Secțiunea a doua Cerere nr. 43036/08 Eyüp GÜVENç și altele împotriva Turciei introdusă la 5 septembrie 2008 EXPOSAT DEFICIENȚE Reclamanții, dnii Kanber Güvenç și Eyüp Güvenç și, dl Firdevs Güvenç, sunt cetățeni turci, născuți în 1953, 1981 și 1963 și rezidenți la Bal Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Pe 14 iunie 2001, când a jucat pe marginile unei fântâni situate în grădina unei moschei, Ercan Güvenç (fiecărui fiu și frate al reclamanților), în vârstă de 16 ani, a căzut în această fântână. El a murit brusc, dintr-o oprire respiratorie, rezultând dintr-o electrocutare cauzată de o scurgere electrică de la motorul cu apă al fântânii.
La 11 octombrie 2001, care răspundea unei cereri de informare din partea procurorului general al Republicii Baliskesir, primăria Baliskesir a precizat că conducerea parcurilor și grădinilor municipale era responsabilă pentru curățarea fântânii și că întreținerea motoarelor cu apă ale fântânilor nu a fost efectuată de o singură persoană, ci de un oarecare electrician angajat acolo. La 9 noiembrie 2001, procurorul districtual al Republicii Balćkesir a fost acuzat de arestarea E.A., electrician în numele municipiului Bal La 19 februarie 2002, reclamanții au depus o cerere de constituire a unor părți interesate și-au rezervat drepturile civile.
La 19 martie 2002, tribunalul corecțional din Bal La 26 decembrie 2002, tribunalul corecțional l-a acuzat pe motiv că responsabilitatea sa nu era în nici un caz în cauză și că un raport de competență din 17 octombrie 2002 a stabilit că La 15 februarie 2005, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre pe motiv că cauza decesului d La 13 iulie 2005, institutul medico-legal a întocmit un raport conform căruia întrebarea dacă o scurgere electrică de la motorul cu apă situat în fântână era sau nu în cauză în cazul în care în speță nu ar fi putut fi clarificată, având în vedere concluziile contradictorii ale expertizei cu privire la acest aspect. Cu toate acestea, el a concluzionat că ar trebui să se ia în considerare, în special în lumina faptelor și a declarațiilor martorilor că decedatul murise din cauza unei opriri respiratorii cauzate de electrocutare.
La 17 decembrie 2006, un raport de experiență a stabilit că defunctul nu era în nici un fel responsabil de circumstanțele morții sale. El a considerat că responsabilitatea acesteia îi revine lui M.K. 3/8, inginer electric care efectuase un control asupra cablurilor motorului cu apă în litigiu; pentru 3/8 directorului parcurilor și grădinilor municipale și pentru 2/8 E.A., electrician în numele municipiului. La 13 martie 2007, tribunalul corecțional a inculpat la sfârșitul unei motivări în care a fost stabilit, în lumina informațiilor furnizate de municipalitate, că responsabilitatea supravegherii și a întreținerii echipamentului electric al fântânii nu incorpora în niciun fel unei persoane numite nominal.
Prin urmare, acuzatul nu avea responsabilitatea de a întreține fântâna, ci a subliniat că acțiunea publică fusese intentată fără a fi suficient de cercetare și înainte ca adevărații responsabili să fi fost identificați. De asemenea, acesta a precizat că, în cazul în care introducerea unei acțiuni publice împotriva responsabililor, astfel cum au fost identificați în urma raportului de competență privind circumstanțele decesului în cauză, ar fi fost avută în vedere, aceasta ar fi imposibil în ceea ce privește data faptelor în cauză și prescrierea acțiunii penale. La 30 ianuarie 2008, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță în ceea ce privește prescrierea acțiunii și a pus capăt procedurii.
Această hotărâre a fost plătită grefei instanței de primă instanță la 13 martie 2008. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de decesul rudelor lor și de faptul că persoana responsabilă de deces nu a fost identificată. Invocând art. 6 din Convenție, acestea reduc durata excesivă a procedurii. Au epuizat reclamanții căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție cu privire la reședința lor în temeiul articolului 2 din Convenție? În special, au avut reclamanții posibilitatea de a introduce o acțiune civilă și/sau administrativă pentru a-și susține afirmațiile formulate în temeiul articolului 2? În ceea ce privește protecția juridică a dreptului la viață, au fost aceste acțiuni, în circumstanțele din speță, căi de atac efective în sensul acestei dispoziții?
Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din convenție
Requête n o 43036/08 Eyüp GÜVENÇ et autres contre la Turquie introduite le 5 septembre 2008
Les requérants, MM. Kanber Güvenç et Eyüp Güvenç et, M me Firdevs Güvenç, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1953, 1981 et 1963 et résidants à Balıkesir. Ils ont été représentés devant la Cour par M e C. Aydın, avocat à Balıkesir. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 14 juin 2001, alors qu’il jouait sur les bords d’une fontaine située dans le jardin d’une mosquée, Ercan Güvenç (respectivement fils et frère des requérants), âgé de 16 ans, tomba dans cette fontaine. Il mourut sur le coup, d’un arrêt respiratoire, résultant d’une électrocution due à une fuite électrique du moteur à eau de la fontaine.
Le 11 octobre 2001, répondant à une demande d’information du procureur de la République de Balıkesir , la mairie de Balıkesir précisa que la direction des parcs et jardins de la municipalité était responsable du nettoyage de la fontaine et que l’entretien des moteurs à eau des fontaines ne relevaient pas d’une seule personne, mais de l’un quelconque des électriciens y employés. Le 9 novembre 2001, le procureur de la République de Balıkesir inculpa E.A., électricien pour le compte de la municipalité de Balıkesir, pour homicide par imprudence et négligence. Il lui était reproché de n’avoir pas effectué l’entretien nécessaire des câbles du moteur à eau de la fontaine et avoir ainsi causé la fuite électrique ayant provoqué la mort d’Ercan Güvenç.
Le 19 février 2002, les requérants déposèrent une requête en constitution de parties intervenantes et réservèrent leurs droits civils. Le 19 mars 2002, le tribunal correctionnel de Balıkesir fit droit à leur demande. Le 26 décembre 2002, le tribunal correctionnel acquitta l’accusé au motif que sa responsabilité n’était aucunement en cause et qu’un rapport d’expertise du 17 octobre 2002 avait établi qu’il n’y avait pas eu électrocution. Le 15 février 2005, la Cour de cassation infirma ce jugement au motif que la cause de la mort d’Ercan Güvenç n’avait pas été établie et qu’il fallait recourir à un rapport de l’institut médico-légal pour essayer de clarifier celle-ci. L’affaire fut renvoyée devant la juridiction de première instance.
Le 13 juillet 2005, l’institut médico-légal établit un rapport aux termes duquel la question de savoir si une fuite électrique du moteur à eau situé dans la fontaine était ou non en cause en l’espèce n’avait pu être clarifiée compte tenu des conclusions contradictoires des expertises sur ce point. Cela étant, il conclut qu’il convenait de considérer – au vu notamment du déroulement des faits et des déclarations des témoins – que le défunt était mort d’un arrêt respiratoire provoqué par une électrocution. Le 17 décembre 2006, un rapport d’expertise établit que le défunt n’était en rien, de part son comportement, responsable des circonstances de sa mort. Il estima que la responsabilité de celle-ci incombait pour 3/8 e à M.K., ingénieur électrique qui avait effectué un contrôle sur les câbles du moteur à eau litigieux ; pour 3/8 e au directeur des parcs et jardins de la municipalité et pour 2/8 e à E.A., électricien pour le compte de la municipalité.
Le 13 mars 2007, le tribunal correctionnel acquitta l’accusé au terme d’une motivation dans laquelle il releva qu’il avait été établi, à la lumière des informations fournies par la municipalité, que la responsabilité de la surveillance et de l’entretien du matériel électrique de la fontaine n’incombait aucunement à une personne nommément désignée. L’accusé ne portait donc pas, à lui seul, la responsabilité de l’entretien de la fontaine. Il souligna en outre que l’action publique avait été intentée sans recherches suffisantes et avant que les véritables responsables n’aient été identifiés. Il précisa également que si l’introduction d’une action publique contre les responsables, tels qu’identifiés suite au rapport d’expertise relatif aux circonstances du décès litigieux, avait été envisagée, elle s’avérait impossible eu égard à la date des faits litigieux et à la prescription de l’action pénale.
Le 30 janvier 2008, la Cour de cassation infirma le jugement de première instance eu égard à la prescription de l’action et mis un terme à la procédure. Ce jugement fut versé au greffe de la juridiction de première instance le 13 mars 2008. GRIEFS Invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants se plaignent du décès de leur proche et du fait que le responsable de ce décès n’ait pas été identifié. Invoquant l’article 6 de la Convention, ils allèguent la durée excessive de la procédure.
1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention concernant leur grief tiré de l’article 2 de la Convention ? En particulier, les requérants avaient-ils la possibilité d’intenter une action civile et/ou administrative pour faire valoir leurs allégations tirées de l’article 2 ? Dans l’affirmative, ces recours constituaient-ils, dans les circonstances de l’espèce, des recours effectifs au sens de cette disposition ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ?