- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 martie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
B.Z. împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 30 martie 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 10583/16 B.Z. împotriva Rusiei depusă la 24 februarie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este un național sirian născut în Aleppo. A sosit în Rusia în căutarea de muncă în octombrie 2011. În iunie 2013, reclamantul a fost condamnat pentru reședință ilegală în Rusia și a ordonat să părăsească Rusia. În iunie 2015, reclamantul a fost condamnat pentru nerespectarea ordinii din iunie 2013 și condamnat la o îndepărtare amendă și administrativă din Rusia. În aceeași zi a fost pus în custodie unde rămâne până în prezent. În decembrie 2015 autoritățile migratorii au respins cererea reclamantului de azil temporar, constatând că nu exista nici o dovadă că a fost persecutat sau vizat personal în orice alt mod.
Singurul motiv pentru cererea sa de azil temporar a fost conflictul militar în curs și criza umanitară care a urmat în Siria. Situația sa nu a fost mai rea decât situația populației siriene generale. În plus, reclamantul ar fi fost îndepărtat la Damasc, care a fost controlat de forțele guvernamentale și a fost, prin urmare, sigură. Nu există motive de azil temporar. În februarie 2016 reprezentantul reclamantului a depus un apel împotriva ordinului administrativ de îndepărtare. El solicită o prelungire a termenului de recurs, susținând că a fost ratată deoarece reclamantul nu a fost reprezentat la momentul respectiv și nu a avut o comandă suficientă a rusească pentru a înțelege procedura. În martie 2016, instanța de recurs a respins cererea de prelungire a termenului.
Ordinea administrativă de revocare este aplicabilă. În februarie 2016, reclamantul a depus o nouă cerere de azil. În martie 2016, reclamantul a contestat decizia de refuzare a azilului temporar înaintea autorității de migrație la nivel superior. În baza rapoartelor ONU, el a afirmat că, în cazul deportarii sale în Siria, ar avea un risc ridicat de moarte datorită violenței generalizate care prevalează în toate regiunile siriene din cauza conflictului militar în curs de desfășurare. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2, 3 și al articolului 4 din Protocolul nr. 4 că, în cazul îndepărtării sale în Siria, va confrunta cu un risc de deces și/sau tortură acolo și că autoritățile interne nu și-au examinat afirmațiile cu privire la existența unui astfel de risc cu atenția necesară.
Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 4 că detenția sa în așteptarea îndepărtării administrative a fost ilegală și arbitrară și că nu există nici o procedură eficace prin care să poată contesta detenția sa continuată. Reclamantul se plânge că reprezentantul său nu este autorizat să-l viziteze în detenție și a avut dificultăți să-i transmită documente, inclusiv puterea autorității și formularul de cerere, pentru semnătură. Întrebarea va exista o încălcare a articolelor 2 sau 3 din Convenție din cauza îndepărtării reclamantului din Rusia în Siria (a se vedea L.M. și alții c. Rusia c. , nos 40081/14 , 40088/14 și 40127/14 , 15 octombrie 2015 )? Situația actuală de violență generalizată în Siria face orice îndepărtare în această țară incompatibilă cu articolele 2 și 3 din Convenție?
Înainte de a decide îndepărtarea sa administrativă, autoritățile au considerat afirmația reclamantului că ar fi expus la un risc de moarte și de tortură dacă ar fi returnat în Siria? Reclamantul dispune sau dispune de remedii eficace pentru plângerea sa de mai sus, în conformitate cu art. 13 din Convenție? În special: În diferite proceduri interne, reclamantul a efectuat dovezi care ar putea dovedi că există motive substanțiale pentru riscul de deces și/sau de maltratare în Siria? Autoritățile ruse au difuzat îndoielile care ar putea exista în legătură cu acest risc (a se vedea Saadi c. Italia [GC], nr. 37201/06, § 129, CEDO 2008)? Reclamantul a obținut o „controlare independentă și riguroasă” a acestei afirmații de către autoritățile ruse, inclusiv instanțelor?
Codul de infracțiune administrativă și/sau practica judiciară stabilită în ceea ce privește aceasta prevede (i) examinarea argumentelor referitoare la riscul de maltratare în statul de destinație și (ii) pentru blocarea (efectuarea) penalității de înlăturare administrativă din cauza unui astfel de risc, în special în cazul în care această sancțiune este obligatorie? Legea rusă necesită o penalitate automată suspendarea îndepărtării administrative (i) în timpul examinării cererii de azil temporar și (ii) în timpul revizuirii judiciare a refuzului azilului temporar? Dispozițiile legale privind azilul temporar și jurisprudența stabilită au stabilit criterii clare și previzibile pentru acordarea azilului temporar?
A fost un risc de deces și/sau de netratament între criteriile și motivele relevante? Guvernul contestat este invitat să facă referire la dispozițiile specifice ale dreptului intern și să furnizeze exemple relevante ale jurisprudenței instanțelor interne în acest sens. A existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special, care este baza juridică pentru detenție?
Având în vedere că decizia din 3 iunie 2015 nu se referă la dispoziția internă pe care a fost bazată detenția și nu a stabilit un termen pentru detenție, reclamantul a oferit o protecție adecvată împotriva arbitrarității (a se vedea Azimov c. Rusia , nr. 67474/11, § 171, 18 aprilie 2013; și, mutatis mutandis Nakhmanovich c. Rusia , nr. 55669/00 , § 71, 2 martie 2006)? Au absența unei revizuiri periodice a problemei de detenție și a unei posibilități de a lua o procedură cu o cerere de eliberare a avut ca rezultat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție (a se vedea Azimov citat mai sus, 150-155, și Kim v. Rusia , nr. 44260/13, §§ 39-45, 17 iulie 2014)? Având în vedere incapacitatea reprezentantului de a vizita reclamantul în centrul de detenție, a existat vreun obstacol de către stat cu exercitarea efectivă a dreptului la cerere al reclamantului, garantat de art. 34 din Convenție?
Communicated on 30 March 2016
THIRD SECTION
Application no 10583/16 B.Z. against Russia lodged on 24 February 2016
STATEMENT OF FACTS
The applicant is a Syrian national born in Aleppo. He arrived in Russia in October 2011 in search of work. In June 2013 the applicant was convicted of illegal residence in Russia and ordered that he should leave Russia. In June 2015 the applicant was convicted of the failure to comply with the order of June 2013 and sentenced to a fine and administrative removal from Russia. On the same day he was placed in custody where he remains to date. In December 2015 the migration authorities rejected the applicant’s application for temporary asylum, finding that there was no evidence that he was persecuted or personally targeted in any other way. The only reason for his application for temporary asylum was the ongoing military conflict and the ensuing humanitarian crisis in Syria.
His situation was not any worse than the situation of the general Syrian population. Moreover, the applicant would be removed to Damascus which was controlled by the Government forces and was therefore safe. There were no grounds for temporary asylum. In February 2016 the applicant’s representative lodged an appeal against the administrative removal order of. He asked for an extension of the time-limit for appeal, claiming that it had been missed because the applicant had not been represented at the time and had insufficient command of Russian to understand the procedure. In March 2016 the appeal court rejected the request for an extension of the time-limit. The administrative removal order is enforceable.
In February 2016 the applicant lodged a new application for asylum. The proceedings are pending. In March 2016 the applicant challenged the decision refusing temporary asylum before the higher-level migration authority. Relying on the UN reports, he claimed that in case of his deportation to Syria he would run a high risk of death due the generalised violence prevailing in all Syrian regions because of the ongoing military conflict there. COMPLAINTS
The applicant complains under Articles 2, 3 and Article 4 of Protocol No. 4 that in case of his removal to Syria he will face a risk of death and/or torture there and that the domestic authorities did not examine his claims about the existence of such risk with the requisite thoroughness.
The applicant complains under Article 5 §§ 1 and 4 that his detention pending administrative removal has been unlawful and arbitrary and that there is no effective procedure by which he can challenge his continued detention.
The applicant complains that his representative is not allowed to visit him in detention and has had difficulties passing him documents, including the power of authority and the application form, for signature. QUESTIONS 1. Will there be a violation of Article 2 or 3 of the Convention on account of the applicant’s removal from Russia to Syria (see L.M. and Others v. Russia , nos. 40081/14, 40088/14 and 40127/14, 15 October 2015)? Does the current situation of generalised violence in Syria , per se , make any removal to this country incompatible with Articles 2 and 3 of the Convention? Before deciding on his administrative removal, did the authorities consider the applicant’s claim that he would be exposed to a risk of death and torture if returned to Syria? 2. Did or does the applicant have effective remedies for his above complaint, as required under Article 13 of the Convention? In particular: - In various domestic proceedings did the applicant adduce evidence capable of proving that there were substantial grounds for a risk of death and/or ill-treatment in Syria? In their turn, did the Russian authorities dispel the doubts that could exist about this risk (see Saadi v. Italy [GC], no. 37201/06, § 129, ECHR 2008)? Did the applicant obtain an “independent and rigorous scrutiny” of this claim by the Russian authorities, including courts? - Did the Code of Administrative Offence and/or the established judicial practice concerning it make provision for (i) examination of arguments relating to a risk of ill-treatment in the destination State and (ii) for blocking (enforcement of) the penalty of administrative removal because of such a risk, especially where this penalty was a mandatory one? - Did Russian law require an automatic suspension of administrative removal (i) during examination of an application for temporary asylum, and (ii) during judicial review of the refusal of temporary asylum? Did the statutory provisions on temporary asylum and the settled case-law set clear and foreseeable criteria for granting temporary asylum? Was a risk of death and/or ill-treatment among the relevant criteria and grounds? The respondent Government is invited to refer to specific provisions of domestic law and to provide relevant examples of the case-law of domestic courts in this respect. 3. Has there been a violation of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, what is the legal basis for the detention? Given that the decision of 3 June 2015 did not refer to the domestic provision on which the detention was based and did not set a time-limit for the detention, was the applicant afforded adequate protection from arbitrariness (see Azimov v. Russia , no. 67474/11, § 171, 18 April 2013; and, mutatis mutandis , Nakhmanovich v. Russia , no. 55669/00, § 71, 2 March 2006)?
Have the absence of a periodic review of the detention matter and of a possibility to take proceedings with an application for release resulted in a violation of Article 5 § 4 of the Convention (see Azimov , cited above, §§ 150-155, and Kim v. Russia , no. 44260/13, §§ 39-45, 17 July 2014)?
Taking into account the representative’s inability to visit the applicant in the detention facility, has there been any hindrance by the State with the effective exercise of the applicant’s right of application, guaranteed by Article 34 of the Convention?