CtEDO 21.05.2012 Auto

GUVENC c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUVENC c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 43036/08 Eyüp GÜVENç și altele împotriva Turciei introdusă la 5 septembrie 2008 EXPOSAT DEFICIENȚE Reclamanții, dnii Kanber Güvenç și Eyüp Güvenç și, dl Firdevs Güvenç, sunt cetățeni turci, născuți în 1953, 1981 și 1963 și rezidenți la Bal Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Pe 14 iunie 2001, când a jucat pe marginile unei fântâni situate în grădina unei moschei, Ercan Güvenç (fiecărui fiu și frate al reclamanților), în vârstă de 16 ani, a căzut în această fântână. El a murit brusc, dintr-o oprire respiratorie, rezultând dintr-o electrocutare cauzată de o scurgere electrică de la motorul cu apă al fântânii. La 11 octombrie 2001, care răspundea unei cereri de informare din partea procurorului general al Republicii Baliskesir, primăria Baliskesir a precizat că conducerea parcurilor și grădinilor municipale era responsabilă pentru curățarea fântânii și că întreținerea motoarelor cu apă ale fântânilor nu a fost efectuată de o singură persoană, ci de un oarecare electrician angajat acolo. La 9 noiembrie 2001, procurorul districtual al Republicii Balćkesir a fost acuzat de arestarea E.A., electrician în numele municipiului Bal La 19 februarie 2002, reclamanții au depus o cerere de constituire a unor părți interesate și-au rezervat drepturile civile. La 19 martie 2002, tribunalul corecțional din Bal La 26 decembrie 2002, tribunalul corecțional l-a acuzat pe motiv că responsabilitatea sa nu era în nici un caz în cauză și că un raport de competență din 17 octombrie 2002 a stabilit că La 15 februarie 2005, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre pe motiv că cauza decesului d La 13 iulie 2005, institutul medico-legal a întocmit un raport conform căruia întrebarea dacă o scurgere electrică de la motorul cu apă situat în fântână era sau nu în cauză în cazul în care în speță nu ar fi putut fi clarificată, având în vedere concluziile contradictorii ale expertizei cu privire la acest aspect. Cu toate acestea, el a concluzionat că ar trebui să se ia în considerare, în special în lumina faptelor și a declarațiilor martorilor că decedatul murise din cauza unei opriri respiratorii cauzate de electrocutare. La 17 decembrie 2006, un raport de experiență a stabilit că defunctul nu era în nici un fel responsabil de circumstanțele morții sale. El a considerat că responsabilitatea acesteia îi revine lui M.K. 3/8, inginer electric care efectuase un control asupra cablurilor motorului cu apă în litigiu; pentru 3/8 directorului parcurilor și grădinilor municipale și pentru 2/8 E.A., electrician în numele municipiului. La 13 martie 2007, tribunalul corecțional a inculpat la sfârșitul unei motivări în care a fost stabilit, în lumina informațiilor furnizate de municipalitate, că responsabilitatea supravegherii și a întreținerii echipamentului electric al fântânii nu incorpora în niciun fel unei persoane numite nominal. Prin urmare, acuzatul nu avea responsabilitatea de a întreține fântâna, ci a subliniat că acțiunea publică fusese intentată fără a fi suficient de cercetare și înainte ca adevărații responsabili să fi fost identificați. De asemenea, acesta a precizat că, în cazul în care introducerea unei acțiuni publice împotriva responsabililor, astfel cum au fost identificați în urma raportului de competență privind circumstanțele decesului în cauză, ar fi fost avută în vedere, aceasta ar fi imposibil în ceea ce privește data faptelor în cauză și prescrierea acțiunii penale. La 30 ianuarie 2008, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță în ceea ce privește prescrierea acțiunii și a pus capăt procedurii. Această hotărâre a fost plătită grefei instanței de primă instanță la 13 martie 2008. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de decesul rudelor lor și de faptul că persoana responsabilă de deces nu a fost identificată. Invocând art. 6 din Convenție, acestea reduc durata excesivă a procedurii. Au epuizat reclamanții căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție cu privire la reședința lor în temeiul articolului 2 din Convenție? În special, au avut reclamanții posibilitatea de a introduce o acțiune civilă și/sau administrativă pentru a-și susține afirmațiile formulate în temeiul articolului 2? În ceea ce privește protecția juridică a dreptului la viață, au fost aceste acțiuni, în circumstanțele din speță, căi de atac efective în sensul acestei dispoziții? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă