FIDANYAN v. ARMENIA

Comunicat la 24 mai 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 62904/12 Yevgenya FIDANYAN împotriva Armenia depusă la 19 septembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Yevgenya Fidanya, este un național armenian născut în 1950 și trăiește în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat de Serviciul de Revenue de Stat (Serviciul de Stat), Diviziunea nr. 2. La 23 februarie 2009, șeful Serviciului a decis să pună capăt ocupării forței de muncă a reclamantului. La 2 aprilie 2009, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții de Administrație împotriva Serviciului, care a solicitat (1) să anuleze hotărârea din 23 februarie 2009; (2) să fie reintegrată în poziția ei anterioară; (3) să își recupereze salariul mediu începând din momentul concediului ei până la reintegrarea sa în poziția anterioară. La 17 septembrie 2009, Curtea Administrativă a acordat cele trei cereri ale reclamantului. În special, a anulat decizia din 23 februarie 2009, a ordonat Serviciului să o reintegreze în poziția ei anterioară și să-i plătească salariul lunar mediu începând cu 23 februarie 2009 până la reintegrarea sa. , că, în timp ce Serviciul a fost obligat să ofere reclamantului o altă poziție în Serviciu înainte de a hotărî să o respingă, aceasta nu a făcut acest lucru, chiar dacă o astfel de poziție a existat în Serviciu în momentul material. Această hotărâre a fost susținută în instanță finală de Curtea de casă și a devenit finală la 4 noiembrie 2009. La 29 noiembrie 2009, Serviciul a plătit reclamantului 1.197.748 dram armeni (AMD) ca compensare pentru șomajul ei în perioada cuprinsă între 23 februarie și 29 noiembrie 2009. La 11 decembrie 2009, Curtea Administrativă a emis o scrisoare de execuție. La 25 februarie 2010, Departamentul pentru executarea actelor judiciare (DEJA) a inițiat procedura de executare. În aceeași zi, DEJA a dat o decizie care a obligat Serviciul să respecte scrisoarea execuției din 11 decembrie 2009 în termen de două săptămâni. Se pare că nu au fost luate măsuri suplimentare de către DEJA și de către Serviciu în ceea ce privește executarea hotărârii din 17 septembrie 2009 între perioada din 25 februarie 2010 și 18 iulie 2011. La 18 iulie 2011, judecătorul a hotărât să întrerupă procedura de executare pe baza articolului 41 § 1 alineatul (8) din Legea privind executarea actelor judiciare. Raportul a raționat că Serviciul a plătit deja reclamantul AMD 1.197 748, în timp ce reintegrarea reclamantului în poziția sa anterioară în serviciu a fost imposibilă, deoarece această poziție nu mai era vacantă. La 29 mai 2012, reclamantul a solicitat DEJA să relueze procedura de executare. La 1 iunie 2012, judecătorul a acordat cererea reclamantului și a hotărât să relueze procedura de executare. În aceeași zi, judecătorul a dat decizia privind obligarea Serviciului să ia anumite acțiuni. În special, judecătorul a obligat Serviciul să anuleze decizia șefului Serviciului din 23 februarie 2009; (2) să reinscrie reclamantul în poziția sa anterioară; (3) să plătească salariul mediu lunar între perioada de concediere și reintegrarea ei în poziția anterioară. La 2 iulie 2012, judecătorul a hotărât din nou să pună capăt procedurii de executare pe baza articolului 41 § 1 alineatul (8) din Legea privind executarea actelor judiciare. În special, judecătorul a raționat că serviciul a plătit deja reclamantul AMD 1.197.748, astfel cum a fost ordonat prin hotărârea din 17 septembrie 2009, în timp ce reintegrarea reclamantului în poziția sa anterioară în serviciu era imposibilă, deoarece divizia nr. 2, în cazul în care reclamantul a lucrat anterior, nu mai exista. Legea privind executarea obligatorie a actelor judiciare Secțiunea 41 prevede motivele pentru încheierea procedurii de executare de către judecător. În conformitate cu alineatul (8) alineatul (1), judecătorul pune capăt procedurii de executare dacă, în timpul executării cererilor neproprietare, devine evident că executarea hotărârii este imposibilă. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din neexecuția hotărârii Curții administrative din 17 septembrie 2009. Neexecuția hotărârii finale a Curții administrative din 17 septembrie 2009 a fost compatibilă cu drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr.

