GOBEJISHVILI v. GEORGIA

Comunicat la 15 iunie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 51158/08 Gocha GOBEJISHVILI împotriva Georgiei depusă la 6 octombrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gocha Gobejishvili, este un național georgian, născut în 1980 și care este în prezent în închisoare. El este reprezentat în fața Curții de către dl G. Samushia și dl L. Samushia, avocați care practică în Tbilisi. La 12 februarie 2007, Curtea din orașul Tbilisi a constatat că reclamantul a fost vinovat pentru acuzații de crimă și achiziționarea ilegală, deținerea și transportul de arme de foc și a condamnat-o la 15 ani de închisoare. Curtea din prima instanță a concluzionat că, la 9 septembrie 2003, reclamantul a ucis G.J. în răzbunare pentru uciderea unui prieten al lui. Acesta s-a bazat pe constatarea vinovăției în principal pe următoarele dovezi: (i) declarația preliminară a unui șofer de taxi care se presupune că a văzut reclamantul declinând din apartamentul în care a avut loc crima; (ii) rezultatele identificării fotografice efectuate cu participarea șoferului de taxi; (iii) mărturia a doi proprietari ai apartamentului în care a avut loc crima în ceea ce privește circumstanțele anterioare incidentului; și (iv) declarația preliminară a P.K., cunoscută a reclamantului, privind posibilul motiv răzbunare în spatele crimei. În timpul procesului, șoferul de taxi a retras declarația de incriminare anterioară împotriva reclamantului, susținând că a fost dată la cererea de doi ofițeri de poliție. El a afirmat că nu a fost la locul crimei la 9 septembrie 2003 și, respectiv, nu a văzut reclamantul și nu l-ar fi putut identifica. Judecătorul judecător, după examinarea ofițerilor de poliție relevante, a respins declarația în judecată a șoferului de taxi ca fiind falsă. De asemenea, el a respins alibiul reclamantului ca fiind nesigur, concluzând că mărturia martorului apărării în acest sens a fost nesigură. El s-a plâns că, în ciuda cererilor sale reiterate P.K., singurul martor care depune mărturie în legătură cu posibilul motiv pentru crimă a fost în închisoare la momentul material și nu a fost adus pentru examinarea în judecată. În ceea ce privește șoferul de taxi, reclamantul a prezentat o notă de la Ministerul Internului în conformitate cu care niciun vehicul nu a fost înmatriculat pe numele fostului la momentul respectiv; și plăcile pe care le-a indicat nu au fost niciodată emise de către Minister. Reclamantul a contestat, de asemenea, credibilitatea declarațiilor formulate de cei doi proprietari ai apartamentului care menționează că un set separat de proceduri penale au fost inițiate împotriva acestora la momentul material, în scopul exclusiv de a-i presuriza. Prin decizia din 4 iulie 2007, Curtea de Apel Tbilisi a susținut integral condamnarea reclamantului. Curtea de Avocat a concluzionat pur și simplu că dovezile în totalitate erau suficiente pentru a dovedi vinovăția reclamantului. La 7 aprilie 2008, Curtea Supremă Georgia a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind inadmisibil. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la neaprobarea instanței interne de a da motive suficiente pentru condamnarea acestuia. El observă, în special, că instanța a respins dovada în superficialitatea sa de apărare; că declarația preliminară a șoferului de taxi și rezultatele identificării foto nu ar fi trebuit să fie luate în considerare; că cei doi proprietari ai apartamentului au dat dovada sub presiune; și că motivul pentru crimă a fost confirmat doar de P.K. care nu au fost aduse în instanță pentru interogare. Întrebarea părților A avut reclamantul o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 lit. (d) din Convenție? În special, (i) Utilizarea dovezilor de conducere a taxiului împotriva reclamantului era compatibilă cu garanțiile articolului 6 § 1 din Convenție? În acest sens, instanțele interne furnizează motive adecvate pentru respingerea declarației de conducere a taxiului ca fiind false? (ii) Instanțele interne furnizează motive suficiente pentru respingerea alibiului reclamantului? În această privință, a fost o încălcare a art. 6 § 3 lit. (d) luată în conjuncție cu art. 6 § 1 din Convenție? (i) A existat un motiv bun pentru neatenționarea P.K. ca martor? Au fost făcute toate eforturi rezonabile de către autoritățile naționale respective pentru a-și asigura participarea? (ii) A fost declarația anterioară netestata decisivă pentru condamnarea reclamantului? (iii) Existau suficiente factori de contrabalanceare, inclusiv garanții procedurale puternice, pentru a se asigura că procesul reclamantului, judecat în ansamblu, a fost corect în sensul articolului 6 §§ 1 și 3 lit. (d) din Convenție?

Communicated on 15 June 2016

FOURTH SECTION

Application no. 51158/08

Gocha GOBEJISHVILI

against Georgia

lodged on 6 October 2008

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Gocha Gobejishvili, is a Georgian national, who was born in 1980 and is currently in prison. He is represented before the Court by Mr G. Samushia and Mr L. Samushia, lawyers practising in Tbilisi.

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

On 12 February 2007 the Tbilisi City Court found the applicant guilty on charges of murder and unlawful purchase, possession and carrying of firearms and sentenced him to fifteen years’ imprisonment. The first

‑

instance court concluded that on 9 September 2003 the applicant had murder G.J. in revenge for a murder of a friend of his. It based its finding of guilt on primarily the following evidence: (i) the pre-trial statement of a taxi driver who allegedly had seen the applicant descending from the apartment where the murder had taken place; (ii) the results of photo identification carried out with the participation of the taxi driver; (iii) the testimony of two owners of the apartment where the murder had taken place concerning the circumstances preceding the incident; and (iv) the pre-trial statement of P.K., an acquaintance of the applicant, concerning possible revengeful motive behind the murder.

4.

During the trial, the taxi driver retracted his pre-trial incriminating statement against the applicant claiming that it had been given at the request of two police officers. He asserted that he had not been at the crime scene on 9 September 2003 and had respectively never seen the applicant and could not have identified him. The trial judge, after having examined the relevant police officers, dismissed the taxi driver’s in-court statement as untrue. He also dismissed the applicant’s alibi as unreliable, concluding that the defence witness’ testimony in this regard was unreliable.

5.

The applicant appealed his conviction. He complained that despite his reiterated requests P.K., the only witness testifying in connection with the possible motive for the murder had been in prison at the material time and had not been brought for in-court examination. As for the taxi driver, the applicant submitted a note from the Ministry of Interior according to which no vehicle had been registered on the former’s name at the relevant time; also the number plates which he had indicated, had never been issued by the Ministry. The applicant also challenged the credibility of the statements given by the two owners of the apartment noting that separate set of criminal proceedings had been initiated against them at the material time for the sole purpose of pressurising them.

6.

By a decision of 4 July 2007 the Tbilisi Court of Appeal upheld the applicant’s conviction in full. The appeal court simply concluded that the evidence in its entirety was sufficient to prove the applicant’s guilt. On 7

April 2008 the Supreme Court of Georgia rejected the appeal of the applicant on points of law as inadmissible.

COMPLAINTS

7.

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the domestic court’s failure to give sufficient reasons for convicting him. He notes in particular that the courts dismissed the evidence in his defence superficialy; that the pre-trial statement of the taxi driver and the results of the photo identification should not have been taken into consideration; that the two owners of the apartment gave evidence under duress; and that the motive for the murder was only confirmed by P.K. who had not been brought to court for questioning.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention? In particular,

(i)

Was the use of the taxi driver’s evidence against the applicant compatible with the guarantees of Article 6 § 1 of the Convention? In this connection, did the domestic courts provide adequate reasons in rejecting the taxi driver’s in-court statement as untrue?

(ii)

Did the domestic courts provide sufficient reasons for dismissing the applicant’s alibi?

2.

Was the failure of the domestic courts to examine P.K. in court a breach of Article 6 § 3 (d) taken in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention? In this connection,

(i)

Was there a good reason for P.K.’s non-attendance as a witness? Were all reasonable efforts made by respective national authorities to secure his attendance?

(ii)

Was his untested pre-trial statement decisive for the conviction of the applicant?

(iii)

Were there sufficient counterbalancing factors, including strong procedural safeguards, to ensure that the applicant’s trial, judged as a whole, was fair within the meaning of Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention?