Dabić împotriva Croației

Comunicat la 26 mai 2016 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 49001/14 Nikola DABII depusă împotriva Croației la 25 iunie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nikola Dabić, este un național croat care s-a născut în 1949 și trăiește în Sunja. El este reprezentat în fața Curții de către dl Rupčić, un avocat care practică în Sisak. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a locuit în casa sa în satul Petrinjac, lângă Sunja, Croația. În august 1995, în timpul unei acțiuni militare croate numite „Storm” ( Oluja), reclamantul a fugit din Croația. La 27 septembrie 1995, Legea privind preluarea temporară și gestionarea anumitor proprietăți („Legea privind secustrarea”) a intrat în vigoare.

Cu condiția ca proprietatea aparținând persoanelor care au părăsit Croația după 17 Octombrie 1990 trebuia să fie sequestrată (care să spună că este luată în grijă) și controlată de stat. A autorizat, de asemenea, autoritățile locale să găzduiască temporar alte persoane din aceste proprietăți. La 23 martie 1996, Comisia de Locație a Municipiului Sunja (denumită în continuare „Comisia de Locație”) a emis o decizie de autorizare a unui anumit D.V. de a utiliza temporar casa reclamantului. În 2000 reclamantul a solicitat recuperarea casei sale; cererea a fost acceptată la 24 aprilie 2001 de către Comisia Locație și D.V. a fost ordonată să abandoneze casa. D.V. a evacuat casa la 24 martie 2003. După ce reclamantul a reușit casa el a remarcat că toate proprietățile mobile din casă, precum și unele vehicule și animale, au fost furate și că părțile din casă au fost grave deteriorate.

În 2003 reclamantul a adus o acțiune civilă în Curtea Municipală Sisak împotriva statului, municipalitatea Sunja și D.V. cerând daune în valoare de 224.400 kuna croată (HRK) pentru proprietatea furată și distrusă. D.V. a murit ulterior și reclamantul a retras reclamația sa în legătură cu el. La 20 februarie, Curtea Municipală Sisak a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că nu exista nicio bază juridică pentru a deține statul responsabil în astfel de circumstanțe. Această hotărâre a fost susținută de Curtea județului Sisak la 23 octombrie 2008, Curtea Supremă la 31 august 2011 și de Curtea Constituțională la 9 ianuarie 2014. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că proprietatea sa a fost furată și deteriorată grav și că statul are responsabilitatea pentru aceasta.

Întrebări către părți au fost autoritățile sub o obligație, astfel cum este stabilită în substanță în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, de a lua măsuri pentru a asigura protecția proprietății reclamantului în timp ce D.V. îl utiliza? Dacă este cazul, autoritățile își îndeplinesc obligația pozitivă de a proteja proprietatea respectivă?

Communicated on 26 May 2016

SECOND SECTION

Application no. 49001/14 Nikola DABIĆ against Croatia lodged on 25 June 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Nikola Dabić, is a Croatian national who was born in 1949 and lives in Sunja. He is represented before the Court by Mr D. Rupčić, a lawyer practising in Sisak. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant lived in his house in the village of Petrinjac, near Sunja, Croatia. In August 1995, during a Croatian army military action codenamed “Storm” ( Oluja ), the applicant fled Croatia. On 27 September 1995 the Temporary Takeover and Management of Certain Property Act (“the Sequestration Act”) entered into force. It provided that property belonging to persons who had left Croatia after 17 October 1990 was to be sequestrated (that is to say taken into the care of) and controlled by, the State.

It also authorised local authorities to temporarily accommodate other persons in such property. On 23 March 1996 the Sunja Municipality Housing Commission (hereinafter “the Housing Commission”) issued a decision authorising a certain D.V. to use the applicant’s house temporarily. In 2000 the applicant applied to recover repossession of his house; the application was accepted on 24 April 2001 by the Housing Commission and D.V. was ordered to vacate the house. D.V. vacated the house on 24 March 2003. After the applicant had repossessed the house he noted that all movable property in the house, as well as some vehicles and livestock, had been stolen and that parts of the house had been badly damaged.

In 2003 the applicant brought a civil action in the Sisak Municipal Court against the State, the Sunja Municipality and D.V. seeking damages in the amount of 224,400 Croatian kuna (HRK) for his stolen and destroyed property. D.V. subsequently died and the applicant withdrew his claim in respect of him. On 20 February the Sisak Municipal Court dismissed the applicant’s action on the grounds that there was no legal basis for holding the State liable in such circumstances. This judgment was upheld by the Sisak County Court on 23 October 2008, the Supreme Court on 31 August 2011 and by the Constitutional Court on 9 January 2014. COMPLAINT The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 that his property was stolen and badly damaged and that the State bears liability for it.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Were the authorities under an obligation, as established in substance under Article 1 of Protocol No. 1, to take measures to ensure the protection of the applicant’s property while D.V. was using it? 2. If so, did the authorities comply with their positive obligation to protect that property?