Communicated on 24 May 2016

FIRST SECTION

Application no. 62904/12

Yevgenya FIDANYAN

against Armenia

lodged on 19 September 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Yevgenya Fidanyan, is an Armenian national who was born in 1950 and lives in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was employed by the State Revenue Service (the Service), Division no. 2.

On 23 February 2009 the head of the Service decided to terminate the applicant’s employment.

On 2 April 2009 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the Service seeking to (1) quash the decision of 23 February 2009; (2) be reinstated in her previous position; (3) recover her average salary starting from the moment of her dismissal until her reinstatement in the previous position.

On 17 September 2009 the Administrative Court granted the applicant’s three claims. In particular, it quashed the decision of 23 February 2009, ordered the Service to reinstate her in her previous position and pay her the average monthly salary starting from 23 February 2009 until her reinstatement. It reasoned,

inter alia

, that while the Service was under obligation to offer the applicant another position in the Service before deciding to dismiss her, it had failed to do so, even though such a position had existed in the Service at the material time.

This judgment was upheld in the final instance by the Court of Cassation and became final on 4 November 2009.

On 29 November 2009 the Service paid the applicant 1,197,748 Armenian drams (AMD) as compensation for her unemployment during the period from 23 February to 29 November 2009.

On 11 December 2009 the Administrative Court issued a writ of execution.

On 25 February 2010 the Department for the Enforcement of Judicial Acts (DEJA) initiated enforcement proceedings.

On the same day the DEJA gave a decision obliging the Service to comply with the writ of execution of 11 December 2009 within two weeks.

It appears that no further actions were taken by the DEJA and the Service in relation to the enforcement of the judgment of 17 September 2009 between the period of 25 February 2010 and 18 July 2011.

On 18 July 2011 the bailiff decided to discontinue the enforcement proceedings on the basis of Section 41 § 1(8) of the Law on the Enforcement of Judicial Acts. The bailiff reasoned that the Service had already paid the applicant AMD 1,197,748, while the reinstatement of the applicant in her previous position in the Service was impossible, because that position was no longer vacant.

On 29 May 2012 the applicant requested the DEJA to resume the enforcement proceedings.

On 1 June 2012 the bailiff granted the applicant’s request and decided to resume the enforcement proceedings.

On the same day the bailiff gave a decision on obliging the Service to take certain actions. In particular, the bailiff obliged the Service to (1) annul the decision of the head of the Service of 23 February 2009; (2) reinstate the applicant in her previous position; (3) pay her average monthly salary between the period of her dismissal and her reinstatement in the previous position.

On 2 July 2012 the bailiff decided once again to terminate the enforcement proceedings on the basis of Section 41 § 1(8) of the Law on the Enforcement of Judicial Acts. In particular, the bailiff reasoned that the Service had already paid the applicant AMD 1,197,748 as ordered by the judgment of 17 September 2009, while the reinstatement of the applicant in her previous position in the Service was impossible, because Division no. 2, where the applicant had previously worked, no longer existed.

B.

Relevant domestic law

The Law on Compulsory Enforcement of Judicial Acts

Section 41 prescribes the grounds for termination of the enforcement procedure by the bailiff. According to paragraph 1(8), the bailiff shall terminate the enforcement proceedings if, during the enforcement concerning non-proprietary claims, it becomes evident that the enforcement of the judgment is impossible.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 of the non-enforcement of the judgment of the Administrative Court of 17 September 2009.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the non-enforcement of the final judgment of the Administrative Court of 17 September 2009 compatible with the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol

No.

1?