IACOB c. ROUMANIE

Comunicat la 27 mai 2016 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 7501/16 Gabriela-Cosmina IACOB împotriva României introdusă la 29 ianuarie 2016 Cererea se referă la viața privată și de familie a recurentei, mamă a unui copil în vârstă de patru ani, din cauza lipsei unor măsuri suficiente și rapide luate de autoritățile naționale competente din februarie 2013, pentru a pune în aplicare o ordonanță în termen de trei luni și, ulterior, a unei hotărâri definitive de stabilire a domiciliului copilului la persoana în cauză. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Autoritățile române și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții cu privire la art. 8 (Costreia c. România, nr 31703/05, 13 octombrie 2009 Amanachioai c. România, nr. 4023/04, 26 mai 2009, Ignaccolo-Zenide c. România, n 31679/96, CEDO 2000 I și a se vedea, de asemenea, Nicol 51930/10, 17 decembrie 2013 și Santos Nunes c. Portugalia , nr 61173/08, 22 mai 2012) și au luat toate măsurile pe care le-ar putea solicita în mod rezonabil, într-un termen rezonabil, astfel încât să permită înapoierea copilului minor la recurentă?În special, autoritățile interne • au luat măsurile necesare pentru a asigura executarea ordonanței din 27 februarie 2013 care a stabilit domiciliul copilului în cadrul recurentei • au luat măsurile necesare pentru a reface raporturile dintre minorul minor și reclamantă, cu atât mai mult cu cât un raport de conciliere psihologică din 20 iunie 2013 nota că faptul că contactele reduse cu mama sa au avut un impact negativ asupra dezvoltării copilului și că un raport de expertiză din 19 octombrie 2015 a constatat că tatăl și rudele sale au avut un impact asupra copilului în refuzul său de a reveni la mama sa • au luat măsurile necesare pentru a o asista pe reclamantă în executarea hotărârii definitive din 13 mai 2014 a instanței judecătorești din Oradea de stabilire a domiciliului copilului în casa sa • au luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea ordonanței din 9 martie 2016 a tribunalului departamental din Bihor, prin care tatăl copilului a fost obligat să își dea acordul pentru înscrierea copilului în școală Plângerea penală, cu constituirea unei părți civile, formulată de reclamantă împotriva fostului său soț (dosarul nr. 5751/P/2014) la Parchet lângă Tribunalul de Primă Instanță din Oradea, pentru nerespectarea unei decizii interne definitive, a fost examinată într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ținând cont de faptul că cauza

Communiquée le 27 mai 2016

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

7501/16

Gabriela-Cosmina IACOB

contre la Roumanie

introduite le 29 janvier 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’atteinte alléguée à la vie privée et familiale de la requérante, mère d’un enfant âgé à présent de quatre ans, en raison de l’absence de mesures suffisantes et rapides prises par les autorités nationales compétentes, depuis février 2013, pour mettre en exécution une ordonnance en référé et, par la suite, un arrêt définitif établissant le domicile de l’enfant chez l’intéressée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les autorités roumaines ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 8 (

Costreie c. Roumanie

, n

o

31703/05, 13 octobre 2009

Amanalachioai c.

Roumanie

, n

o

4023/04, 26 mai 2009,

Ignaccolo-Zenide c. Roumanie

, n

o

31679/96, CEDH 2000

‑

I et voir, également

Nicolò Santilli c. Italie

, n

o

51930/10, 17 décembre 2013 et

Santos Nunes c. Portugal

, n

o

61173/08, 22 mai 2012) et ont-elles pris toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles, dans un délai raisonnable, de manière à permettre le retour de l’enfant mineur auprès de la requérante

? Notamment, les autorités internes

:

• ont-elles pris les mesures nécessaires pour assurer l’exécution de l’ordonnance en référé du 27 février 2013 qui établissait le domicile de l’enfant chez la requérante

?

• ont-elles pris des mesures suffisantes pour reconstituer les rapports entre l’enfant mineur et la requérante, d’autant plus qu’un rapport de conciliation psychologique du 20 juin 2013 notait «

que les contacts réduits avec sa mère avaient un impact négatif sur le développement de l’enfant

» et qu’un rapport d’expertise du 19 octobre 2015 avait constaté que le père et son entourage avait influencé l’enfant dans son refus de revenir auprès de sa mère

?

• ont-elles pris les mesures nécessaires afin d’assister la requérante pour exécution de l’arrêt définitif du 13 mai 2014 de la cour d’appel d’Oradea établissant le domicile de l’enfant chez elle

?

• ont-elles pris les mesures suffisantes pour assurer le respect de l’ordonnance en référé du 9 mars 2016 du tribunal départemental de Bihor, par laquelle le père de l’enfant avait été obligé de donner son accord pour l’inscription de l’enfant à l’école

?

2.

La plainte pénale, avec constitution de partie civile, formée par la requérante contre son ex-mari (dossier n

o

5751/P/2014) auprès du parquet près le tribunal de première instance d’Oradea, pour non-respect d’une décision interne définitive, a-t-elle été examinée dans un délai raisonnable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de l’enjeu de l’affaire

?