CtEDO 26.05.2016 Auto

FEZA GAZETECİLİK ANONİM ȘİRKETİ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FEZA GAZETECİLİK ANONİM ȘİRKETİ c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 mai 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 9173/15 FEZA GAZETEC Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a fost creată în 1986. La momentul faptelor, ea era proprietarul a două zile, Zaman (de zi cu zi la cea mai importantă tragere din Turcia) și Today Societatea reclamantă se plânge în principal de regimul de acreditare aplicat de autoritățile turce, în special de președintele Republicii. nu au obținut de la autoritățile turce acreditarea necesară și nu au avut, prin urmare, posibilitatea de a urmări activități publice importante. De exemplu, aceasta citează următoarele evenimente la 28 august 2014, Emre Soncan, reprezentantul societății reclamante și care lucrează în numele cotidianului Zaman La 30 august 2014, jurnaliștii care lucrau în numele lui Cihan Agenția de informare nu au fost admiși la ceremoniile organizate în palatul prezidențial cu ocazia sărbătorii victoriei. În plus, în mod repetat, jurnaliștii care lucrau în numele societății reclamante nu au fost admiși, la activitățile președintelui Republicii, printre altele: deplasarea președintelui Republicii la Trabzon vizita președintelui Republicii Azerbaidjan la palatul prezidențial al președintelui Republicii la New York la 8-9 decembrie 2014, vizita oficială a Comisiei Europene. Societatea reclamantă susține că această practică, pe care o consideră discriminatorie, este încă în vigoare și că, din lipsă de acreditare de către autoritățile turce, jurnaliștii care lucrează în numele său nu au încă posibilitatea de a urmări activități publice importante, în special cele care îl privesc pe președintele Republicii. Dreptul intern și internațional relevant la art. 105 alineatul (2) din Constituție dispune Deciziile și ordinele semnate din oficiu de Președintele Republicii nu pot face obiectul niciunei acțiuni în fața instanțelor judiciare, inclusiv a Curții Constituționale. 34 (CCPR/C/GC/34) adoptată de Comitetul ONU pentru drepturile omului și publicată la 12 septembrie 2011 conține, printre altele, următoarele recomandări 44. Jurnalismul este o funcție a persoanelor de toate orizonturile, inclusiv a reporterilor și analiștilor profesioniști cu timp integral, precum și a bloggerilor și a altor persoane fizice care publică ei înșiși produsul muncii lor, în formă tipărită, pe internet sau în alt mod, iar sistemele generale de înregistrare sau de acordare a licenței pentru jurnaliștii de stat sunt incompatibile cu alineatul (3). Sistemele de acreditare limitate pot fi legale numai în cazul în care sunt necesare pentru a oferi jurnaliștilor acces privilegiat la anumite locuri sau la anumite evenimente și evenimente. Aceste sisteme ar trebui să fie aplicate într-un mod care să nu fie discriminatoriu și să fie compatibil cu art. 19 și cu alte dispoziții ale Pactului, în conformitate cu criterii obiective și având în vedere faptul că jurnalismul este o funcție a persoanelor de toate orizonturile. Societatea reclamantă se plânge în principal de regimul de acreditare aplicat de autoritățile turce, în special de președintele Republicii. Aceasta susține că, în repetate rânduri, jurnaliștii care lucrează pentru Grupul Feza nu au obținut de la autoritățile turce acreditarea acordată și, prin urmare, au fost privați de posibilitatea de a urmări activități publice importante. Potrivit societății reclamante, această practică A devenit un mijloc de cenzură pentru a exclude anumiți jurnaliști sau de zi cu zi de la evenimentele publice importante și nu numai grupul de mass-media Feza, ci și multe alte grupuri mass-media care au o linie editorială critică față de președintele Republicii sau față de guvern. În opinia societății reclamante, o astfel de practică de acreditare nu îndeplinește criteriile obiective de selecție și aduce atingere egalității de tratament dintre jurnaliști și mass-media. Societatea reclamantă invocă articolele 10, 13, 14, 17 și 18 din convenție. Se poate considera că societatea reclamantă a epuizat căile de atac interne pentru a contesta măsurile luate împotriva jurnaliștilor care lucrează în numele său Având în vedere formularea articolului 105 alineatul (2) din Constituție, societatea reclamantă avea la dispoziția sa, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a articolului 10 din Convenție? Se poate considera că practica denunțată în speță constituie o interferență în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare al societății reclamante, în măsura în care aceasta susține că, în lipsa acordării unei acreditări de către autoritățile turce, jurnaliștii care lucrează în numele său nu au avut posibilitatea de a urmări activități publice importante, în special cele care privesc Președintele Republicii În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege, inspirată de unul sau mai multe scopuri legitime în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Convenție și necesară într-o societate democratică, pentru a atinge acest sau aceste obiective Care este regimul de acreditare al jurnaliștilor din Turcia De ce se poate considera că acest regim prevede criterii obiective și nediscriminatorii, în măsura în care jurnalismul este o funcție a persoanelor de toate orizonturile (a se vedea în special punctul 44 din observația generală nr 34 adoptată de Comitetul pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-09-05
0,95
FEZA GAZETECİLİK ANONİM ȘİRKETİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 9173/15 FEZA GAZETECILIK ANONIM ŞIRKETI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 septembre 2017 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente
CtEDO 2014-03-25
0,91
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 7)
en l’espèce sont décrits dans les arrêts Gözel et Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, § 23, 6 juillet 2010) et Bayar et Gürbüz c. Turquie (n o 37569/06, §§ 12-16, 27 novembre 2012). EN DROIT I. SUR LA RECEVABILITÉ 16. Le requérant s
CtEDO 2014-03-25
0,91
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 8)
453/04 et 31098/05, § 23, 6 juillet 2010) et Bayar et Gürbüz c. Turquie (n o 37569/06, §§ 12-16, 27 novembre 2012). EN DROIT I. SUR LA RECEVABILITÉ 16. Le requérant s’estime victime d’une violation des articles 6, 10, 13 et 14 de la Convent
CtEDO 2021-03-16
0,91
DÜRMAZ c. TURQUIE
attaque à ses droits de la personnalité. 10. Le 10 novembre 2014, le 4 e juge de paix d’Ankara rejeta l’opposition formée par le quotidien en question contre la décision du 3 e juge de paix au motif qu’il n’avait décelé aucune impertinence
CtEDO 2014-03-25
0,91
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (N° 4)
Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, § 23, 6 juillet 2010) et Bayar et Gürbüz c. Turquie (n o 37569/06, §§ 12-16, 27 novembre 2012). EN DROIT I. SUR LA RECEVABILITÉ 15. Le requérant s’estime victime d’une violation des articles 6, 10
Sursă