- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 ianuarie 2018
- Stat pârât
- ARM
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Fidanyan împotriva Armeniei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1950 şi locuieşte în Erevan. Reclamantul a fost angajat de Serviciul de Venituri de Stat (“Serviciul”), diviziunea nr. La 23 februarie 2009, șeful Serviciului a decis să pună capăt ocupării forței de muncă a reclamantului. La 2 aprilie 2009, reclamantul a inițiat o procedură de la Curtea Administrativă împotriva Serviciului care urmărește 1), au anulat decizia din 23 februarie 2009; 2) să fie reintegrată în poziția ei anterioară; și 3) să își recupereze salariul mediu începând din momentul concediării ei până la reintegrarea sa la poziția anterioară. La 17 septembrie 2009, Curtea Administrativă a acordat cele trei cereri ale reclamantului. În special, aceasta a anulat decizia din 23 februarie 2009, a ordonat Serviciului să o reintegreze în poziția sa anterioară și să-i plătească salariul lunar mediu începând cu 23 februarie 2009 până la reintegrarea sa.
Acesta a motivat decizia sa, printre altele, prin afirmarea că, în timp ce Serviciul a fost obligat să ofere reclamantului o altă poziție în cadrul Serviciului înainte de a hotărî să o respingă, nu a reușit, chiar dacă o astfel de poziție a existat în cadrul Serviciului în momentul material. Această hotărâre a fost susținută în instanța finală de Curtea de Casație și a devenit finală la 4 noiembrie 2009. La 29 noiembrie 2009, Serviciul a plătit reclamantului 1.197.748 drame armeni (AMD) (aproximativ 2.131 euro (EUR) la momentul material) ca compensație pentru șomajul ei în perioada cuprinsă între 23 februarie și 29 noiembrie 2009. 10. La 11 decembrie 2009, Curtea Administrativă a emis o scrisoare de execuție.
11. La 25 februarie 2010, Departamentul pentru executarea actelor judiciare („DEJA”) a inițiat proceduri de aplicare a procedurilor de executare. În aceeași zi, DEJA a dat o decizie care a obligat Serviciul să respecte scrisoarea execuției din 11 decembrie 2009 în termen de două săptămâni. 12. Se pare că nu au fost luate măsuri suplimentare de către DEJA și Serviciul în ceea ce privește executarea hotărârii din 17 septembrie 2009 între perioada din 25 februarie 2010 și 18 iulie 2011. 13. La 18 iulie 2011, judecătorul a hotărât să întrerupă procedura de executare pe baza articolului 41 alineatul (1) din Legea privind executarea actelor judiciare. Jurisprudența a motivat faptul că Serviciul a plătit deja reclamantul AMD 1.197.748, în timp ce reintegrarea reclamantului în poziția sa anterioară în serviciu era imposibilă deoarece această poziție nu mai era vacantă.
14. La 29 mai 2012, reclamantul a solicitat DEJA să relueze procedura de executare. 15. La 1 iunie 2012, judecătorul a acordat cererea reclamantului și a hotărât să relueze procedura de executare. În aceeași zi, judecătorul a dat o decizie cu privire la obligarea Serviciului de a lua anumite măsuri. În special, judecătorul a obligat Serviciul să anuleze decizia șefului Serviciului din 23 februarie 2009; 2) să reintegreze reclamantul la poziția sa anterioară; și 3) să-i plătească salariul lunar mediu pentru perioada între concedierea ei și reintegrarea sa la poziția anterioară. 16. La 2 iulie 2012, judecătorul a hotărât din nou să pună capăt procedurii de executare pe baza articolului 41 alineatul (1) din Legea privind executarea actelor judiciare.
În special, jurisprudența a motivat faptul că serviciul a plătit deja reclamantul AMD 1.197.748, astfel cum a ordonat prin hotărârea din 17 septembrie 2009, în timp ce reintegrarea reclamantului în poziția sa anterioară în serviciu a fost imposibilă deoarece divizia nr. 2, în cazul în care reclamantul a lucrat anterior, nu mai exista.
4. The applicant was born in 1950 and lives in Yerevan.
The applicant was employed by the State Revenue Service (“the Service”), division no. 2. On 23 February 2009 the head of the Service decided to terminate the applicant’s employment.
On 2 April 2009 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the Service seeking to 1) have the decision of 23 February 2009 annulled; 2) be reinstated in her previous position; and 3) recover her average salary starting from the moment of her dismissal until her reinstatement to the previous position.
On 17 September 2009 the Administrative Court granted the applicant’s three claims. In particular, it annulled the decision of 23 February 2009, ordered the Service to reinstate her to her previous position and to pay her her average monthly salary starting from 23 February 2009 until her reinstatement. It reasoned its decision, inter alia, by stating that while the Service had been under an obligation to offer the applicant another position within the Service before deciding to dismiss her, it had failed to do so, even though such a position had existed in the Service at the material time.
This judgment was upheld in the final instance by the Court of Cassation and it became final on 4 November 2009.
On 29 November 2009 the Service paid the applicant 1,197,748 Armenian drams (AMD) (approximately 2,131 euros (EUR) at the material time) as compensation for her unemployment during the period from 23 February to 29 November 2009.
On 11 December 2009 the Administrative Court issued a writ of execution.
On 25 February 2010 the Department for the Enforcement of Judicial Acts (“the DEJA”) initiated enforcement proceedings. On the same day the DEJA gave a decision obliging the Service to comply with the writ of execution of 11 December 2009 within two weeks.
It appears that no further actions were taken by the DEJA and the Service in relation to the enforcement of the judgment of 17 September 2009 between the period of 25 February 2010 and 18 July 2011.
On 18 July 2011 the bailiff decided to discontinue the enforcement proceedings on the basis of section 41(1)(8) of the Enforcement of Judicial Acts Act. The bailiff reasoned that the Service had already paid the applicant AMD 1,197,748 while the reinstatement of the applicant in her previous position in the Service was impossible because that position was no longer vacant.
On 29 May 2012 the applicant asked the DEJA to resume the enforcement proceedings.
On 1 June 2012 the bailiff granted the applicant’s request and decided to resume the enforcement proceedings. On the same day the bailiff gave a decision on obliging the Service to take certain actions. In particular, the bailiff obliged the Service to 1) annul the decision of the head of the Service of 23 February 2009; 2) reinstate the applicant to her previous position; and 3) pay her her average monthly salary for the period between her dismissal and her reinstatement to the previous position.
On 2 July 2012 the bailiff decided once again to terminate the enforcement proceedings on the basis of section 41(1)(8) of the Enforcement of Judicial Acts Act. In particular, the bailiff reasoned that the Service had already paid the applicant AMD 1,197,748 as ordered by the judgment of 17 September 2009 while the reinstatement of the applicant in her previous position in the Service was impossible because Division no. 2, where the applicant had previously worked, no longer existed.