M.B. împotriva Rusiei

Comunicat la 21 iunie 2016 THIRD SECTION Aplicația nr. 52688/15 M.B. împotriva Rusiei depusă la 23 octombrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl M.B., este un național sirian. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 din convenție că expulzarea sa în Siria ar reprezenta o amenințare pentru viața sa și ar trebui să-l supună unui risc real de maltratare. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și al articolului 4 din Convenția cu privire la ilegalitatea detenției sale în așteptarea expulzării, datorită absenței oricăror termene în ceea ce privește această detenție. Reclamantul susține, în fond, în conformitate cu art. 13 din Convenție, că argumentele sale nu au fost examinate cu atenție la nivel intern și că procedura temporară de azil nu are niciun efect suspensiv automat față de ordinul de expulzare.

Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar risca ca reclamantul să fie supus unui tratament în încălcarea articolelor 2 și/sau 3 din Convenție dacă expulzarea sa din Rusia în Siria ar trebui să fie executată? 2.1. Are sau are reclamantul soluții eficace în ceea ce privește reclamația de mai sus, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenția? În special: (a) Orice articol specific al Codului de infracțiuni administrative prevede (i) o examinare aprofundată a unei chestiuni de risc de deces sau de maltratare, în conformitate cu standardele și principiile relevante ale Curții, și (ii) acordarea unei soluții adecvate din cauza unor motive substanțiale care să confirme un astfel de risc, având în vedere faptul că art. 18.8 § 3 din Codul de infracțiuni administrative prevede expulzare în toate cazurile?

(b) În ceea ce privește procedura de azil temporar, evaluarea situației reclamantului s-a bazat pe criterii suficient de clare și previzibile care sunt suficient de largi pentru a se ocupa în mod corespunzător de substanța cu privire la o chestiune în temeiul articolului 2 sau 3 din Convenție? Revizuirea judiciară în ceea ce privește refuzul de acordare a unui astfel de azil are un „efect suspensiv automat” față de un ordin final de expulsie (a se vedea Savriddin Dzhurayev c. Rusia , nr. 71386/10 , § 31, ECHR 2013; Tukhtamurodov c. Rusia (dec.), nr. 21762/14, 20 ianuarie 2015), §§ 24-27; Khamrakulov c. Rusia , nr. 68894/13, § 61, 16 aprilie 2015; și L.M. și alții, citat mai sus, §§ 67 și 100)? Nu absența unui astfel de efect, domeniul de aplicare îngust al evaluării și natura temporară a soluției care rezultă dintr-un refuz de acordare de azil temporar fac ca acest remediu să nu fie epuizat înainte de a depune o cerere în fața Curții?

2.2. Guvernul contestat este invitat să facă referire la dispozițiile specifice ale dreptului intern și să furnizeze exemple relevante ale jurisprudenței instanțelor interne în acest sens. A fost absența unei revizuiri periodice a detenției reclamantului și a unei posibilități de a lua o procedură cu o cerere de eliberare, care a avut ca rezultat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție?

Communicated on 21 June 2016

THIRD SECTION

Application no. 52688/15 M.B. against Russia lodged on 23 October 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr M.B., is a Syrian national. COMPLAINTS 1. The applicant complains under Articles 2 and 3 of the Convention that his expulsion to Syria would represent a threat to his life and subject him to a real risk of ill-treatment. 2. The applicant also complains under Article 5 §§ 1 (f) and 4 of the Convention of the unlawfulness of his detention pending expulsion, owing to the absence of any time-limits in respect of that detention. 3. The applicant alleges, in substance, under Article 13 of the Convention, that his arguments were not thoroughly examined at the domestic level and that the temporary asylum procedure had no automatic suspensive effect vis-à-vis the expulsion order.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would the applicant risk being subjected to treatment in breach of Articles 2 and/or 3 of the Convention if his expulsion from Russia to Syria were to be enforced? 2.1. Did or does the applicant have effective remedies in respect of the above complaint, as required under Article 13 of the Convention? In particular: (a) Did/does any specific Article of the Code of Administrative Offences make provision for (i) a thorough examination of an issue of a risk of death or ill-treatment, in line with the Court’s relevant standards and principles, and (ii) granting adequate redress on account of substantial grounds confirming such a risk, given that Article 18.8 § 3 of the Code of Administrative Offences provides for expulsion in all cases?

(b) As to the temporary asylum procedure, has the assessment of the applicant’s situation been based on sufficiently clear and foreseeable criteria that are wide enough to deal properly with the substance on an issue under Article 2 or 3 of the Convention? Did/does any specific provision of the Refugees Act or other legislation provide that a pending application for temporary asylum and a pending judicial review in respect of a refusal to grant such asylum each have an “automatic suspensive effect” vis-à-vis a final expulsion order (see Savriddin Dzhurayev v. Russia , no. 71386/10, § 31, ECHR 2013; Tukhtamurodov v. Russia (dec.), no. 21762/14, 20 January 2015, §§ 24-27; Khamrakulov v. Russia , no. 68894/13, § 61, 16 April 2015; and L.M.

and Others, cited above, §§ 67 and 100)? Do the absence of such an effect, the narrow scope of assessment and the temporary nature of the solution arising from a refusal to grant temporary asylum make this remedy ineffective/not to be exhausted before lodging an application before the Court? 2.2. The respondent Government are invited to refer to specific provisions of domestic law and to provide relevant examples of the case-law of domestic courts in this respect. 3. Have the absence of a periodic review of the applicant’s detention and of a possibility to take proceedings with an application for release resulted in a violation of Article 5 § 4 of the Convention?