M.B. v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
M.B. v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 21 iunie 2016 THIRD SECTION Aplicația nr. 52688/15 M.B. împotriva Rusiei depusă la 23 octombrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl M.B., este un național sirian. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 din convenție că expulzarea sa în Siria ar reprezenta o amenințare pentru viața sa și ar trebui să-l supună unui risc real de maltratare. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și al articolului 4 din Convenția cu privire la ilegalitatea detenției sale în așteptarea expulzării, datorită absenței oricăror termene în ceea ce privește această detenție. Reclamantul susține, în fond, în conformitate cu art. 13 din Convenție, că argumentele sale nu au fost examinate cu atenție la nivel intern și că procedura temporară de azil nu are niciun efect suspensiv automat față de ordinul de expulzare. Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar risca ca reclamantul să fie supus unui tratament în încălcarea articolelor 2 și/sau 3 din Convenție dacă expulzarea sa din Rusia în Siria ar trebui să fie executată? 2.1. Are sau are reclamantul soluții eficace în ceea ce privește reclamația de mai sus, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenția? În special: (a) Orice articol specific al Codului de infracțiuni administrative prevede (i) o examinare aprofundată a unei chestiuni de risc de deces sau de maltratare, în conformitate cu standardele și principiile relevante ale Curții, și (ii) acordarea unei soluții adecvate din cauza unor motive substanțiale care să confirme un astfel de risc, având în vedere faptul că art. 18.8 § 3 din Codul de infracțiuni administrative prevede expulzare în toate cazurile? (b) În ceea ce privește procedura de azil temporar, evaluarea situației reclamantului s-a bazat pe criterii suficient de clare și previzibile care sunt suficient de largi pentru a se ocupa în mod corespunzător de substanța cu privire la o chestiune în temeiul articolului 2 sau 3 din Convenție? Revizuirea judiciară în ceea ce privește refuzul de acordare a unui astfel de azil are un „efect suspensiv automat” față de un ordin final de expulsie (a se vedea Savriddin Dzhurayev c. Rusia , nr. 71386/10 , § 31, ECHR 2013; Tukhtamurodov c. Rusia (dec.), nr. 21762/14, 20 ianuarie 2015), §§ 24-27; Khamrakulov c. Rusia , nr. 68894/13, § 61, 16 aprilie 2015; și L.M. și alții, citat mai sus, §§ 67 și 100)? Nu absența unui astfel de efect, domeniul de aplicare îngust al evaluării și natura temporară a soluției care rezultă dintr-un refuz de acordare de azil temporar fac ca acest remediu să nu fie epuizat înainte de a depune o cerere în fața Curții? 2.2. Guvernul contestat este invitat să facă referire la dispozițiile specifice ale dreptului intern și să furnizeze exemple relevante ale jurisprudenței instanțelor interne în acest sens. A fost absența unei revizuiri periodice a detenției reclamantului și a unei posibilități de a lua o procedură cu o cerere de eliberare, care a avut ca rezultat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție?