KALAY v. TURKEY

Decizia nr. 32881/11 Mahide KALAY și Bahri KALAY împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 6 februarie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 aprilie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamanții, dna Mahide Kalay și dl Bahri Kalay, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1981 și, respectiv, 1965 și trăiesc în Istanbul. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl V. Soytekin, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la moartea fiului lor într-o fântână municipală și a ineficacității procedurilor judiciare desfășurate în urma incidentului. La 5 ianuarie 2018, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvern: „Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de deces cauzate de eșecurile de a proteja viața, precum în circumstanțele prezentului caz, în ciuda legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de eșecuri. Guvernul recunoaște că moartea fiului reclamantului rezultată din nerespectarea măsurilor de protecție și a procedurii judiciare privind moartea nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 2 din Convenție. Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață – inclusiv obligația de a conduce astfel de proceduri în mod eficient – este respectat în viitor. Guvernul Turciei declară că propune să plătească în comun reclamanților Mahide Kalay și Bahri Kalay, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, EUR 15.000 (cincăzeci mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, plus orice impozit care poate fi taxabil, și 2.000 EUR (2 mii de euro) pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 mai 2017, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „I, Voral Soytekin, reține că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească în comun Mahide Kalay și Bahri Kalay, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, EUR 15.000 (cincăzeci mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, plus orice impozit care poate fi taxabil, și 2.000 EUR (2 mii de euro) pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. După consultarea reclamanților, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 martie 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele secretar adjunct

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 32881/11

Mahide KALAY and Bahri KALAY

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 6

February 2018 as a Committee composed of:

Ledi Bianku,

President,

Nebojša Vučinić,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 April 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Ms Mahide Kalay and Mr Bahri Kalay, are Turkish nationals, who were born in 1981 and 1965 respectively and live in Istanbul. They were represented before the Court by Mr

V. Soytekin, a lawyer practising in Istanbul.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicants complained under Article 6 of the Convention about the death of their son in a municipal fountain and of the ineffectiveness of the judicial proceedings conducted in the aftermath of the incident.

On 5 January 2018 the Court received the following declaration signed by the Government:

“The Government regret the occurrence of individual cases of death caused by failures to protect life, as in the circumstances of the present case, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such failures.

The Government admit that the death of the applicants’ son resulting from the failure to provide protective measures and the judicial proceedings concerning the death did not meet the standards enshrined in Article 2 of the Convention. The Government undertake to adopt all necessary measures to ensure that the right to life – including the obligation to conduct such proceedings effectively – is respected in the future.

The Government of Turkey declare that they offer to pay jointly to the applicants Mahide Kalay and Bahri Kalay, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR

15,000 (fifteen thousand euros) to cover any and all non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and EUR 2,000 (two thousand euros) to cover any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

These sums will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 2 May 2017 the Court received the following declaration signed by the applicants:

“I, Vural Soytekin, note that the Government of Turkey are prepared to pay jointly to Mahide Kalay and Bahri Kalay, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR

15,000 (fifteen thousand euros) to cover any and all non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and EUR 2,000 (two thousand euros) to cover any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

These sums will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted the applicants, I would inform you that they accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. They declare that this constitutes a final resolution of the case.”

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 1 March 2018.

Hasan Bakırcı

Ledi Bianku

Deputy Registrar

President