, n 31181/03, § 27, 21 octombrie 2008 și S.C. Bartolo Prod Com SRL și Botomei c. România, n 16294/03, § 60, 21 februarie 2012). În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea recunoaște că societatea reclamantă a suferit un prejudiciu moral cert din cauza încălcărilor constatate în acțiunea principală. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 1 200 EUR în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 14. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate, societatea reclamantă solicită 4 253 EUR, suma care reprezintă costurile suportate pentru întocmirea rapoartelor financiare privind prejudiciul material suferit. 15. Guvernul consideră că suma solicitată este lipsită de temei și excesiv. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere faptul că revendicarea societății reclamante pentru prejudiciul material nu a fost primită (punctul 12 de mai sus), Comisia consideră că este necesar, de asemenea, să se respingă cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L mai puțin de trei luni, A declarat că statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de 1 lună. 200 EUR (mii 200 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 17 mai 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Nebojša Vučinić Premier

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE NORMA TELECOM S.R.L.

c.

RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

(Requête n

o

38503/08)

ARRÊT

(Satisfaction équitable)

STRASBOURG

17 mai 2016

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Norma Telecom S.R.L. c. République de Moldova,

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de

:

Nebojša Vučinić,

président,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 avril 2016,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

38503/08) dirigée contre la République de Moldova et introduite par une société de droit moldave, Norma S.R.L. («

la société requérante

»). La requérante a saisi la Cour le 6 août 2008 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 3 novembre 2011 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 en raison de l’exécution tardive des arrêts définitifs rendus en faveur de la société requérante (

Norma S.R.L. c. Moldova

[comité], n

o

38503/08, 3 novembre 2011).

3.

En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, la société requérante réclamait une satisfaction équitable au titre des préjudices matériel et moral, ainsi que le remboursement des frais et dépens.

4.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et la société requérante à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 34, et point 3 du dispositif).

5.

Aucun accord permettant d’aboutir à un règlement amiable n’a été trouvé.

6.

Tant la société requérante que le Gouvernement ont déposé des observations.

7.

Le 22 mai 2012, la société requérante a informé la Cour qu’elle avait changé son nom de Norma S.R.L. en Norma

Telecom S.R.L.

EN DROIT

8.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

9.

La société requérante réclame 7

171

653 euros (EUR) au titre du préjudice matériel qu’elle aurait subi, composé du manque à gagner estimé et des intérêts moratoires connexes. Elle se fonde sur un rapport financier établi par le Centre national d’expertises judiciaires auprès du ministère de la Justice. L’estimation du manque à gagner prend en compte la période octobre 2006 – octobre 2009, et les intérêts moratoires sont calculés du 1

er

novembre 2009 au 31 janvier 2012. La société requérante réclame en outre 10

000 EUR pour le préjudice moral dont elle aurait eu à souffrir en raison du blocage de son activité pendant une période de plus de quatre ans.

10.

Le Gouvernement considère qu’il n’y a pas de lien de causalité entre les violations de la Convention constatées et le préjudice matériel réclamé. Il soutient que l’évaluation fournie par la société requérante est erronée et que celle-ci porte un caractère manifestement spéculatif. Quant au préjudice moral demandé, le Gouvernement estime que son montant est infondé et excessif.

11.

La Cour note que, dans son arrêt au principal, elle a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole

n

o

1 en raison de la non-exécution durant un an, huit mois et quinze jours des arrêts définitifs rendus en faveur de la société requérante. Par ces arrêts, les tribunaux nationaux avaient notamment enjoint aux autorités étatiques de reprendre l’exécution du contrat signé avec la société requérante ayant comme objet la conception, la fabrication et l’exploitation des câbles de fibre optique. La Cour rappelle que les arrêts en question ont été exécutés le 19 novembre 2009 (

Norma S.R.L.

, précité, §§ 13 et 28).

12

.

Pour ce qui est du préjudice matériel réclamé, la Cour observe qu’il est constitué du manque à gagner que la société requérante aurait enregistré et des intérêts moratoires connexes. Compte tenu du fait que le rendement d’une société commerciale est fonction de plusieurs variables, elle estime qu’il ne lui appartient pas de se livrer à des spéculations sur les résultats de l’activité de la requérante en l’absence des violations constatées, ni à considérer le montant total des sommes que cette dernière aurait pu obtenir si son activité avait pu continuer normalement (voir,

mutatis mutandis, Dragomir c. Roumanie

, n

o

31181/03, § 27, 21 octobre 2008, et

S.C. Bartolo Prod Com SRL et Botomei c. Roumanie

, n

o

16294/03, § 60, 21

février

2012). Partant, elle rejette cette prétention.

13.

Quant au dommage moral, la Cour admet que la société requérante a subi un tort moral certain à raison des violations constatées dans l’arrêt au principal. Statuant en équité, elle lui accorde 1

200 EUR à ce titre.

B.

Frais et dépens

14.

Concernant les frais et dépens engagés, la société requérante demande 4

253

EUR, somme qui représente les frais encourus pour l’élaboration des rapports financiers relatifs au préjudice matériel qu’elle aurait subi.

15.

Le Gouvernement trouve que le montant demandé est dépourvu de fondement et excessif.

16.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu du fait que la prétention de la société requérante au titre du préjudice matériel n’a pas été accueillie (paragraphe 12 ci-dessus), elle juge qu’il convient également de rejeter la demande relative aux frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

17.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser à la société requérante, dans les trois mois, 1

200 EUR (mille deux cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l

’

État défendeur

au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

2.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 mai 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Stanley Naismith

Nebojša Vučinić

Greffier

Président