KALAY c. TURQUIE

Comunicat la 16 iunie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 3281/11 Mahide KALAY și Bahri KALAY împotriva Turciei introdusă la 20 aprilie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Mahide Kalay și dl Bahri Kalay, sunt resortisanți turci, născuți în 1981 și, respectiv, 1965, rezidenți în Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl V. Soytekin, avocat în Istanbul. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 august 2006, Ferhat Kalay, fiul reclamanților, în vârstă de unsprezece ani, atunci când a fost scufundat în fântâna municipală Pendik din Istanbul, a fost, potrivit reclamanților, aspirat de pompa de circulație a apei din fântână și se îneacă.

Un raport de autopsie, emis la o dată nespecificată, a confirmat că decesul a fost cauzat de înec. Un raport de experiență, emis, de asemenea, la o dată nespecificată, concluzionează că nu există nici o responsabilitate din partea oricui în legătură cu acest incident. La 28 martie 2007, Parchetul Pendik, pe baza acestui raport, se pare că a dat faliment. În ordonanța sa, acesta descrie evenimentul ca fiind: mai (...) o înecare datorată blocării piciorului copilului de un obiect, cum ar fi un cablu, care l-ar fi reținut sub apă Accidentul care a avut loc, potrivit acestui procuror, că rezultatul unei coincidențe foarte grave la 10 iulie 2007, reclamanții au sesizat instanța din Pendik cu o cerere de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale ale acestora în valoare de 40 000 de lire turce împotriva municipalității Pendik.

La 6 martie 2008, Tribunalul de Mare Instanță din Pendik s-a declarat incompetent în fața instanțelor administrative. La 11 aprilie 2008, reclamanții au sesizat instanța administrativă din Pendik pentru aceleași cereri. La 11 noiembrie 2008, Tribunalul Administrativ din Jurisdicție a respins cererea lor de despăgubire pentru nevinovăție imputabilă administrației, considerând că responsabilitatea revine părinților victimei pe care au omis să o supravegheze. La 5 ianuarie 2009, reclamantul s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat. printr-o hotărâre din 6 iulie 2010, 8 Camera Consiliului de Stat a respins recursul reclamanților. La 28 decembrie 2010, aceeași formare a respins, de asemenea, acțiunea în rectificare formulată de solicitanți.

GRIEF Invochează art. 6, reclamanții se plâng de moartea fiului lor și denunță faptul că responsabilii nu au fost identificați. A fost respectat dreptul la viață al fiului reclamanților în sensul art. 2 din Convenție? În special autoritățile și-au îndeplinit obligațiile pozitive definite în acest domeniu, în special în ceea ce privește obligația de a asigura și de a controla siguranța unor astfel de instalații potențial periculoase, situate în zonele publice, în această privință, statul a instituit o reglementare adecvată care să prevadă proceduri de control periodice, capabile să determine deficiențele acestor instalații și să identifice responsabilii (a se vedea, printre altele, Binișan c. România, nr 39438/05, § 74, 20 mai 2014) În acest sens, guvernul este rugat să furnizeze o copie a tuturor rapoartelor (d. autopsie și / sau da.) întocmite în vederea stabilirii faptelor în cauză.

Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea, mutatis mutandis Vo c. Franța [GC], 53924/00, § 90, CEDH 2004 VIII), investigația desfășurată și procedura administrativă desfășurată în acest caz au îndeplinesc cerințele art. 2 din Convenție

Communiquée le 16 juin 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 32881/11 Mahide KALAY et Bahri KALAY contre la Turquie introduite le 20 avril 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M me Mahide Kalay et M. Bahri Kalay, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1981 et en 1965, résidant à Istanbul. Ils sont représentés devant la Cour par M e V. Soytekin, avocat à Istanbul. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 8 août 2006, Ferhat Kalay, le fils des requérants, âgé de onze ans, lorsqu’il se baignait dans la fontaine municipale de Pendik à Istanbul, fut, selon les requérants, aspiré par la pompe de circulation d’eau de la fontaine et se noya. Un rapport d’autopsie, rendu à une date non précisée, confirma que le décès était dû à la noyade. Un rapport d’expertise, rendu également à une date non précisée, conclut à l’absence de responsabilité de la part de quiconque dans la survenance de cet incident.

Le 28 mars 2007, le parquet de Pendik, se fondant semble-t-il sur ce rapport, rendit un non-lieu. Dans son ordonnance, celui-ci décrit l’événement comme « (...) une noyade due au blocage du pied de l’enfant par un objet, tel un câble, qui l’aurait retenu en-dessous de l’eau », circonstances qui l’ont amené à présumer « l’inévitabilité » de l’accident qui n’était, d’après ce procureur, que le résultat d’une « mauvaise coïncidence ». Le 10 juillet 2007, les requérants saisirent le tribunal de grande instance de Pendik d’une demande de dommages et intérêts pour leur préjudice matériel et moral d’un montant de 40 000 livres turques contre la municipalité de Pendik. Le 6 mars 2008, le tribunal de grande instance de Pendik se déclara incompétent au profit des juridictions administratives.

Le 11 avril 2008, les requérants saisirent le tribunal administratif d’Istanbul pour les mêmes demandes. Le 11 novembre 2008, le tribunal administratif d’Istanbul rejeta leur demande de dommages et intérêts pour absence de faute imputable à l’administration, estimant que la responsabilité revenait aux parents de la victime qu’ils avaient omis de surveiller. Le 5 janvier 2009, le requérants se pourvurent en cassation devant le Conseil d’État. Par un arrêt du 6 juillet 2010, la 8 e chambre du Conseil d’État rejeta le pourvoi des requérants. Le 28 décembre 2010, cette même formation rejeta également le recours en rectification formé par les requérants. GRIEF Invoquant l’article 6, les requérants se plaignent du décès de leur fils et dénoncent le fait que les responsables n’ont pas été identifiés.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le droit à la vie du fils des requérants a-t-il été respecté au sens de l’article 2 de la Convention ? En particulier : - les autorités ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies en la matière, - notamment pour ce qui est du devoir d’assurer et de contrôler la sécurité de telles installations potentiellement dangereuses, situées dans les zones publiques, - à cet égard, l’État avait-il mis en place une réglementation adéquate prévoyant des procédures de contrôle régulier, propres à déterminer les défaillances de telles installations et à identifier les responsables (voir, notamment, Binișan c. Roumanie , n o 39438/05, § 74, 20 mai 2014) ? À ce titre, le Gouvernement est prié de fournir la copie de tous les rapports (d’autopsie et / ou d’expertise) établis en vue de l’établissement des faits litigieux.

2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir, mutatis mutandis , Vo c. France [GC], n o 53924/00, § 90, CEDH 2004 - VIII), l’enquête menée et la procédure administrative diligentée en l’espèce ont ‑ elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ?